INTERVIU Revoluție în sportul românesc! Șeful CSU ASE propune un sistem ca în SUA, cu campionate școlare, liceale și universitare

Sporturi
Florin Caramavrov
Data publicarii: Marti 13 August 2024, 08:29
Data actualizarii: Marti 13 August 2024, 10:23

Adrian Iacobini (39 de ani), manager general al Clubului Sportiv Universitar ASE, știe ce trebuie făcut pentru ca sportul românesc să se reinventeze.

Gruparea studențească are campion mondial la fitness-culturism, campioni europeni, domină campionatele naționale de șah și susține tinerii sportivi care fac pasul de la liceu la facultate. 

Ce performanțe a avut CSU ASE în ultimul timp?
Clubul s-a dezvoltat. În ultimul an, a tot crescut. Pe partea de rezultate stăm mai bine decât anul trecut. Finalul lui 2023 a avut o creștere în punctajul ministerului de aproae 50% față de 2022. Asta înseamnă bani mai mulți, dar și automat cheltuieli mai mari, pentru că, odată ce îți cresc rezultatele, vin și pretențiile. Avem secții noi acum, tocmai am înființat secția de automobilism, de raliu, în parteneriat cu One United Properties, am înființat secția de scrimă, unde vom începe activitatea din septembrie, iar în rest toate secțiile au performat. Cele mai notabile rezultate au fost la fitness-culturism, unde avem un campion mondial absolut, două titluri, tot aur, la Europene. În total cred că spre 10 medalii internaționale și spre 50 naționale, de la o singură secție. Șahul a mers bine, suntem campioni la masculin, dar devine din ce în ce mai concurențial mediul acolo, ceea ce mă bucură, că asta ne-am și dorit. Nu să venim să dominăm, ci să ridicăm.

Locurile 1, 2 și 3 la Campionatul Național de Șah!

La masculin aveați tot podiumul la Campionatul Național de Șah?
La masculin, da, am avut locurile 1, 2 și 3 la seniori. La feminin, locul 3. Anul acesta ne întărim, vin multe firme care sprijină șahul, firme private. Se ridică foarte mult disciplina. 

Cât e bugetul clubului pe un an?
Cu salarii cu tot, 1.200.000 RON. Și avem un personal mic, cu director, contabil, fracție de normă la controlul financiar preventiv, o fracție de normă la juridic, o fracție de normă la achiziții, fracție de norma la marketing și o secretară. Avem nouă persoane care stau pe 5 posturi și jumătate. Cheltuielile lor salariale, cu toate măririle, se duc spre 700.000 lei anual. Dacă mai pui antrenorii, unde avem suficienți  pe ștatul de plată la contracte de activitate sportivă... 

Dar aveți niște sponsori, nu?
Da, aproape ne dublăm bugetul prin sponsorizări în fiecare an.

Și vă ajung banii?
Prin sponsorizări, reușim să luăm o gură de aer de fiecare dată. Sponsorizările sunt extrabugetare.

De la sponsori câți bani vin?
Din sponsorizări, de regulă încă pe atât, și atunci suntem pe linia de plutire.

Plătiți și jucători?
Da, plătim. Anul acesta e primul an când am început să plătim la volei si baschet, dar nu sunt niște sume considerabile.

Volei pe plajă?
Da, cele două jucătoare componente ale lotului național, Ioana Hododi și Ioana Miu. Ca să le ținem la echipă, la plătim undeva la 1500 de lei pe lună. La baschet, le dăm o indemnizație unora dintre jucătorii de Liga 1 (n.r. - al doilea eșalon valoric din România), o indemnizație de hrană de 600 de lei pe lună, deci nu sunt niște sume exorbitante, ci așa, ca să simtă că măcar nu mai vin cu bani de acasă. 

Cei mai experimentați ce fac, au servicii?
Jucătorii de baschet sunt la liceu, clasa a XII-a, și la facultate. Am avut mai în vârstă, dar din sezonul următor nu îi mai avem. Deja proiectul a crescut... 

„Scopul e să propulsăm jucători la echipe mai mari și să îi facem studenți la A.S.E.”

