INTERVIU "Aveam 7 ani când m-a luat Benfica!" Povestea lui Miguel Constantinescu, românul care visează să întâlnească trei mari fotbaliști ai lumii
Stranieri
Sport.ro l-a vizitat la Seixal, lângă Lisabona, în campusul Benficăi, pe Miguel Constantinescu, românul în vârstă de 17 ani, născut în Portugalia. Fotbalistul de 1,81 m are două selecții în naționala tricoloră U17.
- Interviu cu Miguel Constantinescu, component al Benficăi Lisabona
- Trei fotbaliști în vogă pe care ar vrea să-i întâlnească la seniori
- Fiul lui Varela îi e coleg. La 13 ani i-a fost coechipier unul dintre băieții Madonnei
- Miguel Constantinescu: "Colegii îmi spun Messi. M-am născut în ziua în care Messi a marcat primul gol pentru Barcelona"
- Ce a făcut Miguel cu primul salariu și ce și-a pus în minte să-și cumpere când va "strânge mai mult"
- Miguel Constantinescu și marea dorință
- Miguel Constantinescu: "Obiectivul meu e să ajung la echipa mare a Benficăi"
La 20 de kilometri de Lisabona, în orașul Seixal, e cuibărită Academia Benficăi, gruparea cu 37 de titluri în Portugalia, echipa care a dat fotbalului mondial jucători de calibru.
Ridicat pe parcursul a doi ani și inaugurat pe 22 septembrie 2006, Benfica Campus e localizat într-o zonă din Seixal unde domnește o liniște patriarhală. Campusul e casa formațiilor de juniori, dar și centrul unde se antrenează echipa mare condusă de Roger Schmidt, lider în Liga Portugal.
E o armonie perfectă în interiorul academiei. Mânjii de la tineret își văd uneori idolii. Măcar în treacăt. O simplă privire caldă din partea lui Otamendi sau Enzo Fernandez le poate aprinde scânteia unor noi planuri.
Pentru că apropierea de jucătorii consacrați îi marchează pe cei mici. Așa cum se întâmplă și cu Miguel Constantinescu, românul de 17 ani care joacă pentru Benfica U19.
Născut în Portugalia, Miguel vorbește perfect limba română. Are frizura lui Joao Felix și e o enciclopedie în privința istoriei Benficăi. L-a fascinat mereu. Prima zi în care s-a apucat de fotbal e destul de departe. Avea vreo trei ani. Trei ani și ceva. De-atunci s-au întâmplat multe. Ba chiar foarte multe.
Miguel salută școlărește. Ne întâlnim în camera de oaspeți a Campusului și facem câțiva pași către o altă zonă. Discuția inițială cu Sport.ro are loc într-o cameră tapetată cu istoria 'vulturilor'. Imaginile supradimensionate cu fotbaliștii Benficăi te fac chiar să simți că ești la câteva bătăi de inimă distanță de o acțiune vijelioasă de pe Da Luz.
Miguel Constantinescu e de-al casei. Poartă mândru stema Benficăi pe piept de 11 ani.
Interviu cu Miguel Constantinescu, component al Benficăi Lisabona
Care e povestea ta, Miguel? Cum te-ai apucat de fotbal?
Păi, de când eram mic, de când m-am născut, mama și tata au văzut că îmi place mult fotbalul, de mic umblam prin casă, șutam mingea. Și, la trei ani și jumătate, cam așa, tatăl meu m-a dus la fotbal.
La un club acolo din zona noastră, la Esperanca Lagos. M-am dus acolo, am jucat, nu am jucat niciodată niciun meci oficial pentru ei, doar în turnee, jocuri amicale, pentru că eram prea mic și la șapte ani am fost chemat de Benfica.
Te-a văzut cineva la un meci?
Da, da.
Și jucai tot așa, extremă?
Da, atunci jucam mai mult pe stânga, pe extrema stângă. Acum mai mult pe dreapta și mijloc joc.
Ca să intri cu stângul din extremă spre interior. Am văzut și acțiuni ale tale. Care ți se pare că ar fi principala ta calitate?
Cred că driblingul scurt și viziunea mea de joc e foarte bună, reușesc să mă poziționez bine între linii ca să primesc mingea și cred că șutez bine.
Se mai spune că sportul fură copilăria. Ți se pare că e un sacrificiu sau faci totul din pasiune? De ce parte te poziționezi?
Nu, eu am făcut mereu totul din pasiune! Normal, câteodată avem de exemplu o petrecere sau o alta la care vrem să mergem însă nu putem din cauza antrenamentelor, jocurilor. Eu nu am perceput vreodată lucrul ăsta ca un sacrificiu.
Mi-a plăcut mult fotbalul de mic și continuă să ardă flacăra pasiunii la aceeași intensitate. Din acest motiv nu văd ca un sacrificiu ceea ce am făcut în copilărie, ceea ce fac și acum.
