EXCLUSIV Campioanele olimpice de la Tokyo: „Mai bine ajut un om sărac decât să dau 50.000 de euro pe o mașină!”

Campioanele olimpice de la Tokyo: „Mai bine ajut un om sărac decât să dau 50.000 de euro pe o mașină!” Sporturi

O discuție altfel cu Simona Radiș și Ancuța Bodnar, campioane olimpice la Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020, la canotaj, în proba de dublu vâsle. 

de Florin Caramavrov

Campioanle olimpice Simona Radiș (22 de ani) și Ancuța Bodnar (23 de ani) au dezvăluit la Sports Business Academy trăirile pe care le-au avut în ziua finalei și au vorbit despre cum ar investi banii câștigați după aeastă performanță.

  • Campioanele Olimpice De La Tokyo Zmai Bine Ajut Un Om Sarac Decat Sa Dau 50 000 De Euro Pe O Masina

Simona și Ancuța au luat aur la canotaj, în proba de dublu vâsle, hiar în aest an, la JO de la Tokyo.  Cele două campioane au fost invitate la cea de-a VII-a ediție a Sports Business Academy, unde au descris, „la rece”, drumul spre glorie, de la primii pași până la finișul în această etapă „intermediară”. Următorul pas: titlul olimpic la Jocurile Olimpice din 2024.

„În 2013, a venit un domn antrenor la școală. Nu știam nimic despre canotaj, pentru că la televizor vedeam doar fotbal și nimic altceva. Acești antrenori care vin să facă selecția sunt bine pregătiți. Știu ce să spună și te fac să îți dorești să practici sportul acesta. Părinții nu au fost de acord inițial, dar apoi, după două săptămâni, am reușit să îi conving și am plecat la Snagov”, a povestit Simona. Prin aceeași selecție a trecut și Ancuța. În cazul ei, nu a fost nevoie de muncă de convingere, pentru că și tatăl său fusese selectat pentru canotaj „la timpul lui”, dar nu se dusese: „A fost primul care m-a încurajat”.

Cele două copile au mers în paralel cu școala și cu 11 antrenamente de două-două ore și jumătate pe săptămână. „Nu am chiulit niciodată de la școală. În timpul liber, antrenorul ne dădea scenete, dansuri, poezii, ca să ne ocupăm timpul constructiv. Dacă nu aveam note peste 7, primeam antrenament suplimentar. Deși am ales sportul, noi suntem oameni inteligenți, pentru că nu faci sport de performanță dacă nu te duce capul”, le-a spus Simona Radiș cursanților de la Sports Business Academy. 

Simona Radiș și Ancuța Bodnar au fost la un pas să renunțe

Junioratul a fost cea mai ușoară perioadă din cariera celor două campioane. Cea mai grea - chiar cea dinaintea Jourilor Olimpie de la Tokyo, atunci când într-o zi izbucnea în plâns Simona, strigând că nu mai poate, iar în ziua următoare ceda Ancuța și își făcea bagajele, horărâtă să plece acasă. De fiecare dată, cea supărată era „întoarsă” de coechipieră.

„În acest an olimpic, antrenamentele ajunseseră la un nivel foarte ridicat, picasem într-o oboseală cruntă. Nu mai aveam energie să mergem la o plimbare. Stăteam în pat, nu mai aveam încredere în noi, speranța se stingea. A durat o lună toată starea asta. După multe zile de plâns, a venit Europeanul, medicii și antrenorii au reușit să ne ridice și să câștigăm acolo. Ne-am întors în țară și am picat iar o lună. Ne-a făcut mai puternice faptul că am reușit să ne ridicăm zi cu zi, pas cu pas”, a dezvăluit Simona.

Cei de acasă și antrenorul au oferit și ei un important sprijin moral, dar la fel de mult au contat și mesajele simple, gen „Baftă!”, primite de la necunoscuți prin intermediul rețelelor de socializare: „Avem nevoie de sprijin, de comunicare cu oricine, chiar și cu persoane care doar ascultă, până la persoane care lucrează în același domeniu cu tine. Antrenorul este ca un tată pentru noi. Când se supără, coboară din barcă, trece cu șalupa în fața noastră și facem tot antrenamentul pe valuri. Sunt zile în care nu ne vorbim jumătate de oră după antrenamente, de necaz că nu merge barca așa cum ne dorim”.

Un antrenor italian a refăcut echipa

„Barca” s-a sudat în timp. Simona Radiș și Ancuța Bodnar au concurat pentru prima dată împreună în 2015, la juniori, apoi s-au despărțit după un eșec la Campionatul Mondial, gândind că nu se potriveau. Drumurile li s-au reunit în 2019, când la lot a venit antrenorul italian Antonio Colamonici. Acesta le-a luat în cantonament în Peninsulă și a făcut o selecție la simplu. Simona și Ancuța au câștigat detașat, iar Colaminici le-a anunțat că vor trage la dublu vâsle. Fetele nu credeau că va merge, dar au fost de acord să încerce.

