Cătălin Oprișan spune povestea alpinistului care-a făcut ce-a vrut din munți. ”Suedezul nebun” a cucerit Everestul pe bicicletă!
Sporturi
N-a vrut să fie un cățărător normal, a căutat numai provocări. Au vrut să-l ucidă cu pietre, a cărat medicamente la peste 8.000 de metri, a salvat oameni, a urcat la 8.848 și a murit căzând într-o prăpăstioară, la doi pași de casă...
de Cătălin Oprișan
”Băi, Mats, le-am cam făcut pe toate pe lumea asta. Vreau ceva, așa, mai tare, o aventură fără precedent!”. ”Păi și cam la ce te-ai gândit?”. ”Plec pe Everest, să-l cuceresc fără oxigen suplimentar și fără băieții ăia de cară bagajele. A, cred că mă duc cu bicicleta!”.
Mats Dahlin îl cunoștea de ceva vreme pe Lars Olof Göran Kropp. Cu mâna pe inimă putea declara că la o numărătoare riguroasă, ieșea clar că omul nu are toate țiglele pe cap, dar asta cu Everestul cucerit așa, în bășcălie, mai văzuse doar într-o serie de benzi desenate.
Dar că ”suedezul nebun”, așa cum îl cunoștea toată lumea, vorbea extrem de serios.
La început, tatăl, un avocat extrem de apreciat, dar cu apucături de alpinist, nu-l lăsa să urce. Mergeau în calcarul abrupt al Dolomiților italieni, iar ăst mic privea ascensiunile prin binoclu. ”La început” însemna la cinci ani, pentru că, mai apoi, văzându-l cum ”fierbe”, seniorul l-a dus pe Galdhøpiggen, în Norvegia, cel mai înalt munte din Scandinavia, cu 2.469 de metri, pe când puiul sărea pe șase ani. Curând, însă, alpinismul avea să se stingă în sufletul său: părinții divorțau, rămânea cu mama și cam asta era tot...
A devenit rebel. Iubea muzica reggae, iubea rockul, iubea punkul. La 16 ani stătea, deja, singur. Fiert pe petreceri. Într-o seară, la una dintre agapele scăldate în alcool, l-a cunoscut pe Mats Dahlin, un tânăr soldat iubitor de alpinism, și pasiunea s-a reaprins. A intrat în trupele de parașutiști. Acolo, regim spartan, el, comportament excentric.
Nu-i plăcea disciplina cazonă. Așa că și-a cumpărat un cort, a abandonat servicul militar și s-a mutat într-o groapă plină de pietriș, în apropierea cazărmii. Urca munții, făcea tot felul de teste inumane, pe care le ducea la capăt. Noaptea, pe înturneric, își seta alarma ceasului: dacă o nimerea până în 3 AM, mergea 30 de kilometri; dacă era între 3 și 6, se ducea în 60 de kilometri.
Cu Dahlin a întocmit o listă de munți. La 22 de ani, culcase la pământ Vărful lui Lenin, 7.134 metri , la granița dintre RSS Tadjică și RSS Kârgâză. Cronicile ziceau că a făcut acest lucru în 10 zile, un fel de record. În 1989, a dat să atace Cho Oyu, un optmiar, dar i-au zis să stea liniștit, nu i-au acordat permisiunea. Supărat, a plecat în America de Sud, pe Iliniza Sur (5.266 m.), pe Cotopaxi, aproape de șase mii și pe Illampu, olecuță mai sus. S-a ales cu febră tifoidă în Ecuador, unde a stat în delir multe ore, singur într-o încăpere. Când s-a trezit, se găsea într-un fel de cort spitalicesc. Tovarășul de cameră avea un pistol sub pernă și urla, în gura mare, că e fratele lui Bruce Lee...
Prietenul i-a decedat lângă el
În 1992, după trei ani de încercări, a primit dezlegarea pentru Cho Oyu. De fapt, au primit, el și Mats. Au zis să se ”încălzească” în Chamonix, au dat o fugă până în Aiguille Verte. O bucată de stâncă s-a desprins, l-a lovit pe Dahlin fix sub cască. Mort pe loc! Lars a decis să plece în Tibet, a cucerit vârful, a înfipt în zăpadă pioletul lui Mats și i-a ”plantat” o poză cu el, privind spre Everest.