Ai 17 ani, ești de aproape 14 ani în fotbal. Spune-mi cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Acum, pentru că sunt puțin mai mare, nu mai am antrenamente seara. Mă antrenez mereu de dimineață. Mă trezesc, avem și sală...
La sala de forță te referi.
Da, după, depinde de zi. Uneori, de exemplu, de cel puțin o dată pe săptămână avem un antrenament specific pe post, adică individual și după avem antrenamentul colectiv. După asta, mergem să mâncăm și la 14:30 prindem autocarul să mergem la școală. Însă miercuri nu avem niciodată școală.
Ai timp de ore, să înveți, să îți faci temele?
Am, da.
Și care e materia preferată?
Istoria, mi-a plăcut mereu istoria.
Care sunt modelele tale?
Aici la Benfica?
Da.
Angel Di Maria, Pablo Aimar. Mereu a fost jucătorul care mi-a plăcut mult.
Aimar e idolul lui Messi.
Da. Când am ajuns aici, la Benfica Lisabona, Aimar (n.r.: - în prezent secundul lui Lionel Scaloni la naționala Argentinei - campioană mondială în Qatar) a fost primul jucător pe care l-am văzut. Nu mai țin minte anul, eram mic. Primele dăți când am fost pe stadion... Îl țin minte jucând și a fost unul dintre jucătorii care... Pot să spun că atunci când am ajuns aici... m-a marcat!
Și ai apucat să îl și cunoști?
Pe el nu. Dar îmi plăcea foarte mult și Bernardo Silva, l-am văzut jucând chiar aici, el era la echipa B. Ulterior i-am urmărit cariera și m-am bucurat enorm că a ajuns de la Benfica - el fiind un produs al clubului - la Monaco și apoi la Manchester City. Mulți dintre oamenii din club îmi spuneau că semăn ca stil de joc cu Bernardo Silva. Păstrând proporțiile, eu mai am mult de lucru, știu în ce etapă a carierei mă situez.
Trei fotbaliști în vogă pe care ar vrea să-i întâlnească la seniori
Afară e un soare cu dinți. Coborâm câteva trepte din sediul central al campusului și pașii ne poartă către arena principală, cu peste 2.000 de locuri. Gazonul, care a strâns amprentele unor crampoane purtate de jucători celebri, e acum cosmetizat de îngrijitorul terenului care face raiduri pe extrema strângă cu o mașină de tuns iarba iute și nervoasă. Luis Pedro, ofițerul de presă al clubului, ne conduce spre tunelul ce duce la vestiare și discuția cu Miguel continuă.
Spune-mi trei fotbaliști în vogă pe care ai vrea să-i ai adversari când vei face pasul la seniori!
Mi-ar fi plăcut să-l prind pe Lionel Messi dar nu mai am timp, pe Kylian Mbappe, pe Phil Foden. Cu puțin noroc sper să-l prind pe Neymar, sunt jucătorii din noua generație pe care-i admir foarte mult.
În această bază a Benficăi în care ne aflăm - Campusul -, și echipa mare face antrenamente. Ai apucat să discuți cu jucătorii echipei mari?
Nu, ei vin toți pe aici, suntem ca o famile. L-am văzut si pe Joao Felix, pe câțiva jucători, însă pentru noi deja e un lucru normal să îi vedem aici, nu mai e ca în momentul în care noi eram mici.
Te-ai antrenat cu ei?
Nu, încă nu.
Fiul lui Varela îi e coleg. La 13 ani i-a fost coechipier unul dintre băieții Madonnei
Știu că fiul lui Fernando Varela e junior aici, la Benfica. Te-ai întâlnit cu el?
(intervine hotărât) E chiar în echipă cu mine, suntem colegi, suntem prieteni foarte buni. El e diferit de tatăl lui pentru că joacă atacant. E haios, uneori, glumește și mă înjură în limba română (râde cu poftă).
- În vârstă de 17 ani, Gustavo Varela evoluează pe postul de atacant central, are 1,82 m și a strâns opt selecții și un gol pentru reprezentativa Portugaliei U17.
- Gustavo Varela a început fotbalul la Sporting Lisabona, a mai jucat la PAOK, iar de la 1 iulie 2022 e legitimat la Benfica Lisabona.
- Fost jucător la Vaslui, FCSB sau PAOK, Fernando Varela (35 de ani) evoluează în prezent la Casa Pia, în prima ligă din Portugalia.
Citeam că și unul dintre copiii Madonnei a jucat la Benfica.
Da, când eram mic, am fost coleg cu David (n.r.: - Banda), la Under 13, la Under 14.
- Originar din Malawi, David Banda (17 ani) a fost adoptat de Madonna din Malawi. Presa engleză a scris în urmă cu mai mulți ani că vedeta pop chiar se mutase în Lisabona pentru a-și susține fiul.
