INTERVIU „Noi suntem într-un război continuu: 5 morți pe zi și 25 de răniți grav!” Politician român: „Voi numărați morții, noi numărăm voturile”. Interviu cu Titi Aur despre carnagiul de pe șoselele românești
Stiri
- Răsturnați în mașină, apoi tamponați!
- Cum poate scădea numărul de accidente
- Oameni întregi, puternici, care pleacă undeva și nu mai ajung niciodată!
- Problema cu morții și răniții de pe șosele a devenit o obișnuință!
- Soluții cu bani puțini. Cine să audă?
- Încă se mai dă șpagă pentru permisul de conducere!
- „Faceți ceva cu morții de pe șosele!”
de Florin CARAMAVROV
În partea a doua, pe care o redăm azi, am abordat problema numeroaselor accidentele de pe șoselele din România. Fostul campion de raliuri știe ce măsuri ar trebui luate și ne învață să conducem defensiv, pentru a fi în siguranță într-un război cu aproape două mii de victime în fiecare an!
Ați vorbit foarte mult în ultimii ani despre conducerea defensivă. Mai puteți spune încă o dată, în câteva cuvinte, în ce constă?
Spre finalul carierei de pilot, al carierei sportive, am trecut mai mult în zona civilă a automobilismului. Cum conducem în siguranță. E valabil pentru cele 8 milioane de șoferi din România, dar și pentru ceilalți cetățeni, fie că sunt pasageri sau pietoni. România este pe ultimul loc din Europa la siguranță rutieră în ultimii 15 ani. De aceea m-am implicat foarte mult în conducerea defensivă. Acest concept a fost introdus de americani în anii 50-60 și înseamnă cum să facem să nu mai producem accidente.
A intrat în anii 70, dar mai mult în anii 80, în Europa. Din anii 90, s-a pus un accent foarte mare pe continentul nostru pe conducerea defensivă. Aceasta înseamnă, mai întâi, cursurile teoretice. Au rol de protecția muncii, care se face la toate meseriile din lume, numai la cea mai periculoasă, condusul mașinii, șofatul, nu se face nimic. Adică iei permisul și apoi, până te lași de condus, nimeni nu-ți mai spune nimic. Al doilea scop al unui curs de conducere defensivă este să aducă la zi conducătorul auto și cu noutățile din legislația rutieră, dar și din zona tehnică.
S-au schimbat foarte mult mașinile din punct de vedere tehnic în ultimii ani.
Păi acum 30 de ani, nu aveau ABS, nu aveau ESP, nu aveau controlul tracțiunii, nu aveau sisteme active, nici sisteme pasive, de sigurnță. Și dacă tu, cel de la volan, nu știi ce conduci, nu exploatezi cât a trebui acele sisteme sau, mai rău, beneficiezi de sistemele respective, dar nu știi că ai beneficiat, atunci mărești doza de risc. Adică, tu mergi cu mașina pe mâzgă, pe zăpadă, pe polei, iar mașina te oprește din derapaj pentru că are sistemul ESP. Tu crezi că ești șofer bun și mergi și mai tare, și mai tare, și mai tare. Pentru că tu nu știi că mașina are, nu știi ce arată la bord când a intrat ESP-ul, nu simți asta, pentru că pe tine nu te-a învățat nimic despre așa ceva la școala de șoferi. Din păcate, la noi nu se învață asta. Și atunci, noi aducem șoferul la zi cu noutățile legislative, dar mai ales tehnice.
Răsturnați în mașină, apoi tamponați!
Și partea practică în ce constă?
