INTERVIU Andrei Ciolacu, luptător cu rol determinant! Fostul vârf de la Rapid este omul-trofeu în țara condusă de un fotbalist de națională
Stranieri
Atacantul a jucat, după plecarea din Giulești, în Polonia, Singapore, Georgia și Italia, iar de două sezoane și jumătate evoluează în Malta.
Fost internațional de tineret, Andrei Ciolacu (31 de ani) s-a lansat în fotbalul mare la Rapid, după care a avut un periplu mai mult decât interesant, care a cuprins, în afară de România, echipe din Polonia, Singapore, Georgia, Italia și Malta.
Atacantul joacă de două sezoane și jumătate în Malta, țară în care din 2020 prim-ministru este Robert Abela, fost fotbalist, portar la naționalele de tineret în anii '90, dar și fost culturist!
În micuța țară insulară din Marea Mediterană, Andrei Ciolacu a bifat sezonul și trofeul: Cupa în 2021-2022 cu Floriana, plus un loc 2 în campionat, și din nou Cupa în 2022-2023 cu Birkirkara, plus același loc 2 în BOV Premier League.
Salut, Andrei, ești un fel de talisman în Cupa Maltei, dar ce se întâmplă în campionat?
Așa e, colegii mereu glumesc cu mine: ”Cine vrea Cupa să-l ia pe Ciolacu”! Nu vreau să par paranoic, dar aici, în Malta, am trăit un deja-vu, absolut toate s-au întâmplat la fel în primele două sezoane: am câștigat Cupa, am terminat pe 2 în campionat, am pierdut finala Supercupei, am fost eliminați nemeritat din Europa în preliminarii de fiecare dată... Deja-vu, chiar asta este expresia cea mai potrivită!
Acum, la Birkirkara, încă avem șanse la titlu, chiar dacă am început mai ezitant și nu am avut o constanță în rezultate. Ne-am revenit, am legat câteva victorii, campionatul este mai echilibrat și ne așteaptă și meciurile directe cu contracandidatele.
Cupa rămâne și ea un obiectiv, mai ales că aici joci finala după doar cinci partide, nu este ca în România, unde noi inovăm totul, cu acel sistem de grupe...
Ai fost omul decisiv în prima finală de Cupă, golul tău din minutul 111 a adus trofeul pentru Floriana, după 2-1 cu Valletta, apoi ai jucat și în finala câștigată de Birkirkara, 2-0 cu Marsaxlokk. Care sunt diferențele între cele două echipe?
Păi, ca să fac o analogie cu România, Floriana ar fi una dintre cele trei echipe mari din București - (râde) eu prefer să o compar cu Rapid. Are mulți suporteri, o istorie bogată, este un club emblematic în Malta, cu o vechime de 130 de ani.
Birkirkara, în schimb, a apărut în top recent, a început să câștige trofee în ultimii 20-30 de ani. Este un fel de CFR Cluj, și avem un sponsor puternic, McDonald's.
Competiția internă din Malta, în ciuda unor prejudecăți, pare în momentul de față la nivelul Superligii din România: trimite tot patru echipe în Europa, nu are niciuna dintre ele calificată în grupele cupelor europene...
Așa e! Noi, în România, avem o impresie foarte bună despre noi, dar de fapt suntem acum la nivelul țărilor așa-zise ”mici”. Și uite că Malta trimite tot atâtea echipe ca România în cupele europene.
Deși în Superligă se investește, nu suntem la nivelul de acum 10-15 ani, când aveam mai multe formații în grupe, acum performanța este dacă ajungem cu o singură echipă în Conference League. Și în grupe, să nu trecem cu vederea, au reușit să se califice în schimb echipe din Gibraltar sau Insulele Feroe!
Ai jucat în Singapore sau Georgia, acum te afli în Malta. Pentru mulți sunt doar niște destinații exotice, dar cum a fost pentru tine această experiență de a trăi, până la urmă, în mijlocul unor culturi atât de diferite?
Pot spune că toate alegerile pe care le-am făcut m-au format ca om, aceste experiențe mi-au întărit caracterul și m-au dezvoltat foarte mult, pentru că am avut privilegiul de a cunoaște atâtea culturi diferite, dincolo de partea sportivă.
Puteam ajunge și în Irak, când aveam 23 de ani, dar am refuzat. Acolo era un alt ”scenariu”, după cum se știe, și familia mea ar fi stat cu grijă să nu mi se întâmple ceva.
