INTERVIU E campion național la skandenberg și la yachting și iubește să se cațăre pe munți. Alex Cucli: ”Mentorul meu a fost Ion Oncescu”
Sporturi
Alex Cucli a stat de vorbă cu Sport.ro și și-a împărtășit povestea carierei sale în skandenberg.
A crescut în briza mării și dacă înotul în bazin nu s-a lipit de el, a încercat să participe la concursuri de caiac-canoe. Sportul în echipă l-a îndreptat și la fotbal. Până într-o zi, când a ajuns la un concurs de skandenberg și s-a îndrăgostit pe loc.
Face parte din el acum. S-a apucat în 2008, iar de atunci și-a adjudecat de cinci ori titlul de campion național. Și-a mai încordat mușchii și la Cupa Mondială, pe care a câștigat-o în 2023, dar și la Europene, unde a fost desemnat vicecampion. La ediția din 2024, și-a trecut în cont argintul.
 (2).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4356%2C3254%2C0%2C0)
.png?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=1443%2C1080%2C473%2C0)
Încă nu s-a retras, dar e mai liniștit. Preferă să iasă din cotidian cățărându-se pe munți acum. Vrea să fie cel mai bun la asta.
INTERVIU cu Alex Cucli | ”Găsisem într-un ziar un anunț”
Salut, Alex! Cum a început totul?
Salut! În trecut am făcut sporturi de echipă. Fotbal și caiac-canoe. A fost frustrant la un moment dat. Am pierdut din cauza unor colegi. Și e destul de nasol. În momentul ăla m-am retras. După, am încercat să caut un sport individual. Acum 16 ani se întâmpla asta. Pot să zic că am găsit sportul ăsta, skanderberg... Erau doar forumuri. Nici YouTube nu exista atunci.
Îți mai amintești de primul concurs?
Găsisem într-un ziar un anunț în care se anunța o competiție de skandenberg, în Constanța, de unde sunt eu. Știam că sunt destul de bun. Toți au făcut asta în școală și în liceu, nu? Hai să încerc, am spus. Îți dai seama, am ieșit printre ultimele locuri. Veniseră doar profesioniști. Eu, la primul concurs, neantrenat, am fost victima!
Dar chiar și așa, te-a prins.
M-a prins. Am început să mă antrenez și am ajuns în acest stadiu. Nu am mai pierdut, să știi, de mult timp un concurs. Cred că din 2013 nu am mai pierdut.
”Am avut un accident. Patru ani m-a ținut pe bară”
În ce an ai început să practici acest sport?
În 2008 m-am apucat, iar din 2013 sunt neînvins.
Povestește-mi despre titlurile pe care le-ai câștigat.
Sigur. Primul Campionat Național a fost în 2010 pentru mine. M-am clasat atunci pe locul patru. În 2011, la fel, blestemul locului patru. Un an mai târziu am lipsit, iar în 2013 am câștigat o competiție destul de importantă de aici din Constanța. În 2015 am devenit din nou campion național, 2018 campion național. În 2016 și 2017 am lipsit de la turnee. În 2019 am ieșit campion național, la fel ca în 2023 și 2024.
Ce s-a întâmplat până în 2023?
Am fost accidentat. La sfârșit de 2019 mi-am rupt mâna. Am avut un accident rutier de motocicletă. Exact mâna de concurs, dreapta. M-a ținut pe bară patru ani. Am căzut de la 10 metri pe mână, indiferent de cât aveam oasele întărite de la sportul pe care-l practic... Nu avea cum să mă ajute. Impactul a fost nasol Am fost inconștient. M-am trezit la spital și mă uitam la mâna mea, iar peste două luni se organiza Campionatul Mondial de skandenberg la Constanța. Am spus 'incredibil'! 1 iunie. Țin minte și ziua. Dar, am trecut peste. Și pot să spun că sunt mai puternic ca atunci.
Am înțeles.
Am simțit un regret că nu a fost cealaltă mână cu care nu concurez. Eram într-o formă foarte bună. Intram sigur în primii trei-patru mondiali. Eu chiar am vrut să concurez atunci! Dar nu m-a lăsat președintele federației. Îți dai seama cum m-am simțit. Eu, la Constanța... Acasă la mine... Asta a fost cea mai gravă accidentare a mea.
”În skandenberg nu trebuie să ai mușchi”
Ce înseamnă, de fapt, skandenbergul?