Este cea mai importantă componentă a cursurilor de conduere defensivă. Eu pun foarte mult accent pe autoevaluare. Ce înseamnă asta? Dacă eu merg cu dumneavoastră și vă spun niște chestiuni, că ați greșit aia sau aialaltă, țineți sau nu țineți cont de ce am spus eu. Dar când vă aduc la mine la curs și vă răstorn în simulatorul de răsturnare și vedeți cât e de rău când stați cu capul în jos sau să vedeți cum e să vă desfaceți centura când stați cu capul în jos, când vă tamponez și vedeți cât e de rău la tamponare, apoi când ieșim afară și puneți o frână pe teren alunecos și vedeți cum alunecă mașina sau cum să controlezi derapajul, că avem mașină cu două volane. Volanul din partea dreaptă virează roțile din spate, iar cel din stânga – pe cele din față. Și apoi te pun în derapaj și la 5, și la 10, și la 20 de kilometri pe oră. După o zi de curs, înveți niște lucruri care te fac un pic mai bun șofer, dar te fac mult mai conștient de ce ți se poate întâmpla.
Cum reacționează cursanții? Sunt receptivi?
Cei mai dificili cursanți ai noștri sunt bărbații între 30 și 50 de ani. E vorba de bărbatul matur, care se consideă puternic, mai ales că el și conduce de 5-6-10, poate 20 de ani. Și-atunci zice: „Hai, mă, vin aici pentru că mi-a luat firma sau mi-a luat nevastă-me cadou un curs d-ăsta, dar ce-o să mă-nvețe pe mine ăștia?” Vine cu acea prejudecată că n-are nimic de învățat. După curs, unii nici nu recunosc că au învățat ceva, dar efectul e foarte bun, pentru că subconștientul lor lucrează. Și spun: „Mamă-mamă, când eram răsturnat! Sau când am alunecat acolo. Sau când m-a pus ăla în derapaj, n-am făcut prea bine.” Concluzia este că el pleacă de la curs poate puțin mai bun șofer, dar mult mai conștient de ce i se poate întâmpla. Efectul este că scade numărul de accidente. La cursanții noștri, a scăzut cu peste 95%.
Câți cursanți ați avut până acum?
Peste 70.000. Încercăm acum cu o lege să putem face pe scară largă, pentru că noi am instruit cam 1% din șoferii din România.
Cum poate scădea numărul de accidente
Asta voiam să vă întreb: este o utopie un program național de conducere defensivă?
Nu e o utopie. Eu îl susțin foarte tare, sunt într-o mare agitație cu toate organele statului. Și acum aștept o întâlnie cu primul ministru pe același subiect. Tot îmi spune că „da, da, da”. Și o să se întâmple, că e om serios. Am promovat o Lege, 20/2022, și acum ne chinuim la Ministerul Transporturilor să se facă normele așa cum trebuie. Vor fi și facilități fiscale. Deci nu e o utopie. În toate țările în care s-au realizat astfel de programe, numărul de accidente a scăzut cu procente între 20 și 50%.
În România merg lucurile foarte greu.
Da, dar eu mă agit. Pe mine mă ceartă fiecare școală de șoferi, mă înjură toți că de ce mă leg de ei. Eu nu mă leg de ei, ci de programa școlii de șoferi. Nu e posibil ca acum să se vorbească în chestionare de carburator, de Delco, dar să nu se vorbească de ABS, de ESP, de controlul tracțiunii. Nu e posibil ca la școala de șoferi să nu înveți regula fermoarului sau regula celor două secunde, care în Germania sunt reguli de circulație. Plus alte lucuri impotante: unde să ții piciorul, unde să ții mâna, cum să-ți reglezi scaunul. Trebuie obligatoriu învățate la școala de șoferi. Iar cursurile de conducere defensivă trebuie să vină ca și supliment, cu controlat deapajul, frână și altele.
Oameni întregi, puternici, care pleacă undeva și nu mai ajung niciodată!
5 morți pe zi, 25 de răniți grav și 70 de răniți ușor pe șoselele din România...
