Scrisoarea de disperare a unui ranit din dragoste din Romania! Refuzam finalul asta! ASTA e povestea noastra, nu o incheiati asa:

Am primit-o mai devreme pe [email protected], de la un fan al nationalei care ne-a rugat sa nu ii scriem numele. "Scrieti 20 de milioane, daca vreti. Poate ii doare mai tare".

Mai jos, cuvintele unui suporter ranit din dragoste. Din dragoste de nationala, de fotbal, de emotia unui turneu final. Nu se poate sa n-avem macar sansa barajului. Meritam o nationala de mondiale. Nu trebuie. Nu speram. Nu visam. Pur si simplu, noi, romanii, meritam. Pentru cei 100.000 din tribune de la meciurile cu Ucraina si Turcia. Si restul de 20 de milioane. 

Virgulă Brazilia...

Nu putem sa alergam. Nu ducem doua meciuri. Nu stim sa fim periculosi. Nu suntem periculosi. Nu controlam balonul. Nu avem posesie. Nu stim sa exploatam momentele importante. Am avut momente importante? Nu stim sa punem presiune. Nu suntem constanti. Ce mai vreti sa NU fim, sa NU avem, sa NU stim? Spuneti voi! Ca noi ne uitam de 5 ani si ne uitam lung.

Veniti acasa, pentru echipa nationala. Va asteapta toata lumea cu sufletul la gura. Va prezentati, vorbiti, va antrenati. Stati incuiati la Mogosoaia ca la sfanta manastire de maici. Nu cumva sa vi se tulbure concentrarea. Si vine ziua cand noi, profanii, umplem maidanul de langa teren ca sa va vedem pe voi, imbracati in tricoul NOSTRU. Si dupa 90 de minute noi plecam acasa. Cu capetele plecate. Iar voi spuneti nonsalanti ca atata puteti, ca a lipsit x, ca ceilalti au fost mai buni. NU NE INTERESEAZA! Daca nici cand e de suflet, nu puteti, atunci cand?

Vreti bani? N-avem. Suntem saraci. Destul ca umplem stadionul. Asta ar trebui sa va fie indeajuns.

Peste ani, cand cineva o sa completeze colectia lui nea Vanea de carti despre mundialuri, in loc sa spuna "in 2014 romanii incepeau povestea Mundialului din Brazilia", va aparea o concluzie seaca "in locul unei amintiri de pe Maracana, ne-am mai trecut inca o destinatie ratata in lista, (virgulă) Brazilia".

noapte buna!