Te-ai născut aici, în Portugalia. A fost vreodata ideea să joci pentru Portugalia?
(prompt) În sezonul trecut, când am început să joc foarte mult timp și au existat colegi de-ai mei care merg la naționalele portugheze, au fost intrebați de selecționer ce credeau despre mine. Și se auzeau câteva vorbe, apoi a venit România! Și m-au convocat înainte.
Și ai ales România.
Adică nu a existat niciodată o convocare concretă de-a Portugaliei, doar un interes.
Ce sentimente te-au încercat când ai jucat două meciuri pentru naționala României, antrenată de Daniel Mogoșanu?
A fost minunat, a fost un sentiment măreț.
Te-a sunat cineva sau cum ai primit vestea convocării?
Da, mi-a spus tatăl meu. Le-a trimis un e-mail clubului să le spună că am fost convocat la un turneu. Eu fusesem deja convocat de două ori, însă nu reușisem să mă duc pentru că era în timpul presezonului aici și, cum nu erau meciuri oficiale, nu am putut să mă duc în România. Însă a venit oportunitatea să merg la un turneu cu naționala României și a fost ceva încântător.
Chiar în ziua în care am plecat să fac joncțiunea cu lotul României am avut meci de campionat cu Belenensens și am făcut o entorsă. Însă am strâns din dinți și am jucat în cele două meciuri ale României - cu Cehia și Anglia - pentru că era o onoare să joc pentru reprezentativa României.
Cu Daniel Mogoșanu selecționer. Cine mai era în echipă?
Enes Sali, Denis Benga, Andrei Borza... Mereu am vrut să joc pentru naționala României și, când sau dacă se va întampla să joc cândva la echipa mare, va fi un vis îndeplinit cu siguranță.
Miguel Constantinescu: "Colegii îmi spun Messi. M-am născut în ziua în care Messi a marcat primul gol pentru Barcelona"
Se tot fac comparații între jucători. Cei de la club sau colegii îți spun că semeni cu cineva?
Majoritatea băieților îmi spun Messi aici, mereu. Unii îmi spun că semăn ca stil de joc cu Mesut Ozil. Eu m-am născut în aceeași zi și același an când Messi a dat primul gol la FC Barcelona (n.r.: - 1 mai 2005). Sunt fan Messi de mic, e jucătorul meu favorit. Normal că îl apreciez mult și pe Cristiano Ronaldo, însă am crescut de mic văzându-l pe Messi, mai ales că e stângaci, cum sunt și eu. A fost mereu jucătorul meu favorit.
Interesant. Apropo de argentinieni, cum au fost primiți aici Enzo Fernandez și Otameni după ce au luat titlul mondial?
Sunt campioni mondiali, sunt priviți ca regi normal, mai ales ca Enzo Fernandez are un statut... Se auzea că se oferă 100 milioane pe el, normal că e văzut cu ochi buni aici.
La ce crezi că ar trebui să mai progresezi?
Să mai câștig puțină forță, masă musculară.
Ai colegi și adversari bine clădiți, contează mult forța azi?
Contează, da... Însă lucrul care contează cel mai mult cred că e mentalul.
Mentalul, nu? Să nu cedezi niciodată!
Să fii foarte insistent și determinat în timpul meciului, chiar dacă sunt adversari mai puternici ca tine fizic. Trebuie să fii mai inteligent decât ei.
Ai avut accidentări grele în carieră?
Nu. Mi-am rupt doar o dată brațul și o dată degetul, iar acum sunt accidentat, însă nu e nimic grav. Au fost doar două săptămâni în care m-am recuperat.
Unde ai mers cu Benfica prin străinătate?
Am fost peste tot: în Brazilia, în Statele Unite, Franța, Germania, Spania, Olanda, Italia...
Și ce te-a impresionat cel mai mult din călătorii? Ai reușit să vezi și orașele în care ai fost cu Benfica?
Nu prea. Turneele astea se organizează mai mult când suntem puțin mai mici. Normal, îmi amintesc aproape toate locurile, dar poate nu apreciam la fel lucrurile ca și acum. Înainte mă duceam acolo și pentru mine erau doar fotbal... ne duceam să jucăm și să îi batem pe toți.
Ce a făcut Miguel cu primul salariu și ce și-a pus în minte să-și cumpere când va "strânge mai mult"
Acum, tu câștigi și bani la Benfica, ai salariu, nu?
Da.
Din primii bani câștigati din fotbal ce ai făcut cu ei? Sau ce-ți propui să faci cu ei?
În momentul ăsta eu strâng bani ca să îi am... acolo. De exemplu, când îmi voi lui permisul de conducere, poate îmi voi lua o mașină sau dacă reușesc să strâng mai mult să iau o casă. La primul contract profesionist am fost cu toți prietenii mei să luăm cina și le-am făcut cinste.