Noi suntem într-un război continuu. Dacă ne uităm la Ucraina, unde, într-adevăr, e o mare tragedie și e rău și urât ce se-ntâmplă, avem și noi războiul nostru. Numai acum, când vorbim, avem femei încarcerate pe DN1, avem 5 morți pe zi. 5 morți! Mortul, în general, arată urât, dar mortul în accident e foarte urât. E rupt, cu sânge. Când mor oamenii la spital, mor în general de boli cronice, de bătrânețe. La o mare parte, aștepți să se-ntâmple. Pe șosea, foarte rar se întâmplă să moară cineva care era în ultima fază de cancer, să zicem. De obicei, sunt oameni întregi, puternici, care pleacă undeva și nu mai ajung. În spatele fiecăui accidentat grav, sunt tragedii mari, familii întregi. Cel care moare e părinte... Sau când moare copilul. Uite, acum câteva zile au murit doi tineri de 18 ani în două accidente diferite, unul pe la Suceava și unul în Prahova. Vă dați seama câtă tragedie e. Familia, părinții, copiii, bunicii, colegii.
Pot fi diminuate aceste tragedii?
Da, pot fi diminuate. Toate țările civilizate au reușit asta prin programe coerente. Franța avea 7000 de morți anual, a ajuns la 2600. Suedia la fel a diminuat mult. Cum au făcut asta? De exemplu în Franța, președintele de atunci, Jacques Chirac, a impus un program național cu obiectiv principal reducerea numărului de accidente. Asta a însemnat o serie de măsuri. Suedia a avut 700 și ceva de morți pe an, acum sunt sub 200. Ei au făcut „Vision Zero” în 1997. Atenție, Suedia are număr de permise aproximativ egal cu al nostru, dar au număr de kilometri parcurși mai mare decât la noi. Ei au avut 180 de morți anul trecut, noi – 1800, adică de 10 ori mai mult decât ei. Se pot face lucruri și la noi.
Ce ar trebui să facem repede?
Primul pas pe care ar trebui să-l facă autoritățile de la noi este să recunoască faptul că avem o problemă. Iar apoi să intre într-un program coerent de măsuri. Eu am o listă de măsuri, am tot prezentat-o, veau să i-o arăt și primului ministru și să încercăm să demarăm un program național.
Problema cu morții și răniții de pe șosele a devenit o obișnuință!
Dar problema nu este nouă. De ce nu s-a făcut nimic până acum? De ce niciun guvern nu s-a gândit la așa ceva?
Vă spun de ce. Pentru că atunci când ajung la putere, vin tot felul de probleme din astea curente, să zic, iar problema cu morții și cu răniții a devenit o obișnuință. Iar societatea nu cere treaba asta. Când societatea cere salarii mai mai, guvernul face ceva. Când societatea cere căldură mai multă, se fac greve, guvernul trebuie să facă ceva. Societatea românească s-a obișnuit cu gândul și acceptă. Un fel de „Asta e, n-avem ce face!” Nici măcar nu-ncercăm. Avem drobul de sare care cade zilnic peste copil, dar nici măcar nu mai încercăm să mutăm copilul de acolo sau să facem ceva. Zicem „asta e, noi suntem ghinioniști, suntem români”. Nu este așa!
Problema principală de unde vine?
Noi avem o mare problemă în pregătirea șoferilor, pentru că la școala generală nu se mai face nimic, copilul, tânărul, ajunge total neinstruit pe stradă. Fiind neinstruit, când se duce la școala de șoferi, în loc să spună „Bună ziua, vreau să învăț să conduc”, el zice „Bună ziua, vreau să iau permis de conducere”. Și atunci, școala de șoferi asta îi oferă, minimum de cunoștințe, să plece de pe loc, să semnalizeze și, dacă a oprit și roata la stop, deja e bun de șofer. Examinatorul doar îl examinează și îl trimite pe stradă nepregătit. După ce că a ajuns nepregătit pe stradă, șoferul nu mai beneficiază de niciun pogram de conducere defensivă. Și-atunci, viitorul șofer va conduce așa cum a învățat și, când face accident, își smulge părul din cap, dacă mai poate, și zice „Vai, mamă, ce-am făcut!” Dar dacă-l opreai cu 3 minute înainte și-i spuneai „Bă, nu poți să mergi cu 90 la oră prin localitate! Bă, nu mai face depășiri acolo”, ar fi zis: „Hai, dom'le, lasă-mă, că știu eu!”
Soluții cu bani puțini. Cine să audă?
