A murit Victor Socaciu, interpretul imnului Rapidului. Mesajul giuleștenilor

Anunțul dispariției sale a fost făcut de Marina Almășan, prin intermediul rețelelor de socializare.

„Îi sunt alături fiului meu, Victor, într-un moment greu al vieții sale. Pierderea părintelui înseamnă, pentru un copil, pierderea uneia din cele două aripi, pe care le primim fiecare, la venirea pe lume. Îi vor și NE vor rămâne amintirile frumoase ale familiei noastre, îmbrăcate în cântecele sale nemuritoare, care vor continua să-i bucure pe cei ce i-au prețuit muzica. Drum lin , spre stele, Victor Socaciu, unde îți doresc să-ți găsești pacea și liniștea”, a scris Marina Almășan.

Potrivit unor surse apropiate de cântăreț, acesta suferea de insuficiență renală, cardiacă și avea și diabet, fiind internat timp de mai bine de o lună la Spitalul Carol Davila.

Socaciu, interpretul imnului Rapidului

Victor Socaciu era cunoscut lumii sportului ca interpretul frumosului imn al Rapidului, scris de Adrian Păunescu în vara lui 1980.

„Acest imn s-a născut foarte simplu. Era iunie 1980, eram la redacția Flacăra, tata ne-a luat în mașină pe mine, aveam 11 ani, pe Victor Socaciu, care era tânărul folkist de atunci și pe care-l lua peste tot, scriau și făceau împreună lucruri frumoase pentru cenaclul Flacăra, pe Ovidiu Ioanițoaia, gazetar sportiv la revista Flacăra, și pe Victor Niță, tot de la Revista Flacăra.

Am ajuns la stadionul Giulești. Nu era zi de meci, era o zi în care Flacăra juca fotbal la poarta dinspre tunel, dinspre Teatrul Giulești. Ne încălzeam, urma să înceapă o miuță și tata, în timp ce dădeam în minge, i-a zis lui Victor Socaciu: «Victore, du-te și ia chitara de la mașină! E prea frumos momentul ca să nu scriem un cântec.

Reamintesc: Rapidul era în Divizia B. Se luptase cu un an înainte cu Scorniceștiul, atunci abia pierduse lupta pentru promovare cu Progresul, parcă. Până s-a dus Victor Socaciu la mașină să ia chitara, nu exista muzică, nu exista nimic, nu existau versuri, tata i-a zis lui Ovidiu Ioanițoaia: 

«Ovidiu, ia o hârtie!». Ioanițoaia nu avea hârtie cu el că veniserăm să jucam fotbal. A luat un șervețel, o chestie, un carton de mici, nu știu ce, ce era pe acolo prin așa-zisul tunel, la intrarea spre vestiare și tata i-a spus: «notează!» 

«Suntem peste tot acasă / Porțile ni se deschid / Nu-i echipă mai frumoasă și iubită ca Rapid».

Uite, am în față, cu scrisul lui Ovidiu Ioanițoaia, hârtia de atunci. Apoi, Victor Socaciu a luat chitara, a scris muzica, tata a continuat să dicteze versurile la celelalte strofe și așa mai departe.

Asta s-a întâmplat acum fix 40 de ani, e povestea unui cântec uriaș pentru o echipă minunată și mereu prigonită, ceea ce tatăl meu a surprins în poezia imnul Rapidului. Suntem peste tot acasă... singura echipă din lume care oriunde se duce e mai iubită chiar decât echipa gazdă. 

Tata nu numai că iubea Rapidul, dar avea o solidaritate teribilă cu echipele civile și mai ales cu cele prigonite de sistem. Din păcate, Rapidul în niciun sistem n-a fost favorizată. Maximum a fost lăsată să-și facă treaba, așa cum s-a întâmplat și în '99 și 2003 când a luat titlul. 

Tata avea o dragoste de părinte care-și iubește copilul. D-aia a și scris acest imn. Desigur, marea dragoste a tatei era Craiova, dar iubea și Rapidul”, a povestit Andrei Păunescu la Rapid TV.

Masajul rapidiștilor după dispariția lui Socaciu

„Finalul de an ne aduce o nouă veste tragică! Interpretul imnului nostru, "Glasul roților de tren", Victor Socaciu, s-a alăturat Galeriei din Ceruri a Rapidului!

Sincere condoleanțe familiei și prietenilor! ????”, au scris giuleștenii pe pagina oficială de Facebook.

• Victor Socaciu a compus actualul imn al lui FC Argeș, un cântec foarte apreciat printre microbiști, ce face trimitere la performanțele piteștenilor din anii '70.