Ce sporturi se faceau in Israel, pe vremea lui Isus?

In vremurile de glorie ale civilizatiei greco-romane, in care era inclus si Israelul in perioada cand se presupune ca a trait Isus, sporturile erau asociate de israeliti cu inchinarea la idoli, pentru ca erau realizate in nud, asa ca multe texte din perioada post-biblica si talmudica erau critice cu aceste activitati fizice.

In secolul al III-lea i.Hr., dupa cucerirea Orientului Apropiat de catre Alexandru Macedon, Israelul a intrat in zona de influenta politica si culturala greaca. Asa se face ca, in Cartea Macabeilor, evreii elenizati, care se duceau cu entuziasm in gymnasium-urile de provenienta greceasca, erau prezentati ca "pacatosi" sau "nelegiuiti". De altfel, cuvantul "gymnasium" provine din cuvantul grecesc "gol" (gymnos). Acestea erau niste baze sportive, in fapt niste cladiri si curti, in care se puteau face exercitii combinate - exista o pista de alergare, dar si sali si curti pentru exercitii usoare de respiratie, intindere si relaxare, ridicari de greutati, lupte, dansuri, sporturi cu mingi de diferite marimi ("harpaston", "episkiros", "aporaxis", "fenindes", "urania"). Tot aici se gaseau bai sau sala de lectura, toate facilitatile fiind accesibile numai barbatilor instariti.

Primele Jocuri Olimpice au avut loc in Grecia Antica in anul 776 B.C., fiind la origine un festival religios inchinat lui Zeus. Traditia era de a fi organizate o data la fiecare 4 ani, vara, timp de 5 zile, perioada cand era instaurata "pacea olimpica", pacea sacra in timpul careia se opreau razboaiele, iar luptatorii paraseau campurile de lupta si se intreceau in probele sportive. Femeilor le era interzisa participarea la competitie (si nici macar nu aveau voie sa fie spectatoare, daca erau casatorite), in timp ce barbatii trebuiau sa fie greci, sa fie oameni liberi (nu le era permis accesul sclavilor si vagabonzilor), sa aiba recomandari despre calitatile lor atletice si sa efectueze in prealabil antrenamente dure timp de 10 luni, sub supravegherea unor maestri.

Prima proba sportiva a fost cursa de alergare de aproximativ 200 de metri, numita "stadion", cuvant care s-a pastrat pana in zilele noastre. Ulterior, au aparut competitii de box, lupte, calarie, pancratiu (o versiune de arte martiale, o combinatie intre box si lupte, fara reguli) si pentatlon (continea 10 probe de sarituri, aruncarea sulitei si discului, lupte si alergare). Ele au fost intrerupte in anul 393 d.Hr. de catre imparatul roman Theodosius I, care a considerat desfasurarea JO o forma de cult pagan, de adorare a idolilor in sanctuare, si le-a interzis. Ele au reaparut in anul 1896, la initiativa aristocratului francez Pierre de Coubertin.

De asemenea, Israelul a fost sub dominatie romana aproape 7 secole, in perioada pre-crestina (64 i. Hr.-324 d.Hr.) si in cea bizantina (324 d.Hr.-636 d.Hr.) Talmudul, cartea sfanta a evreilor, condamna sporturile romane, in special sadismul luptei intre gladiatorii, care erau extrem de violente, sangeroase si, uneori, duceau la moartea unuia sau a ambilor combatanti. Pe langa sporturile de origine greceasca, care marsau pe dezvoltarea corporala, luptele de gladiatori romane erau lucruri serioase. Luptatori puternic inarmati erau introdusi in arena si incurajati sa se lupte intre ei (sau cu fiare salbatice) uneori pana la moarte, din moment ce majoritatea erau sclavi, prizionieri de razboi si cetateni datornici sau declasati. Aceste spectacole grandioase au ajuns la apogeu intre secolele I i.Hr. si II d.Hr. si aveau loc si in Israel mai ales la Caesarea, orasul construit de Irod cel Mare intre 25-13 i.Hr. ca port, pentru a servi ca un centru administrativ al provinciei Iudeea a Imperiului Roman.

Alte sporturi populare aduse de romani in Israel au fost cursele de care, boxul roman (erau permise lovituri in zonele sensibile si pumnii combatatilor erau acoperiti cu manusi intarite), harpastum (un joc cu mingea), Ludus latrunculorum (sah roman) etc.

In aceeasi perioada, se practica in Israel artele martiale traditionale, numite "Abir", care si-ar avea originea in secolul XVIII i.Hr. si erau cunoscute celor 12 triburi biblice israelite. "Abir" nu presupunea intrebuintarea armelor, ci doar imobilizarea cu puterea propriilor brate si aplicarea unor lovituri rapide si precise, si nu era considerata ca o resursa de a aduce violenta, folosirea sa fiind incurajata doar ca ultima instanta intr-un conflict, cand nu se putea ajunge la o intelegere pasnica si verbala.

Din cunostintele noastre, in Biblie nu exista nicio inregistrare sau indicatie care sa mentioneze ca Isus a practicat vreun sport sau a avut vreun interes pentru disciplinele atletice. Dar, in acea perioada, aproape toti oamenii mergeau distante imense pe jos, alergau, calareau, inotau, ridicau greutati, faceau munci manuale obositoare si invatau sa se lupte corp la corp sau sa manuiasca arme albe si bate pentru a-si apara proprietatea. In acea perioada, viata era un sport in sine.