”Cu excepții nu se face primăvară!” Țiriac condamnă statul român pentru distrugerea populației: „Vom ajunge să fim 15 milioane!”
Ion Țiriac s-a declarat impresionat de înotătorul David Popovici, dar îl vede o excepție într-un sistem românesc care nu este dispus să investească în sport și sfârșește lovit de sedentarism.
La 83 de ani, experiența de viață acumulată de Ion Țiriac transpare eficient prin discursul său lucid, în care punctează marile probleme ale țării noastre, în ce privește raportarea la sportul de performanță și la integrarea mișcării în stilul de viață al copiilor.
Nesurprinzător, Ion Țiriac a vorbit despre David Popovici ca despre o excepție care se alătură clubului select din care fac parte Nadia Comăneci, Gheorghe Hagi sau Simona Halep, prin care însă sportul românesc nu poate găsi salvarea sustenabilă pe care o caută.
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3438%2C2569%2C0%2C0&w=190)
Ion Țiriac: „Popovici, Nadia, Lipă... sunt unicate, care ies și răsar. Noi gena o avem. Ce nu avem e baza.”
Reporter: Cum crezi că a reușit David Popovici să fie pe buzele tuturor, într-o lume întreagă, din Rusia până în capătul celălalt al lumii? Cum a reușit să facă aceste performanțe?
Ion Țiriac: Cum a reușit Nadia? Cum a reușit Lipă? Toate treburile acestea sunt unicate, care ies și răsar. Noi gena o avem. Ce nu avem noi e baza. A dispărut complet. Ceea ce aveam pe vremurile Ceaușeștilor nu mai există. Nu mai există sportul la sate, spartachiade, sportul în școli.
Foarte adevărat, societatea s-a schimbat. La un an și jumătate ai copilul cu tine în cârciumă, cu tăticul, cu mămica, îi dai un telefon în mână și vezi că face așa (n.r. imită scrolling-ul) și nu mai plânge.
Sedentarismul și dependența de telefoane lovesc societatea română de la A la Z, avertizează Ion Țiriac
Mai face asta până la zece ani, și nu știe să alerge. De acolo ni se trage. Pe mine mă stupefiază că guvernul nu realizează că treaba asta lovește societatea română de la A la Z.
Sportul se învață încă din grădiniță, când copilul începe să alerge, să cadă și să se ridice. Eu nu vorbesc despre sportul de performanță, cum e cazul domnului Popovici.
Am avut onoarea și plăcerea să îl văd și eu o dată înotând.
Ia-o pe Potec. Eu i-am văzut pe copiii ăștia acum vreo 5-6 ani, când Potec făcea ceva care nu are nicio legătură cu sportul. Avea doar o piscină, o groapă cu apă, și aducea 300 de copii, iar din ăștia îi luau pe ăia 30 pe care îi considerau ei mai buni.
„Am avut onoarea și plăcerea să îl văd și eu o dată înotând pe domnul Popovici.”
Sportul e extraordinar de ieftin. Nu am venit aici să ne plângem și nu vreau să o iau de la capăt. Dar ce vreau să vă spun că numai cu excepții nu se face primăvară.
Contajul vine dintr-un loc care se numește Patzaichin, Lipă, toți acești monștri care existau odinioară.
Spre rușinea mea, habar n-am avut că noi am avut participante la sub 14 ani la Wimbledon, dar știu că nu am avut niciun participant la Roland Garros la juniori, și nici la US Open. O țară care, în 1929, am fost una dintre cele nouă țări care am înființat Federația Internațională de Tenis.
De bine, de rău, am avut câteva Grand Slam-uri peste tot, trei finale de Cupă Davis, semifinală de Cupa Federației. Avem un trecut.
Sorana spunea o treabă foarte delicată. Sunt părinți. Nu zic că vin din epoca celor doi dobitoci Țiriac-Năstase, care ne-am julit genunchii și eram mulțumiți cu un sandwich și un bilet de tren la clasa a doua.
Dar sunt părinți în ziua de azi care își aduc aminte de acea eră, iar părinții părinților preferă tot tenisul.
La 14-15 ani, dacă nu îți faci baza, nu doar în tenis, ci fizică, morală și începi să gândești singur pe teren...
Din păcate, prioritatea în țara asta nu a fost tineretul. Vă spun cu grijă că în 20 de ani o să ajungem la 15 milioane de locuitori, de unde eram 22. Excepțiile sunt una, baza e alta.
În momentul în care Li Na a câștigat Roland Garros-ul, după 30 de zile, erau 10 milioane de chinezi mititei care jucau în plus tenis, față de cei care erau înainte.
Așa ai o bază de selecție. Nu poți numai să te bazezi pe Halep, Popovici, Năstase, Hagi, Lipă... de aici ne tragem și aici plătim faptul că nu vedem pădurea de copaci.
Cât timp ai 0,029% din PIB pentru sport și tineret, n-ai unde să ajung și cum să îți faci socoteala,” a declarat Ion Țiriac, expunând problemele majore ale României în ce privește relația cu sportul.
În ultimii douăzeci de ani, România a alocat din bugetul de stat între 0,025% şi 0,044% din PIB.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
