INTERVIU Povestea emoționantă a Catalinei Maria Sfetea și a cailor săi: „Când ei au o problemă, am și eu”. Echitația, între bucurie și sentimentul de tristețe
Sporturi
Catalina Maria Sfetea (18 ani) face parte din loturile echipei naționale la trei probe: dresaj (din 2022), sărituri peste obstacole (din 2018) și proba completă.
A început să călărească de la patru ani. Și de atunci o face încontinuu. Are 18 ani și sute de participări la concursuri. Naționale și internaționale. A trecut prin toate. Cu Caldera sau Fortuna, cei doi cai de care are grijă în fiecare zi.
Dar și cu Eliot sau Spartacus. Sau cu toți caii pe care i-a avut și de care s-a atașat emoțional.
Îi hrănește și îi piaptănă. Îi iubește. Caii sunt viața ei. De când îi primea sub formă de jucărie. De când și-a dat seama că nu poate trăi o viață normală de adolescentă. De când a realizat că viața ei se învârte în jurul lor. A cailor. Cei care, din punct de vedere științific, sunt psihoogul oamenilor.
Austria, Croația, Ungaria, Slovacia, Țările de Jos sau Portugalia. Le-a văzut pe toate, participând la toate concursurile
INTERVIU | Catalina Maria Sfetea: „De atunci am cerut doar cai”
Zâmbind și mângâind câinii de la grajdul care adăpostește caii, cu fața îndreptată spre o pășune imensă, undeva pe lângă Snagov, Catalina a vorbit cu subiect și predicat, degajată, despre viața sa. Cu urcușuri și coborâșuri. Accidentări, dar și clipe de neuitat.
Cum a început totul, Catalina?
De când eram mică, de la un an doi, eu am primit cai. Și de atunci am cerut doar cai. De jucărie. Și m-a dus mama să călăresc. Și de atunci nu m-am mai dat jos. Mă plimbam pe cai mari. Am și căzut la cinci sau șase ani. După, m-am mutat pe ponei. Până la nouă ani am făcut inițierea. Eram prea mică să fac de performanță.
-
Și e vorba aia, când cazi te ridici. Asta a făcut și ea
Și primul concurs când a venit?
La nouă ani am fost la primul meu concurs. Eram ambițioasă, hotărâtă. Am luat locul cinci. Nu mi-era frică. Mi-a părut rău că am luat locul cinci, dar nu aveam cum să concurez cu poneiul pe care-l aveam. Era mult mai mic față de ceilalți ponei.
- Și nu a contat că era mai mic față de ceilalți ponei. Ba dimpotriva
Mai știi când ai luat prima dată locul unu?
Nici nu mai știu când am luat locul unu! Tot la nouă ani, cred. Săream peste obstacole. Am luat multe locuri unu. Chiar am unul care m-a marcat mult. La 11 ani, concuram împotriva unei fete mult mai bune decât mine și am reușit să o înving. Și am zis wow, sunt tare!
Totuși, ce înseamnă un concurs?
Un concurs nu e atât de greu fizic, cât e psihic. Sunt trei sau patru zile de concurs și depinde pe ce categorie intri. Acum, fiind la seniori, intru pe trei zile. Prima oară instalăm calul, toate bagajele, tot, tot. Mai mult stai de fundul lui! Când intri în concurs, maximum 20 de minute durează acțiunea.
-
În 2017, a fost desemnată campioană națională la eventing (proba completă)
Cea mai mare iubire
Câți cai ai avut?
Am avut un ponei Atlantic. La început, mai mult mă distram cu el. Am avut două iepe după, pe care le-am vândut. Apoi l-am luat pe Elliot, cu el am participat la multe concursuri. L-am avut și pe Spartacus, cu el am fost și la Europenele pentru copii. După, am luat-o pe Caldera, cu ea am reușit să ma clasez între primii 30 ai Europei. Și acum am ajuns la Fortuna.
-
În 2019, a fost desemnată pentru a doua oară campioană națională
Fortuna e calul pe care-l ai acum.
Cu ea e o poveste interesantă. Când era mânz, am căzut cu ea în cap! Mi-am tocit cervicala, am purtat gâtieră. Mi-a fost frică de ea un an. Și acum câteva luni am luat-o înapoi. Voiam să merg anul ăsta la europene, dar Caldera e out of service, iar Fortuna e cam neexperimentată.
