Stubai, locul pentru care 1 Mai nu inseamna Vama Veche!
Sporturi de iarna
Din decembrie pana in mai, www.sport.ro iti aduce saptamanal cateva articole ski si snowboard, recenzii ale statiunilor din Europa si informatii despre toate costurile legate de practicarea sporturilor de iarna.
Peste Stubai am dat mai degraba din intamplare, in 2006, dupa un drum de o ora din vila denumita generic “La Frau Maria”, prin niste sate inghesuite la sud de Innsbruck de’a stanga si dreapta unei sosele acum pustii, singura pe care nu trebuia sa dai acel “toll” de 3 Euro, cifra pe care noi o traduceam automat intr’o “nefiltrata” cu spuma.
Eram 12 infipti in 3 masini si voiam sa incercam ceva nou si grandios. Pentru ca pana atunci gustasem doar din statiuni cu cate 5-6 partii plus ceva variante, la Stubai ni s’a parut c’am ajuns in Raiul de zapada – sa’i zicem PowderHeaven – si chiar si azi ramane in Top atat de sus incat mi’am programat o saptamana acolo incepand cu 4 aprilie 2010.
Pana sa astern povesti despre minunea de statiune infipta pe cel mai mare ghetar skiabil din Austria, ia sa incep cu o poza numa’ buna sa nasca o pofta cat casa de sarit in nameti.
Despre statiune (doar Stubai, fara cei 4 sateliti de pe vale):
Km de partii: 110km
Instalatii de teleferic: 25
Capacitate de transport: 36.000 persoane / ora
Zapada garantata: din Octombrie in Iunie
Restaurante: 8 cu un total de 3.600 de scaune
Datele de mai sus descriu o statiune in care s’au investit peste 170milioane de Euro, umpluta an de an de diferite premii nationale sau internationale- ultimul pentru 2009: “Cea mai tare statiune de ski de Familie din Austria” – dar mai ales ne dau poate cea mai importanta informatie: pe Stubai ai zapada din belsug in mai si chiar si iunie.
Partiile:
Incearca sa petreci cateva minute cu ochii pe harta, sa’ti dai seama daca’ti ajung coborarile periculoase sau cele line ca la mine’n sufragerie.
Prima senzatie pe care o vei trai e ca unele dintre ele sunt atat de largi cat nu credeai vreodata ca exista. Ai destule posibilitati de a le combina si poti petrece chiar aproape de o ora pe in coborare, daca nu te grabesti ca disperatul, legand 3-4 partii pana la baza.
Cea mai mijto:
No11 – Pfaffenscheid (stanga sus pe harta). Ajungi putin mai greu la ea: din varf, trebuie sa cobori pe 5, o albastra larga, lina si insorita (perfecta dimineata, inainte sa se inmoaie sensibil zapada). Ai de luat apoi un telescaun de doua persoane, mereu incalzit si mereu bun de bronzat in rucare si ajungi pe marginea celei mai largi vai din zona unde ai de ales o plimbare prin parc (No 10 – tot albastra, fix pe sub telescaun, cu vederi la bucati giantice de gheata) sau o fuga prin powder si slalom printre stanci.
Ce trebuie sa tii minte: e o zona in care, in zilele cu vant, e bine sa nu intri. Aproape ca nu poti inainta daca tii bratele deschise insa cand bate doar o briza rece, e perfecta. Baga’te pe varianta No13 (cea punctata) daca nu esti superstitios, insa niciodata singur. E totusi o ruta periculoasa in care zapada fresh se tine de colturi de stanca si nu strica sa ai protectie. Pe la jumatatea drumului, o sa te prinzi singur unde, opreste’te sa faci poze, sa bei o bere ascunsa intr’un rucsac sau sa mananci un carnat uscat. Linistea de acolo e unica …
Cea mai populara:
No1 Eisjocherner: Chiar daca e albastra, nu ti’o recomand daca ejti incepator. E plina de popor si chiar inainte de pranz e plina de damburi. Are insa fun-park’ul aproape, un traseu in care te poti cronometra si castiga o bere la vreun pariu cu prietenii si, pentru ca tre’ sa vezi si partea plina a paharului, e locul unde poti agata, daca tot e atat de populata.
Ce trebuie sa tii minte: cea mai usor accesibila, deservita de mai multe instalatii, insorita si, mai ales, partia care se termina direct intr’unul dintre cele doua gigantice restaurante.
Cea mai lunga (10km):
No14, Wilde’n Grub e de fapt ruta spre baza. E practicabila cam pana’n mai si e prima optiune dupa o noapte in care a nins. Dimineata, cand toata lumea se inghesuie sa ajunga cat mai sus, io’ti zic sa bagi o coborare lunga pana’n vale, ca ai toata ziua in fata sa mai urci inapoi. E aproape pustie pana’n pranz, iar bucatile inguste amestecate cu pante abrupte si largi sunt un mix formidabil.