Cum te motivează părinții tăi, Irina și Marius, înainte de partide sau după meciuri?
Tatăl meu a fost mereu mai exigent. Adică da, pentru el am jucat bine, însă nu e suficient. Pentru el niciodată nu e suficient. El mi-a insuflat pasiunea pentru fotbal pentru că și el la rândul lui a jucat fotbal la Craiova, iar acum e antrenor în orașul în care locuiește în Portugalia, Lagos. De mic, făceam multe antrenamente cu tata, noi doi.
Aveam în Lagos un teren mic în cartierul nostru și ori de câte ori avea timp, eu trăgeam de el să meargă cu mine să mai batem mingea. Mama cea mai înfocată fană a mea - când dădeam gol, ea țipa atât de tare, încât chiar dacă era mare zarvă în tribune, eu reușeam să-i disting vocea.
E modul lui de a te ambiționa.
De exemplu, când eu joc prost, el îmi spune că am jucat prost și eu apreciez mai mult lucrul ăsta decât să vină la mine și să spună: "Wow, cât de bine ai jucat!" - când de fapt eu nu am jucat bine.
Emoțiile cele mai mari cu cine sunt, cu mama ta sau cu tatăl tău în tribune?
Nu, eu chiar nu simt mari emoții pentru că mama și tata mă cunosc bine, știu ce pot face pe teren. Și, chiar dacă ar fi, sunt emoții constructive.
Ei știu ceea ce pot să joc și eu simt că pe teren nu trebuie să le demonstrez nimic. Joc doar din plăcere, normal că îmi place ca ei să vină să vadă meciurile. Locuiesc la vreo 300 km de Lisabona.
E vreun ritual pe care-l ai cu ei? Să îți dea un mesaj sau nu vorbiți?
Îi sun când mă trezesc în ziua meciului și imediat cum se termină meciul. Ritualuri, înainte de meci? Ascult mereu aceleași melodii.
Ce melodii? Sunt portugheze?
Nu, din America. Și mă uit la clipurile video cu meciurile mele.
- La Benfica U19 joacă și Mario Tudose, fost jucător la FC Argeș
- La echipa feminină a Benficăi a evoluat anul trecut Mădălina Tătar, componentă a naționalei lui Cristi Dulca
Miguel Constantinescu și marea dorință
Ce dorință ți-ai pus pentru noul an?
Acum sunt concentrat să câștigăm campionatul.
Tu ai 17 ani, dar joci la echipa U19. Cum e împărțit campionatul?
Campionatul nostru e împărțit pe zone, adică zona nord, zona centrală și zona sud. Cele mai bune patru echipe din aceste zone se califică și joacă între ele, sistem campionat. Cine câștigă cele mai multe puncte devine campion național.
Și pentru tine ce ar urma? Ce echipă la un nivel superior de vârstă are Benfica?
Eu deja sunt U19, după e formația U23, echipa a doua și echipa mare. Însă dacă reușesc să sar vreo etapă și să trec direct la echipa mare ar fi bine. Însă eu sunt concentrat acum pe prezent, să fac tot ce pot ca atunci când va veni - dacă va veni șansa, să fructific oportunitatea și să ajung la echipa mare în cea mai bună formă.
Miguel Constantinescu: "Obiectivul meu e să ajung la echipa mare a Benficăi"
Pe final vreau să te întreb. Ți-ai stabilit niște obiective intermediare? Ai 17 ani. Unde te vezi la 20 de ani, la 23 de ani?
Normal că la Benfica. Acum, când vorbim, principalul meu obiectiv e să câștig campionatul cu Benfica U19. În acest moment eu sunt aici, apoi, pe viitor, obiectivul meu principal e să ajung la echipa mare și să dau tot ce am mai bun din mine pentru acest club. Am fost de mai multe ori pe Da Luz, știu ce atmosferă e, știu ce istorie are acest club și aș vrea să-mi aduc și eu contribuția. Muncesc la antrenament și trag tare pentru a urca treptat în carieră. Știu că nu e ușor, dar sunt ambițios.
Și să joci pentru naționala mare a României?
Da, o iau pas cu pas. Îmi doresc asta, clar! Nu vreau să mă compar cu cineva, vreau să extrag și să valorific tot talentul meu. Nu vreau să fiu ca Messi sau ca Ronaldo, eu vreau să fiu Miguel Constantinescu.
Discuția se încheie lângă primul teren din Campus pe care a debutat "Mighi", cum îi mai zic colegii. Fotbalistul salută cu un gest larg și pleacă în pas grăbit spre un nou antrenament, o nouă zi, o nouă provocare.
- Sursă fotografii: Andru Nenciu (Sport.ro), Benfica Lisabona, arhivă personală Miguel Constantinescu
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