Dintre toate, în Malta este cel mai frumos, cel mai bine din toate punctele de vedere, inclusiv un zbor spre casă durează doar două ore.
Dar și în Singapore aș fi rămas, adică mi-ar fi plăcut să mă stabilesc și să trăiesc acolo.
Revenind la România, naționala s-a calificat la Euro cu atacanți de careu mai degrabă contestați, dacă mă gândesc la George Pușcaș sau Denis Alibec. Ești vârf, ai și fost coechipier la reprezentativele de tineret cu unii dintre actualii tricolori, pe cine vezi tu număr 9 la națională?
Sigur că noi ne gândim, când spunem numărul 9, la Viorel Moldovan, la Florin Răducioiu...
Uite, mie îmi plăcea foarte mult Florin Andone, dar eu zic că avem atacanți de perspectivă și în campionatul României, mă gândesc la Daniel Paraschiv, de exemplu.
Cred că ce ne lipsește nouă este constanța în străinătate, de asta avem cel mai mult nevoie.
La fundași centrali stăm în schimb foarte bine, Radu Drăgușin a devenit jucătorul lui Tottenham, care a plătit o sumă-record pentru un fotbalist român...
A fost o alegere de caracter, de băiat serios, puțini ar fi făcut asta! Nu a pus banii pe primul loc, pentru că am tot citit că oferta de la Bayern era una mult mai bună din punct de vedere financiar.
Tottenham a fost prima interesată de el și cea care a insistat cu siguranță mai mult, poate că și contextul mai favorabil acum la englezi decât cel de la Bayern a contat, și mă refer aici la perspectivele lui Drăgușin de a juca, însă iată că nu întotdeauna oferta financiară primează.
În plus, un astfel de transfer al unui fotbalist român în Premier League înseamnă și că jucătorii noștri vor fi mult mai atractivi de acum înainte pentru echipele de club de top, mai ales că naționala va juca la Campionatul European.
Nu am cum să nu te întreb despre Rapid, acolo unde ai evoluat ca junior și senior timp de un deceniu. Ai jucat la vechea echipă, dinainte de faliment, cum ți se pare noua echipă, o consideri continuatoarea de drept?
Sunt rapidist înainte de a ajunge să joc în Giulești și voi rămâne mereu rapidist! Am prins și era Copos, și era Cristescu, și Rapidul pe moarte al lui Moraru.
Acum, acest Rapid al domnului Șucu tinde să fie ca vechiul Rapid, o echipă care an de an este pretendentă la titlu și la participarea în cupele europene, o echipă cu stabilitate financiară, care cumpără jucători și are o schemă de marketing foarte bună, un Rapid al tuturor, copii, femei, bătrâni, cu un stadion nou, cu un suflu nou.
Îmi place că proiectul este pe termen lung, și până acum echipa se află pe o pantă ascendentă, s-au făcut pașii corecți.
Inclusiv faptul că Rapid plătește datoriile societății vechi, și vorbim despre sume importante, dovedește acest lucru.
Și o ultimă întrebare. Fostul tău coleg de la Rapid, brazilianul Stefan Pereira, a debutat de curând, la 35 de ani, pentru naționala din Hong Kong după ce a fost naturalizat. Sigur că vorbim despre o situație ipotetică, mai ales că tu ai evoluat în meciuri oficiale pentru naționala Under 21 a României, dar ai accepta o astfel de ofertă din partea federației din Malta?
Sincer, sper să nu fiu considerat ipocrit, dar nu aș putea juca pentru o altă țară. Dacă nu simți, nu poți merge. Știu cum a fost la Under 21, am simțit ce înseamnă mândria de a juca pentru România, mi s-a cântat imnul.
Eu, ca român din afara țării, mă mândresc cu această calificare a naționalei la Euro, mereu pe unde am fost mi-am lăudat țara, mai ales că noi parcă nu o apreciem atât de mult și nu ne promovăm lucrurile frumoase.
P.S. În week-end, Birkirkara a început cu dreptul în actuala ediție a Cupei Maltei, 3-1 în prima rundă cu Attard. Andrei Ciolacu a jucat titular și a marcat unul dintre golurile deținătoarei trofeului, reușita de 2-1, din penalty.
Foto: Imago, Răzvan Păsărică / Sport Pictures
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