Păi și care ar fi soluția?
Singura metodă este să-i conștientizezi. Toată lumea acuză străzile, că nu avem infrastructură, iar ăsta e doa un motiv de resemnare. „Dom'le, nu avem infrastructură, de-asta sunt atâtea accidente”. Dar este greșit și e demonstrat că toate dumurile modernizate, DN1, DN2, DN5, autostrăzile, au dus la creșterea numărului de victime. De ce? Pentru că șoferul care mergea înainte pe un drum denivelat se vede pe un dum asfaltat și bun, bagă picioru-n radiator și își ia riscuri maxime. Că lui nu i se poate întâmpla. Și-atunci, trebuie să îl conștientizezi prin educație, pin transmiterea unor mesaje coerente și prin alte măsuri.
Repet, eu am un plan de măsuri foate bine organizat și care nu necesită mulți bani. Nu e voba doar de a face autostrăzi dintr-un capăt în altul și cu vreo sută de miliarde de euro rezolvăm problema. Nu, sunt soluții care pot fi făcute cu bani foarte puțini și care aduc apoi bani la buget. România consumă 3 miliarde și 300 de milioane de euro ca urmae a victimelor accidentelor de circulație – costuri sociale - și încă vreun miliard jumate cu tablele-ndoite. O reducere cu 20% ar însemna și vreo 400 de morți mai puțin anual, și răniți mai puțini, și bani mai mulți la buget.
Mai este o problemă din punctul meu de vedere și am văzut că nu prea se mai vorbește despe asta. Pentru a obține carnetul de conducere s-au dat șpăgi în ultimii 30 de ani. Nu este și aceasta o cauză importantă pentru carnagiul de pe șoselele din România?
Ba da. Eu am vorbit doar despre șoferii care iau carnetul corect. Nu i-am pus pe cei care știu puțin și dau și șpagă. Nu mai vorbesc despre cei care și-au luat permisul fără să știe măcar să citească! Ăștia sunt și mai mare pericol public.
Încă se mai dă șpagă pentru permisul de conducere!
Din ce știți, se mai dă șpagă sau am scăpat de problema asta?
Din păcate, se mai practică, dar din ce în ce mai puțin. Asta e treaba procurorilor și a celor care controlează. Eu am probleme cu cei care iau carnetul în mod corect. Știu prea puține, iau examenul prea ușor. Cei care-l iau incorect nu fac decât să agraveze ceea ce vorbim.
Ce trebuie să facem când întâlnim șoferi care conduc agresiv și care ne șicanează în trafic?
În primul rând, trebuie să nu răspundem provocărilor. Cea mai bună atitudine pentru noi este să ne facem că nu-i vedem, să le facem loc și să lăsăm nebunul să se ducă. Dacă nebunul e un nebunel, adică a făcut un pic, l-am lăsat și am scăpat. Dacă nebunul este un nebun mare și vedem că are niște acțiuni exagerate, sunăm la 112. Să nu încercăm să facem noi dreptate. Dacă faci asta cu un excentric, poate e beat, poate e drogat, îți poți agrava situația. Dacă zici „lasă că știu eu cum îl blochez, cum îl imobilizez”, nu știi asta.
Sunt foarte puțini care știu să facă așa ceva. Deci cel mai bine este să sunăm la 112. Ar trebui să nu ne ferim să anunțăm excesele de pe șosea. E posibil ca acel șofer să fie sancționat și, în al doilea rând, tragem și un semnal de alarmă. Când vor vedea cei de la 112 că vor avea nu știu câte apeluri zilnice cu tot felul de nebuni, vor semnaliza și ei mai departe și toate astea vor intra în statistici. Când vom avea un procent semnificativ cu cei care sună pentru agresivitate în trafic, vom trage un semnal de alarmă către autorități. Din păcate, autoritățile nu percep problema accidentelor ca fiind una națională.
Păi cum să nu o perceapă, când există statisticile acestea îngrozitoare?