Ce trebuie sa tii minte: fiind atat rosie cat si “punctata”, daca esti incepator mai bine o incerci spre fianlul sejurului. Dupa 4 pm e un mare bulevard: cei care nu coboara cu telecabinele se scurg in grupuri energice spre baza. Boarderi mai nebuni decat mine gonesc printre oameni ca si cum cineva le pune mai multe jaloane vii in fata. Apusul prin vai e fascinant, insa daca nu esti stapan pe tine, senzatia ca inserarea te prinde din urma poate fi stresanta. Fiind lunga e si obositoare, mai ales daca esti la final de zi si nu esti obisnuit cu efortul.
Costuri sejur: (calculate pentru 6-13 martie 2010)
STANDARD:
Trasport: 70E masina proprie + 40 E cazare 2 nopti in Arad + 40E mancare si bautura pe drum = 140 E
Cazare: 140 E / 7 nopti / persoana. Aici sau aici sau aici
Ski-pass: 160E / 5 zile
Bani de buzunar: 25E X 6 zile = 150E
TOTAL = 590 euro
COMFORT
Transport:
a. 70E masina proprie + 60E cazare in Gyor + 50E mancare si bautura pe drum = 180E
b. 80E avion Bucuresti – Salzburg (Blue Air, calculat pentru 6-13 martie 2009) + masina inchiriata 100E + 20E benzina = 200 E
Cazare = 180E / 7 nopti / persoana. Aici sau aici
Ski-pass = 180E / 6 zile / persoana
Bani de buzunar = 40E x 6 zile = 240E
TOTAL = 780-800 euro
DE LUXE:
Transport: 80E avion Bucuresti – Salzburg (Blue Air, calculat pentru 6-13 martie 2009) + masina inchiriata 100E + 20E benzina = 200 E
Cazare = 250E / cazare / 7 nopti / persoana. Aici sau aici.
Skipass = 200E (Stubai + statiunile de pe vale)
Bani de buzunar = 60E x 6 zile = 360E
TOTAL = 1010 euro
Inchiriat echipament de ski
Pentru cine nu are skiuri sau snowboard, mai sunt niste costuri suplimentare legate de inchirierea lor.
In medie, pentru 6 zile aveti re retinut asa:
1. Ski + Clapari + Bete = 70-90E (depinde de vechime)
2. Snowboard + Boots = 80-90E
Pentru casca, inca 15E
Pentru mai multe oferte individuale de cazare, puneti mana pe searchul prezent aici care va spune fara probleme ce camere sunt libere, cand si cam la ce bani. Dupa ce va alegeti cateva oferte care va fac cu ochiul (va recomand sa fie minimum 5) scrieti’le pe mail si negociati pretul. Pentru grupuri mai mari de 4 persoane, nu va fie jena sa rotunjiti in jos cifrele la negociere: cei mai multi vor ceda!
Info generale despre viata din zona Stubai:
1. recomandare sa cautati cazare in Neustift sau Fulpmes pentru ca au mai multe restaurante, baruri sau magazine. Daca va place izolarea, sunt alte cateva satuce formidabile prin zona.
2. incercati Knoblauchsuppe la un restaurant din Neustift, unde gasiti in meniu. Sigur, sunt si la cele de pe partie, da’ nu atat de gustoase. Aaaaa, uitasem: e vorba de supa de ustoroi.
3. preturile regiunii sunt medii pentru Austria. Adica mai ieftin ca la Soelden sau St Anton, insa mai scump decat prin Kaprun.
4. Folositi cu incredere Billa din localitate pentru cumparaturi de micul dejun, anumite cine – cand n’aveti chef sau bani de oras – dar mai ales pentru a va face provizii pentru chefurile tarzii.
5. Piscina din Neustift e musai de bifat dupa o zi de ski. Pe langa toboganul intern – unde adultii se inghesuie la coada mai abitir decat copiii – exista si popice sau drats. Daca darts’ul inca nu merge, ei bine!, un amic de’al meu e de vina.
6. Ce se mai poate face prin zona? Patinaj, calarie, sanius (pe tobogane de zapada) sau catarare pe gheata. Le gasiti adunate aici.
7. Nu va luati masinile pe drum spre partie. Autobuzele care aduna poporul sunt al naibii de dese si puteti sta fara grija la AfterSki, la barul outdoor de la baza (singurul mai plin de viata). Atentie! Politia face razii dese pe drumul de intoarcere si cine inverzeste aparatu’ ramane si fara carnet si fara niste bani.
8. Shoping? Daca va luati o zi libera prin Innsbruck. Doar acolo merita. Preturile pentru echipament de ski sunt mari, la fel ca in orice loc aflat la baza partiei. Ofertele incep insa sa curga de la final de februarie incolo …
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