Ai un cal de suflet? La care ții mult?
Caldera e calul meu de suflet. A avut o problemă de sănătate și acum are doar o problemă psihică. Fiecare cal are perioada lui. Trebuie lăsați să mai fie și cai! A avut ulcer... Atunci mi s-a declanșat și mie. A avut o problemă cu piciorul... Am avut și eu tot așa. Orice problemă are ea, am și eu! Se joacă cu mine, vine după mine!
Și Fortuna?
M-am atașat mult și de Fortuna, cred că îi ia locul. Demersul sportului ăsta e ca trebuie să schimbi caii... Asta e trist. Caldera trebuie și ea vândută... Îmi trebuie un cal de nivel înalt. Nu e destul de bună pentru ce-mi trebuie mie.
Cea mai mare iubire nu se uită niciodată
Pe cine preferi? Caldera sau Fortuna?
Aș prefera-o pe Caldera, dacă aș da timpul înapoi, în locul Fortunei. E oglinda mea. E nebună, e hotărâtă! Nu o interesează dacă pică. Își dă sufletul. E foarte rapidă, nervoasă tot timpul.
E ca mine. O prefer pe ea, pentru că ea mi-a dat curaj să intru la concursuri. Asta a fost cel mai important lucru la ea. E foarte curajoasă. Am avut un moment, la un concurs... Mă uitam la obstacole și ziceam... Hmmm, totuși ne-am dus înainte cu tupeu și atunci ne-am calificat și pentru Europene. Am făcut și cel mai important parcurs din viața mea.
Cum te-ai descurcat cu școala și cu călăria?
Foarte greu m-am descurcat cu școala și călăria. Aveam liceu dimineața... Mă trezeam de dimineață, mă duceam la liceu și după veneam repede la cai până la cai! În clasa a opta aveam și polo pe apă!
Călăria e călărie!
Deci ai făcut și alte sporturi!
Am făcut patru ani sportul ăsta. Și înot de la patru ani. Dansuri doi ani. Dar călăria m-a atras cel mai mult. Ce m-a atras cel mai mult? Feeling-ul. Orice cal mi s-a părut superb. Am muncit mult, am sacrificat multe pentru sportul ăsta. Am zis că dacă tot fac, să o fac până la capăt. Mi-am imaginat cum a fi să fiu o adolescentă normală, să nu văd viața fără cai. Dar nu pot.
Acum te antrenezi singură.
Am avut șase antrenori. Acum mă antrenez singură, da. De vreo șapte-opt luni. Am mai avut o tentativă cu un antrenor acum o lună. Dar mi-am dat seama că mai bine rămân singură. Dacă fac bine ce fac, se vede în rezultatul de la concurs. Chiar dacă poate nu e bine că nu am antrenor.
-
În 2022 a câștigat Cupa României la echitație
Cum ai decis să te antrenezi singură?
Mă certasem cu antrenorul de atunci și nu aveam alte variante. Să ai antrenor la concursurile din străinătate trebuie să-l plătești cu 20 de mii de euro pe lună...
Wow!
Da... Nu am banii ăștia să investesc. Așa că am ajuns la concluzia să rămân de una singură.
Noi împotriva lumii
Regreți vreun moment?
Un moment pe care-l regret? Am foarte multe! Adică nu, stai, nu sunt! Dar uite unul. S-a accidentat Caldera la Europene, avea o rană la picior. Nu știu cum a apărut. Nu insinuez nimic. Dar nu știu ce să zic, nu mi se părea făcută de ea. Atunci am regretat. Nu am mai putut participa. Aveam de câștigat foarte mult dacă intram la proba respectivă.
Ce sfat ți-ai da dacă te-ai întoarce acum în timp?
Să nu mă mai intereseze ce spune lumea. Ăsta e cel mai important sfat. Părerea lumii nu contează. Că unul zice că tu mergi prost... Dacă eu și mama suntem mulțumite... Atât timp cât eu sunt mulțumită de rezultat, atât contează! Tot timpul mă duceam la concursuri și mă gândeam la ce spune lumea. Nu! Nu trebuie să gândesc așa. Și nu mai gândesc așa.
FOTO și VIDEO: Vali Andronescu
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
