Patzaichin, campionul cu pagaia ruptă! Povestea unuia dintre cei mai mari sportivi români 

Unul dintre cei mai mari sportivi ai României s-a stins, lăsând în urma sa un nume imens, dar și numeroase performanțe care au intrat direct în istoria României. Câștigător a 7 medalii în 5 participări la Jocurile Olimpice, Patzaichin rămâne „campionul cu pagaia ruptă”. 

Canoistul român a scris istorie la Jocurile Olimpice. La prima sa ediție, în 1968, a câștigat și aurul olimpic, alături de Serghei Covaliov, în proba de C2-1000 de metri. 

Renumele care l-a făcut și mai celebru l-a căpătat în 1972, la Jocurile Olimpice din Mexic. Patzaichin participa la proba preferată, canoe 1 pe 1 000 de metri, iar la doar scurt timp după startul cursei, pagaia i s-a rupt. Deși a semnalat incidentul, iar regulamentul impunea întreruperea cursei dacă se întâmplă așa ceva în primii 30 de metri, organizatorii nu au observat, iar românul a fost nevoit să vâslească cu pagaia ruptă. 

În urma incidentului, Patzaichin a încheiat cursa cu o întârziere de trei minute față de primul sosit, în aplauzele tuturor celor prezenți. Românul a făcut contestație, a intrat în recalificări, iar de acolo a reușit să câștige și finala. 

„Știau că sunt un pericol și că trebuie să fiu în top!”

Într-un interviu acordat în urmă cu doi ani în emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, Patzaichin a povestit momentul memorabil. 

„Norocul meu a fost că mi s-a rupt pagaia în serii. Nu existau vâsle de carbon ca acum, toate erau din lemn. Pe vremea aia trebuia să te prezinți la start și cu o pagaie de rezervă. Dacă ți se întâmpla ceva în primii 25 de metri, ridicai vâsla deasupra capului, se oprea cursa și o reluai cu pagaia de rezervă. La mine s-a rupt în 2-3 metri, la a doua lovitură. Am ridicat-o deasupra capului, dar arbitrii n-au văzut. Sau cred că nici n-au vrut să vadă! 

Păi, eu în urmă cu un an am venit pe locul 2 la Mondialele de la Belgrad. Îmi știau valoarea! Știau că sunt un pericol și că trebuie să fiu în top! Din inerție, barca mea a depășit 25 de metri și în momentele alea, gata! Credeam că visul meu s-a terminat și nu puteam să mai fiu campion la simplu.

Da, cu pagaia ruptă, cu un ciot am continuat! Știam că primii trei se duceau în semifinale, iar următorii trei în recalificări. Toată speranța mea era să ajung la linia de sosire. Să nu ies din culoar sau să mă răstorn. Ăia își făcuseră și dușurile până când am ajuns eu! 

Toată lumea mă aplauda ca la atletism, când te chinui! Eu vâsleam cu un ciot! Până la urmă am ajuns, a fost totul în regulă la controlul tehnic, dar în buletinul oficial mă puseseră ca abandon! Ei îmi știau valoarea și au zis că nu am cum să vin așa în urmă... Mă trecuseră abandonat! Dar am făcut contestație și m-au primit în recalificări. Din momentul ăla am câștigat recalificări, semifinală, finală!”, a povestit Patzaichin la Gazeta Sporturilor.