Nu o percep, pentru că nimeni nu-i trage de mână. Politicianul când ajunge într-o anumită funcție, de funcționar public, încearcă să stingă incendiile pe moment. Adică ce problemă arde acum. Ce problemă are audiență, cum obținem voturi. Am vorbit odată cu un politician și mi-a zis ceva deranjant: „Voi numărați morții, noi numărăm voturile!” Voia să-mi spună că, dacă vine cu o măsură nepopulară, chiar dacă va fi redus numărul de accidente, el va avea o problemă pentru că nu-l mai votează lumea.
„Faceți ceva cu morții de pe șosele!”
Asta e groaznic...
Din punctul meu de vedere, politicianul trebuie să aibă proiectoarele aprinse. Sunt unii care au doar poziția aprinsă, adică stau pe loc, nu fac nimic. Sunt unii care au faza scurtă, cei care-și văd de serviciul lor, iar alții care merg cu faza lungă – cei care întreprind lucruri, fac, sunt oameni de afaceri, le merge, nu le merge, dar văd și mai departe. Un lider sau un politician care conduce ar trebui să aibă proeictoare din alea ca la raliu, să vadă foarte departe și să nu-l intereseze bara din față, ci să observe mult mai depate. Într-adevăr, asta nu-ți aduce voturi, ci doar o situație bună pentru cei pe care-i păstorești, peste niște ani.
Vor zice oamenii: „Da, mă, uite, președintele sau primul ministru de acum 6 ani sau de acum 8 ani a luat o măsură care are acum rezultate.” Dar cum ei văd îngust problema și văd doar ce e sub bara din față, zic: „Lasă, mă, că peste 5 ani sau 7 ani nu mai sunt eu la putere. Acum să văd ce fac”. Și cum societatea nu strigă... N-o să vedeți o mare de oameni care protestează în Piața Victoriei și spun: „Faceți ceva cu morții de pe șosele. Faceți ceva cu sângele de pe șosele, mor copii, suntem în pericol când ne ducem la munte, la mare”. Și atunci, nu se ia nicio măsură.
Sper să reușiți să-i convingeți, totuși...
Eu încerc pe toate părțile, dar mi se pun tot felul de piedici. Am scrisoare făcută de sindicatul șoferilor nu știu care, că de ce mă bag eu, că de ce știu eu...Eu merg înainte și spun în spațiul public tot ce cred că e corect. Săptămâna trecută, au venit niște domni la o întâlnire la ministerul transporturilor și au strigat o oră și jumătate fără să aibă niciun argument logic. Nimic, nimic, nimic. Noroc că spre sfâșitul discuției a plecat unul care era mai scandalagiu și care venise doar să strige. Aici a trebui să fie rolul politicianului: să poată să discearnă între cel care doar srigă și cel care are dreptate. Și să perceapă că avem o problemă.
Deocamdată, societatea și conducătorii societății nu se manifestă ca și cum am avea o problemă. Eu nu zic că nu o percep, ci că nu se manifestă. Nu se întâmplă nimic. Acum, în momentul de față, eu am mesaj către primul ministru, mi-a promis că ne vedem săptămâna trecută, dar a fost cu alegerile și mi-a spus să amânăm pe săptămâna asta. Trebuie să merg la Ministerul Transporturilor la următoarea discuție, iar la Ministerul de Interne nu mă bagă nimeni în seamă.
Cum nu vă bagă în seamă?
Când le spun că pentru Legea 20 din 2022, din iarna asta, trebuie să facă și ei ceva, nu mă bagă în seamă. Când au nevoie, mă sună și domnul Bode (n.r. - actualul ministru de Interne), mă sună și domnul Despescu (n.r. - secretar de stat): „Poți să faci aia? Vii acolo” etc. Nici nu pot să sar la ei, ce să le fac? Când am eu nevoie să vorbesc cu ei pentru problemele astea de care am spus, nu mai răspund la telefon. Dar eu mă agit, merg înainte și sper ca la un moment dat să se declanșeze acest pogram național. Cu siguranță, el va aduce reducerea numărului de accidente, dacă este făcut coerent.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