Prin 1993, la orizont i-a apărut K2. Făcea parte dintr-o expediție suedeză, dar căpriorii se mișcau destul de lent. A zis că dacă o ia pe cont propriu, va deveni primul suedez, dar și întâiul scandinav care va face acest lucru. Așa că i-a pupat pe creștet și-a cotit-o către o expediție slovenă, ce avea programată ascensiunea ceva mai repede.
Când l-au văzut, băieții l-au gonit imediat. S-a lipit de David Sharman, timpul ce-și dorea, și el, să fie întâiul englez care culcă la pământ vârful. Însă omul și-a frânt un picior, iar Göran Kropp, ostenit să stea după toți, a decis să cucerească, de unul singur, ”argintul” optmiarilor, 8.611 metri. Fără oxigen suplimentar.
FOTO: ”Mai e mult până pe Everest?”
O furtună violentă s-a abătut asupra slovenilor, care au abandonat. Lars a urcat după ei, a salvat tot ce se putea salva. ”Suedezul nebun” avea o inimă imensă.
Abia acum, urma, însă, marea provocare: Everestul! Să fi fost octombrie 1995 când s-a suit, pe bicicletă, în Stockholm. Căra cu el 108 de kilograme. A străbătut 13.000 de kilometri, a ajuns prin preajma locului în aprilie 1996. Toți alpiniștii care se pregăteau să atace ”Acoperișul Lumii” au făcut conclav, au decis ca suedezul să atace primul.
Pe 3 mai a pornit, dar, când mai avea cam 100 de metri până în vârf, a decis să renunțe, pentru ca întoarcerea s-ar fi făcut pe întuneric. Pe când se recupera, avea să se petreacă tragicul dezastru în care opt alpiniști își pierdeau viața, pe 10-11 mai. A ajutat și a cărat medicamente. Apoi, pe 23 mai 1996, l-a cucerit!
Everestul era al lui, fără oxigen suplimentar, așa cum îi promisese, cu ani în urmă prietenului său... S-a urcat, din nou, pe bicicletă și a parcurs, așa, o bună parte din drumul de întoarcere. În Iran era să fie ucis cu pietre, la Budapesta a găsit cazare într-un... bordel!
Pe 10-11 mai 1996, opt alpiniști (indieni, nepalezi, americani) au pierit, pe când coborau de la 8.848 de metrti, în ceea ce avea să poarte numele de ”Dezastrul de pe Everest”. În total, 12 oameni aveau să-și piardă viața în acea primăvara
S-a căsătorit cu Renata Chlumska, o alpinistă cu dublă cetățenie, după ce, în Nepal, se legase, doar în acte, de o altă domniță, pentru a putea ajunge, mai repede, pe Everest...
Apoi a luat-o razna. A scos o carte autobiografică, în care i-a confundat pe doi alpiniști britanici. Pe unul l-a făcut alcoolic, deși era celălalt, omul l-a dat în judecată. S-a suit pe schiuri, alături de Ola Skinnarmo, au dat să plece, neînsoțiți, spre Polul Nord. Pe drum, a împușcat un urs polar. Degeaba a zis că au fost în... legitimă apărare, pentru că animalul se pregătea să-i pape, organizațiile apărătoare de drepturi au ripostat că e doar un aventurier în căutare de recorduri... ciudate, pe care nu-l interesează mediul înconjurător.
L-au făcut ”braconier”. Kropp i-a dat în judecată pe toți, a pierdut, așa că, supărat, a decis să se mute în State. Nu înainte de a mai da o tură prin Everest, alături de Renata, pentru a adunat 25 de canistre abandonate de ”adevărații” alpiniști, pe drumul spre vârf.
Pe 30 septembrie 2002, Kropp și-a luat un prieten, pe Erden Eruç, au zis să se încălzească pe Franchman Coulee, atacând ruta Air Guitar. Protecția lui a ieșit din munte, carabina de ajutor s-a rupt de la greutate, iar Lars a căzut de la 18 metri. A murit pe loc. Renata îl aștepta jos... ”Suedezul nebun”, scăpat din zeci de alte provocări mult mai dure, pierise la doi pași de casă.
La un an după a sa plecare, Erden a urcat, din nou, acolo. A scris pe o stâncă:
”With a thumb up
Kropp on Top!
Göran lives
1966 – 2002”
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
