GALERIE FOTO Povestea campionului român care și-a pierdut piciorul la 10 ani și îl are idol pe Phelps
Sporturi
Unul dintre cei mai buni tineri sportivi paralimpici din România a reînceput cursa de calificare pentru Paris 2024, după BAC, admiterea la facultate și o accidentare.
- "Plăcerea sportului am avut-o tot timpul în mine. Cred că e o chestie cu care te naști"
- "Dintre toate sporturile pe care le-am făcut, înotul mi se pare că mi se potrivește cel mai bine"
- "Idolul meu în sport nu este paralimpic, este vorba de Michael Phelps. Cu el am copilărit"
- "Mergem la concursuri, poate că nu suntem la fel de numeroși, dar le luăm premiile"
Arian Notretu (18 ani) este unul dintre cei mai talentați tineri sportivi paralimpici din România. Triatlonistul și-a pierdut piciorul stâng la 10 ani, după un accident la rugby urmat de complicații medicale, și s-a apucat de inot pentru recuperare. A câștigat trei medalii la Campionatul Mondial de înot de la Berlin 2022 (aur la 200 m liber și argint la 50m spate, în proba de tineret, și bronz la liber, în proba de seniori).
A descoperit triatlonul, după ce a primit o proteză performantă, putându-se antrena și pe uscat și visează să ajungă la Jocurile Paralimpice de la Paris 2024, dar anul acesta a avut Bac-ul și a luat examenul de admitere la UNEFS, apoi a suferit recent o accidentare la spate și calificarea e pusă în pericol. Tânărul spune că idolul său este Michael Phelps și că avem viitor în disciplinele paralimpice cu noua generație de sportivi.
"Plăcerea sportului am avut-o tot timpul în mine. Cred că e o chestie cu care te naști"
"În copilărie am făcut foarte multe sporturi. Am făcut de la fotbal la handbal, la rugby, la tenis. Am încercat un pic din toate. Nu am făcut sport de performanță la toate, dar plăcerea sportului am avut-o tot timpul în mine. Cred că e o chestie cu care te naști. Cu accidentul... Făceam rugby, eram în timpul unui antrenament. Am avut o lovitură, după ce un coleg a căzut pe piciorul meu, am fost la doctor, am încercat să tratez problema care a apărut.
Corpul meu a decis că tratamentul ăla nu ajută și, din păcate, am ajuns să-mi pierd piciorul stâng. Pentru mine era clar. Întrebarea mea clasică, în momentul când mergeam la doctor, deja se obisnuiseră, era 'când pot să încep antrenamentul?'. Se preconiza că nu ar fi ceva foarte grav și că aș putea să reiau destul de repede activitatea. Dar lucrurile au luat o turnură negativă și nu am mai reușit să reiau antrenamentele atât de repede pe cât mă așteptam.
"Dintre toate sporturile pe care le-am făcut, înotul mi se pare că mi se potrivește cel mai bine"
Dar, imediat după ce m-am recuperat, nu am ezitat să nu fac mișcare. Am început să fac miscare foarte repede, m-am apucat de înot pentru recuperare. Apoi am realizat că, dintre toate sporturile pe care le-am făcut, înotul mi se pare că mi se potrivește cel mai bine.
Și, mai nou, triatlonul. E un sport mult mai interesant pentru mine deoarece te solicită mult mai tare și îți cere să treci peste mai multe bariere ale corpului. Fiind un sport făcut din trei sporturi, practic, automat provocările sunt mult mai mari. Am inceput cu înotul, iar apoi, odată cu proteza de alergare, am început să mă pregătesc și fizic pe uscat. Am descoperit triatlonul, care pur și simplu mi-a plăcut foarte mult.
"Idolul meu în sport nu este paralimpic, este vorba de Michael Phelps. Cu el am copilărit"
Până acum, tot timpul am spus că visul meu este să ajung la Paralimpiadă, la cel mai mare concurs la care poate ajunge un sportiv, poate chiar să câștig medalia de aur. Doresc asta în continuare, dar așa vrea să nuanțez un pic treaba asta. Acum mi se pare că mult mai important este să ajungem la nivelul maxim la care suntem noi capabili. Asta îmi doresc și eu, să ajung la cel mai înalt nivel de care sunt capabil. Am avut anul acesta o accidentare și, odată cu ea, am înțeles treaba asta. Ca să nu ai niciun regret în carieră, trebuie să ajungi la cel mai înalt nivel personal și apoi să vezi dacă coincide cu cel mai înalt nivel al sportului pe care îl faci.
Eduard Novak este cel mai cunoscut sportiv paralimpic de la noi, este un model și pentru mine, a câștigat numeroase premii. Este campion, are toate meritele. Dar sunt și alții. Sunt Mihăiță Papară de la snowbord, Alex Bologa de la judo, avem niște sportivi care au reușit să obțină niște premii foarte frumoase. Au niște rezultate senzaționale. Idolul meu în sport nu este paralimpic, este vorba de Michael Phelps. Cu el am copilărit. La concursurile lui mă uitam la televizor, am rămas fascinat de modul în care s-a dedicat sportului. El este inspirația mea în ceea ce înseamnă sport, înot, triatlon.
Pentru Paris 2024 am avut un an greu. Am avut Bac-ul, am avut admiterea la facultate și, colac peste pupăză, a venit și această accidentare la spate. Este un ghinion, dar trecem peste, face parte din viața unui sportiv. Încerc să reintru în ritm, chiar weekendul viitor voi avea un concurs și vreau să văd la ce nivel sunt, adică cât de mult am pierdut din pregătire în perioada asta în care am stat pe bară.
"Mergem la concursuri, poate că nu suntem la fel de numeroși, dar le luăm premiile"
Începe să prindă sportul paralimpic în România. Mergem la concursuri, poate că nu suntem la fel de numeroși, dar le luăm premiile (râde). Ne descurcăm bine și sunt convins că România are un viitor strălucit în ceea ce înseamnă sportul paralimpic. O să înceapă să meargă mult mai frumos lucrurile, decât au mers până acum, odată cu noi.
Protezele da, sunt niște prețuri mai piperate pentru ele, dar ne descurcăm. Avem ajutorului forurilor sportive, ale sponsorilor Comitetului. Avem totul asigurat și ni se creează condițiile de a face sport în continuare.
Peste 10 ani mă văd tot sportiv. Peste 20-30 de ani mă văd tot în sport, dar pe partea uscată a bazinului. Mă văd antrenor, pentru că e clar că nu o să pot să fac la infinit sport de performanță. Sunt student la UNEFS și în viitor vreau să fiu antrenor", a declarat Arian Notrețu pentru Sport.ro.
Text și foto - Gabriel Chirea
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