Păi și puteți să vă mențineți numai cu copii, cu tineri?
Dacă ne străduiam mai bine, cred că era posibilă promovarea și anul acesta, dar cheltuielile sunt de zece ori mai mari la Liga Națională. Nu acesta e obiectivul, ci să fim o trambulină, să ducem jucători la alte echipe mai mari. Mi-aș dori ca toate celelalte cluburi universitare din țară, și subliniez universitare, să plece cu aceeași mentalitate. Din păcate, toți vor să se bată pentru locul 1, dar nu se gândesc la categoria din care facem parte, pentru că noi suntem categoria mijlocie spre mică a cluburilor, nu ne putem compara cu Steaua, Dinamo sau Rapid. Să merg să concurez cu Steaua la sporturi, la jocuri, e absurd, e ca și cum FCSB se duce să concureze cu Real Madrid, care are un buget incomparabil mai mare cu al FCSB-ului.

Ei vor totuși să concureze...
Și cluburile din țară vor, dar din punctul meu de vedere e sinucidere curată. Sunt atât de multe cluburi sportive universitare... Dacă toți ne-am pune de acord să creăm propriile competiții, subliniez, universitare, și să folosim doar studenți, să fim o punte de legătură între juniorii care termină liceul și fac pasul spre facultate, ar fi excelent pentru sportul românesc. 

Așa cum se întâmplă la americani?
Da! De ce trebuie să reinventăm roata, când vezi că ei fac bine ce fac. În loc de reguli cu români în teren, cum sunt la sporturile de echipă, cum a fost legea Novak, cu 40% români, mai bine introduci o regulă prin care le spui echipelor să drafteze, ca în sistemul american. 

Deziderat: Steaua, Dinamo și alte cluburi mari să fie obligate să ia jucători de la cluburile universitare!

Ce înseamnă să drafteze?
Adică să își aleagă sportivi de la cluburile universitare. Dacă se face un campionat universitar, să fie  un număr de sportivi eligibili să fie luați de Steaua, Dinamo, CSM și alte cluburi finanțate corespunzător.

Se face un turneu special...
Ar putea să îi ia pur și simplu din campionatul universitar. Să ai un campionat universitar a la long, să ai semiprofesioniști, nu profesioniști, și din ei un club ca Steaua să fie obligat într-un an să ia  doi-trei sportivi din mediul universitar. 

E realistă chestia asta cu campionatul universitar sau e așa, doar un vis?
E realistă, campionatul se desfășoară și acum, dar în alt format.

De ce este nevoie?
Doar de puțină voință și de modificarea regulamentelor și eventual unor actualizări ale legii sportului, atâta tot.

„Sportul trebuie să se reia în școli, licee și universități”

Păi și aveți pârghii?
Există în acest moment sprijin din partea domnului Gabriel Toncean, vicepreședintele Agenției Naționale pentru Sport, care înțelege bine fenomenul și și-a dat seama că sportul trebuie să se reia în școli, în licee și să se continue la universități. Altfel, nu mai merge. Și se vede că nu mai merge. Ok, avem o generație acum la fotbal care funcționează și prin prisma faptului că unii jucători au fost crescuți în străinătate. Ei nu sunt produse românești. Ideea e că sportul nostru are mari probleme mai ales la jocurile de echipă. La cele individuale, iarăși, ar trebui să alegem între noi, cluburile universitare, și să sprijinim fiecare niște vârfuri. Nu putem toți deodată la toate disciplinele.

Și cum facem revoluția asta?
Cred că ține de fiecare persoană în parte. În cazul nostru, la ASE, sprijinim luptele feminine. Avem trei sportive de top în care avem mare încredere că vor ajunge la următoarele Jocuri Olimpice, din 2028: Maria Panțîru, Oana Izabela Dumitru și Sofia Păiuș. Acest sprijin, care este mic pentru valoarea lor, ele fiind campioane europene sau vicecampioane mondiale de junioare, înseamnă foarte mult pentru o persoană care dorește să facă o carieră din asta. 

Le dați indemnizație...
Da, prin contract de activitate sportivă, plus medicamentație, partea de nutriție, echipament... Le mai sprijinim pentru participarea la competițiile internaționale la care merg și încercăm să atragem și sponsorizări, să le ajutăm și cu școlarizarea. De exemplu, Maria o să devină studenta ASE-ului, și-a luat BAC-ul, e totul în regulă. A dat BAC-ul cu olimpicii și l-a luat cu brio. 

Anomalie: cluburi universitare care nu aparțin de nicio universitate

Spui că fiecare club universitar ar trebui să sprijine niște sportivi de perspectivă...
Fiecare club ar trebui să aibă o relație extrem de bună cu universitatea din care face parte sau să se arondeze unei universități. În prezent sunt 31 de cluburi sportive universitare în România, cred că 16 sunt arondate universităților, cum suntem noi, și 15 sunt independente. Întrebarea mea: Se mai numește acesta din urmă club sportiv universitar sau nu?

