Clădirea a fost salvată de la prăbușire

În februarie 2024, Hanul Solacolu a intrat în consolidare pentru că exista pericolul ca această clădire istorică să se prăbușească pe trotuarul, șoseaua și linia de tramvai din imediata apropiere. Clădirea fusese retrocedată în 2003, Primăria Generală a Municipiului București a preluat-o în 2011, iar procesul de reabilitare structurală a început la 165 de ani de la inaugurare și se efectuează prin intermediul Trustul de Clădiri Metropolitane București. 

Prima fază a lucrărilor s-a încheiat, fațada și pereții interiori de rezistență fiind puși în siguranță prin montarea unei rețele de grinzi de fier. După îndeplinirea acesti borne, a fost eliberat de schele carosabilul, s-a reluat traficul rutier și a revenit la normal orarul linei de tramvai, care a circulat alternativ pe o singură linie, timp de nouă luni de zile.  

Hanul Solacolu, prima fabrică de paste făinoase din București

Deși este numit Hanul Solacolu, clădirea a adăpostit de fapt prima fabrică de paste făinoase din București. A fost inaugurată, în 1859, de frații Solacoglu, negustori de origine bulgară din Sviștov, oraș aflat peste Dunăre de localitatea românească Zimnicea. Locația a devenit rapid un simbol al rezistenței bulgare refugiate în București, adăpostind imigranți revoluționari de la Sud de Dunăre. 

Pentru aproape un an, au locuit aici Hristo Botev și Vasil Levski, iar Lyuben Karavelov, lider al emigrației revoluționare bulgare, a publicat ziarele Svoboda și Nezavisimost și revista Znanie, în ajunul războiului ruso-româno-turc din anii 1877-1878. 

În 1990, administrația orașului a evacuat din clădire ocupanții ilegali, iar în 2003 clădirea a fost retrocedată urmașilor familiilor Solacolu. Din 2007, clădirea a rămas nefolosită, după ce un nou val de chiriași ilegali a fost evacuat. În 2021, locația a fost expropriată de PGMB, în anul 2022 s-a început expertiza tehnică și în primăvara lui 2024 au început lucrările de consolidare.  

Revoluționarul a fost executat de otomani, în 1873

Vasil Levski (născut Vasil Ivanov Kuncev / "Levski" înseamnă "Ca un leu" / 18 iulie 1837 - 18 februarie 1873) este supranumit "Apostolul Libertății", pentru că a fondat Organizația Revoluționară Internă, a declanșat revolta la nivel național, a ideologizat și a elaborat strategia unei mișcări revoluționare pentru eliberarea Bulgariei de sub dominația otomană. În România, Levski a contribuit la înființarea Comitetului Revoluționar Bulgar Central⁠, compus din exilați bulgari. 

În timpul călătoriilor sale prin Bulgaria, Levski a organizat o rețea extinsă de comitete insurecționare. Autoritățile otomane l-au capturat la un han de lângă Loveci și l-au executat prin spânzurare în Sofia. Este considerat eroul național al Bulgariei, esențial pentru fondarea Pricipatului (1878) și obținerea independenței față de Imperiul Otoman (1908). 

Cel mai iubit club bulgar și stadionul național, numite după Vasil Levski

În cinstea sa a fost fondat clubul PFC Levski Sofia, în 1914. Sigla inițială a clubului cuprindea culorile albastru, galben și roșu, cele ale României, țara unde revoluționarul găsise refugiu.

Echipa este considerată cea mai valoroasă și mai iubită din țara vecină, iar în palmaresul său se găsesc 26 de titluri de campioană (+ 11 Sofia Championship), 26 de Cupe și 3 Supercupe ale Bulgariei. La nivel european, a atins de două ori sferturile de finală ale Cupei UEFA (1975-1976, 2005-2006), de trei ori sferturile de finală ale Cupei Cupelor (1969-1970, 1976-1977, 1986-1987) și a terminat de două ori pe locul secund în Cupa Balcanică (1860-1961, ediție câștigată de Steagul Roșu Brașov / 1961-1962, 1-2 cu Olympiacos). 

De asemenea, Vasil Levski National Stadium este cea mai mare arenă a țării (43.230 locuri), fiind amplasată în centrul Sofiei, în cel mai mare și mai faimos parc, Borisova Gradina. 

Foto - Getty Images, Gabriel Chirea