Pe lângă acest fler, italianul are meritul de a fi schimbat mentalitatea la lotul național. „Înainte, nu aveam voie nici să ieșim să ne ducem până la magazin. Exista acea mentalitate comunistă. Acum, în cantonament, trebuie să fii la antrenament. În rest, nu interesează pe nimeni ce faci. O săptămână pe lună mergi acasă și continui antrenamentele la 50%. Le faci acasă sau unde vrei. Odată cu schimbarea mentalității, s-a schimbat modul de a vedea lucrurile. Sportivii nu mai pleacă acasă după ce obțin un rezultat sau două. Viața sportivului s-a lungit, suntem mult mai responsabili”, a spus Simona, care este de părere că recordul Elisabetei Lipă, retrasă la 40 de ani, poate fi bătut.

Ziua finalei: „Ne-am trezit nervoase, am alergat după autobuz...”

Cursanții SBA au fost curioși să afle cum a decurs ziua în care Simona Radiș și Ancuța Bodnar au adus României singura medalie de la Jocurile Olimpice din acest an. Ce au mâncat? Ce au făcut?

„Ne-am trezit cu nervi de la prima oră și am mers la masă. Urma să luăm autobuzul în 15 minute. Am mâncat pâine cu unt și gem”, a spus Simona, completată de Ancuța: „Eu am mâncat cereale cu lapte”. Au fugit să prindă autobuzul. Nu aveau un plan, voiau doar să se descurce cât mai bine.

Pentru Simona, cele mai mari emoții sunt mereu înainte de start, când echipele sunt aliniate, iar crainicul prezintă țările participante: „Ne reglăm respirația, respirăm adânc și constant. În acel moment, uiți cum te cheamă. Te gândești că orice s-ar întâmpla, viața merge înainte. Încerci să reglezi bătăile inimii. Când se vede lumina verde, se pierde orice emoție”. Ancuța a avut cele mai mari emoții atunci când a dat examenul de conducere, nu la vreun concurs de canotaj, fie el și pentru medalia olimpică...

„Petrecerea” de la miezul nopții: Simona a mâncat 5 prăjituri!

După ce au cucerit medalia, fetele nu au putut sărbători în cantonament, pentru că erau sportivi care urmau să concureze. La miezul nopții, se plimbau pe străzile satului olimpic și au găsit un bufet deschis non-stop. „Eu am mâncat cinci prăjituri și am băut mult suc. Asta a fost petrecerea de medalie”, a râs Simona. 

Fetele nu s-au ferit să recunoască faptul că sunt „niște mâncăcioase”: „Mâncăm pentru fiecare calorie consumată la antrenament. De cele mai multe ori, avem bufet suedez cu mâncare gătită corect. Nu facem abuz de ulei, nu exagerăm cu prăjelile și lucrurile dăunătoare. Am ajuns la un nivel în care știm ce ne ajută. Dacă mâncăm o ciocolată-două, o avem pe conștiință, iar la antrenament luăm o bluză de fâș pe noi ca să transpirăm mai mult”. 


Ce ați face cu 150.000 de euro?

După succesul de la Jocurile Olimpice, Simona și Ancuța au intrat în atenția mass-media, dar și a organizatorilor de evenimente. „Am încercat să particip la diverse evenimente care să mă ajute să fiu vizibilă în mass-media. Adevărul este că noi, ca sportivi, avem nevoie de asta. Trebuie să ieșim în față. Să lucrăm la partea de imagine. E greu dacă nu faci fotbal sau tenis. Oamenii nu ne recunosc. Vrem să schimbăm aceste lucruri. Încercăm să nu spunem nu la nimic care ne-ar putea ajuta. Probabil că vor veni și sponsori. E nevoie. Aceste lucruri nu le face altcineva, trebuie să ne ocupăm chiar noi”, a spus Simona, continuând: „Sunt foarte deschisă de a vorbi în fața oamenilor, îmi place la nebunie până la a îmbrăca o rochie și a poza pentru o revistă, să particip la un show de cooking, îmi place foarte mult să gătesc”.

„Ipotetic, aveți 150.000 de euro. În ce i-ați investi?”, a întrebat Cristi Gheorghe, fondatorul SBA și moderatorul discuției. „Un apartament!”, a exclamat Ancuța, completată de Simona: „În imobiliare! Trebuie să lucrăm la această parte de investiții. E important să ai această cultură. Am stat un an-doi cu niște bani în bancă. Inflația ne distruge. Acum fac cu ei la jumătate față de ce făceam când am făcut depozitul. Orice, numai să nu stai cu banii degeaba. Cumpără o garsonieră, ia o bucată de pământ. Mașinile doar cheltuie, nu reprezintă o investiție. Mai bine ajut un om sărac decât să dau 50.000 de euro pe o mașină”.

„Nu ne mulțumim cu atât, ne dorim mult mai mult”, au anunțat, în final, Simona Radiș și Ancuța Bodnar: „E posibil ca în 2024 să vină a doua medalie de aur”. Așa să fie!

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!