Dacă ești independent de ce mai ești universitar?
Nu aparțin de nicio univesitate și nu au studenți sportivi.

Atunci de ce mai este universitar?
Asta e și nelămurirea mea, cu toate că sunt în sistem de câțiva ani. Că sunt niște CSM-uri sau că sunt CSU-uri care nu țin de universități, din punctul meu de vedere este același lucru. Sunt sprijiniți de primării și Minister... Viziunea noastră asta a fost, să atragem comunitatea de studenți a ASE-ului. Și am reușit. La baschet, anul acesta cred că am fost clubul din București cu cea mai mare prezență la meciuri, și nu exagerez. Nu e o prezență foarte mare, undeva la patru sute și ceva de studenți per meci, dar pentru noi înseamnă ceva.

La liga a 2-a de baschet...
La Liga 1, care e al doilea eșalon, dar aveam o sală plină la Agronomiei meci de meci. Asta e puterea unei Universități, care are mii, zeci de mii de studenți. Trebuie să atragi o mică parte din ei să vină la meciuri, să își creeze sentimentul de apartenență la o comunitate.

„Am blocat sala de la Steaua!”

Și sponsorii ar trebui să fie tentați. 
Păi au fost tentați. Chiar au fost și mulțumiți. De exemplu, am jucat cu Steaua, care a promovat anul acesta, a avut echipă foarte bună, și am blocat sala de la Steaua efectiv, și cu vânzări de bilete, că Steaua vindea bilete. S-au blocat, erau studenți afară, nimeni nu a mai putut să intre, sala a fost arhiplină doar cu studenții ASE-ului. A fost extraordinar.

Păi și Steaua nu a avut fani?
Se pare că nu au venit la meci. A fost o sală plină cu studenți ai ASE. Câteva sute de oameni, sunt patru sute și ceva de locuri. Ne-au învins la baschet, dar a fost frumos pe marginea parchetului pentru comunitatea noastră.

Safier Koorndijk-Iancu, campionul mondial la culturism și sportivul vostru, a primit bonus de la Minister după ce a luat acea medalie de aur? 
Știu că există niște premieri de la minister pentru rezultatele lor, sunt într-o grilă.

Voi îi premiați pe cei cu performanțe?
Da. Pe el, de exemplu, l-a premiat ASE-ul, a fost sportivul anului. A avut o premiere considerabilă, destul de mare din partea ASE-ului.

ASE a premiat campionul mondial cu 5000 de lei

În euro sau în lei?
În lei, dar destul de mare, salariul pe două luni al unui angajat normal. 5000 de lei de la  Academia de Studii Economice, cu ajutorul sponsorilor. Au premiat zece excelențe din ASE și au introdus și rubrica de „Cel mai bun sportiv”. Au fost „Cel mai bun doctorant”, „Cel mai bun cercetător”, niște oameni extraordinari acolo, m-am simțit extrem de mândru că au băgat sportul printre asemenea somități. Când am aflat  ce reușite există pe partea asta academică sau de cercetare, am rămas uimit.

Mai faceți cercetare în sport la club?
Mai lucrăm. Cel puțin evaluarea sportivilor o facem în continuare, pentru că avem niște date ce ne sunt necesare la începutul fiecărui sezon, la mijloc de sezon și la final. Atunci ne dăm seama cum s-a lucrat, dacă au fost efecte benefice sau nu, și așa mai departe.

Concluzionând: un club universitar trebuie să reușească și niște performanțe, dar în același timp să aibă grijă să scoată niște sportivi, să crească acei sportivi...
Și să îi aducem spre partea academică. Anul ăsta deja nu ne mai bazăm pe seniori, ci pe tineri care devin studenți, astfel încât ei rămân cu o meserie când își termină cariera sportivă. De la baschet, volei, lupte... De la fitness, spre surprinderea noastră, campioana națională este din rândul studenților. E studentă la Cibernetică, Alisa Cârstea o cheamă. Vrem să facem lucrurile diferit și vrem să dăm o șansă tinerilor sportivi care termină junioratul să-și continue atât activitatea sportivă, cât și cariera academică, pentru că în ASE există 12 linii academice spre care tinerii pot accede.  Management, Marketing, Finanțe, Relații internaționale, Cibernetică, Economie Agroalimentară, FABIZ etc.

Modifică setările cookies
Don’t miss out on our news and updates! Enable push notifications
Get notifications about important news!