Skandenbergul să știi că e un sport de uzură. Te uzează și fizic și psihic. Pot să spun că apar dureri. În timp, ar trebui ca tendoanele să se obișnuiască, dar încă ai dureri. Te duci la concursuri accidentat. Cu dureri. Da, e un sport de uzură.
Poți să demontezi mitul că în skandenberg îți trebuie mușchi?
Sportul nu se împacă cu sala, da! Nu trebuie să ai mușchi. E un sport care implică tendoanele și oasele. Astea sunt cele mai importante. Da, trebuie să ai un pic și de biceps și de antebraț. Dar tendoanele și oasele sunt cele mai importante.
Anul trecut ai participat la Cupa Mondială. Cum a fost?
Da, așa e. În Slovacia, în 2023. Și a picat chiar de ziua. Pe 9 iulie. A fost o presiune pe mine. Mi-am propus să câștig de ziua mea! Să cânte Imnul de ziua mea. Am participat la seniori, unde e nivelul cel mai mare. Am luat locul întâi. A fost ediția cu numărul 30.
Revenind pe plan intern. Care e cel mai mare premiu pe care l-ai luat?
În 16 ani de când fac skandenberg cred că am câștigat 13 mii de lei. Și sunt un caz fericit, pentru că mereu am încheiat concursurile pe podium. În rest, să știi că premiile nu există. Remunerațiile la competițiile naționale nu sunt! Diplome și felicitări.
Ai și alte pasiuni?
Sunt campion național și la yachting și practic la un nivel mare hiking-ul. Motociclismul mai e o pasiune. La yachting o singură dată am ieșit campion național cu un echipaj de sportiv de skandenberg, dacă îți vine să crezi! În 2022. Când mă recuperam la mână. E un sport periculos și plin de adrenalină. Mai ales când prinzi o furtună pe mare... Trebuie să ai Biblia în buzunar! E riscant.
E riscant, da.
Foarte riscant. Dar hai să-ți povestesc o fază tare! În ultima cursă de la campionatul național am făcut accident pe mare! Dacă mă întrebai pe mine că două bărci pot se accidenta, nu credeam în veci! A intrat cineva în noi.
”La hiking frica există! Dar te obișnuiești cu ea”
În afară de skandenberg, cu ce te mai ocupi?
Eu sunt electronist și mai fac agricultură. În skandenberg nu m-aș retrage. Am 16 ani aici. Pot să zic însă că s-a mai stins din pasiune. Înainte, uram să pierd. Îmi cădea cerul în cap. Acum trec altfel peste înfrângeri. Poate și vârsta, mentalitatea, joacă un rol important aici.
Despre hiking ce-mi poți spune?
O să merg în Elveția să mă cațăr. Mi-aș dori să fiu singurul român care face hiking la un așa nivel. Dacă vrei să mă întrebi, nu, nu îmi e frică de înălțime! Fii atent. Frica există, dar cu cât stai la înălțime te obișnuiești cu ea. O gestionezi altfel și nu o mai simți atât de drastic. Sentimentul de frică e mai mult hormonal. Indiferent cât încercă să nu îți e frică, e totul hormonal. E în corp. Nu ai cum să scapi de sentimentul ăsta. Trebuie doar să-l gestionezi.
Poți să-mi spui un meci din skandenberg care te-a marcat?
A fost în 2022, la București. A fost un meci împotriva unuia dintre cei mai buni de la noi. El avea 140 de kilograme, iar eu 85, 86. Eram în competiție foarte mulți campioni naționali. Pot să spun că i-am spulberat pe toți! Uite, mie îmi place să câștig înainte de meci din punct de vedere psihologic. I-am spus unuia că experiența o să-și spună cuvântul. I-am dat un avertisment. Toți au rămas mirați. A fost cel mai interesant meci.
Ai vreun mentor?
Da. Am un mentor. E Ion Oncescu. El foarte inteligent. M-am antrenat o mare perioadă cu el. Am fost foarte apropiați, până s-a retras din skandenberg. Pot să spun că nu mai răspunde la telefon, nimănui nu-i mai răspunde la telefon.
Un mesaj pentru tine din trecut?
Dacă aș putea să mă întorc în timp și să dau un sfat tânărului de 18 ani... I-aș spune că la sfârșitul tuturor sacrificiilor, e doar deșertăciune.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
.webp)
 (9).webp)
