Școlit sezoane bune în fotbalul englez la Manchester City și West Bromwich Albion, trecut apoi și prin fotbalul românesc la Astra Giurgiu, fundașul central Daniel Barbir (27 de ani) a început în 2025 o nouă aventură pe tărâm american, la Lexington SC din USL Championship.
Născut în Atlanta, Georgia, fotbalistul cu dublă cetățenie, română și americană, a vorbit într-un interviu pentru Sport.ro despre experiența acumulată la academia lui Manchester City și la naționala SUA, dar și despre șocul pe care l-a avut ulterior la clubul din prima ligă a României.
Danny, pentru început, spune-mi cum e să joci din nou soccer în America după ce ai activat în Anglia, România și Germania. Pentru că este totuși diferit față de fotbalul european, nu există un sistem de promovare/retrogradare, de exemplu.
Eu mă simt foarte confortabil jucând aici, în America. Campionatul a crescut enorm, sunt tone de talent care vin din USL! Bineînțeles că liga ar fi mult mai competitivă dacă s-ar adăuga un sistem de promovare și retrogradare, poate că se va implementa în viitor. Deocamdată abia am început sezonul și obiectivul la Lexington este să câștigăm titlul în USL Championship, cred că grupul nostru este capabil.
Danny Barbir, coleg la Manchester City cu Brahim Diaz și Phil Foden
Ai jucat destule sezoane în Europa. Cu ce ai rămas din experiențele de la Manchester City și West Bromwich Albion?
Perioada de la academia lui Man City a fost una foarte interesantă în cariera mea. Chiar dacă nu am ajuns la prima echipă, mă pregăteam cu rezervele, iar la juniori am fost coleg cu Brahim (n.r. - Brahim Diaz, acum la Real Madrid) și Phil Foden.
Am stat acolo doar un an, apoi am semnat primul meu contract profesionist cu West Brom. Ei asigurau, din punctul meu de vedere, un traseu mai bun către prima echipă. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat, pentru că în anii în care am fost la West Brom eu plecam foarte des în SUA la acțiunile naționalei. Aveam multe stagii de pregătire, ne pregăteam pentru Campionatul Mondial Under 17 din Chile, iar aceste absențe mi-au frânat dezvoltarea la echipa de club. Dar, una peste alta, mi-a făcut plăcere să joc la West Brom, un club foarte bine organizat.
”Christian Pulisic este cel mai bun prieten al meu, vorbim zilnic”
Pomeneai de Mondialul Under 17 din Chile, unde ai jucat titular într-o echipă cu Christian Pulisic (Borussia Dortmund, Chelsea, AC Milan), Luca de la Torre (Fulham, Celta Vigo) sau Tyler Adams (RB Leipzig, Leeds United, Bournemouth). Apoi ai jucat și ai marcat și la Under 19, păstrezi legătura cu foștii colegi de la națională?
Absolut, Christian (n.r. - Christian Pulisic, acum la AC Milan) este cel mai bun prieten al meu, vorbim zilnic. Pot să zic că am rămas prieten cu toți, dar cu Christian vorbesc cel mai des.
Și după toate acestea a venit transferul mai degrabă ciudat, la Astra Giurgiu, în februarie 2018...
Da, am semnat atunci cu prima echipă și multe mi s-au mai întâmplat apoi!
”Experiența mea de la Astra a fost una foarte dură”
La ce te referi?
Mai întâi, eu am venit să joc fotbal la prima echipă, să capăt experiență în prima ligă. Ceea ce nu s-a întâmplat însă. Lucrurile nu au mers așa cum speram eu. Am fost strâns de gât de antrenorul de portari, am fost scuipat de un coechipier, nu am fost plătit, așa că da, mi s-au întâmplat multe acolo.
Foarte neprofesionist totul, chiar dacă eu cred că nivelul primei ligi din România este unul foarte bun. Dar experiența mea de la Astra a fost una foarte dură. Eu chiar mă gândeam că va fi bine, mai ales că tata este din România, dar cei de acolo mă priveau așa, ca pe un ”American boy”, nu am înțeles de ce.
Și, după o ”escală” în Germania, la SV Sandhausen, ”American boy” s-a întors în America... Acolo unde joacă mulți fotbaliști tineri de origine română, unii dintre ei convocați frecvent la naționalele de juniori ale SUA. Știu că ai o relație foarte bună cu frații Chirilă de la FC Cincinnati din MLS. Ștefan este atacant, Andrei este fundaș central, iar tu jucai la început atacant la echipa de club și fundaș central la națională, ai putea să le faci celor doi o scurtă descriere?
Așa e, jucam atacant, eram în creștere. Asta până când m-am dus la un stagiu cu naționala, în Spania. La primul meci de acolo, unul dintre fundașii noștri centrali a făcut mai multe greșeli, iar antrenorul mi-a spus să trec eu pe postul lui, jucam extremă în partida respectivă. Și din acel moment am rămas fundaș central!
Frații Ștefan și Andrei Chirilă de la FC Cincinnati ”au calitate, o calitate incredibilă”
Despre frații Chirilă... Suntem foarte apropiați, tații noștri se cunosc încă de când m-am născut eu. Eu chiar mi-i amintesc de când erau copii mici, și uite că acum amândoi s-au făcut mari! Au calitate, o calitate incredibilă. Ștefan este evident un golgheter, cu o precizie chirurgicală în fața porții. De când s-a transferat la Cincinnati, a impresionat cu adevărat. Andrei, în schimb, este un jucător de o factură diferită. Un fundaș central puternic, cu un control foarte calm al balonului. Cred că, odată cu creșterea sa fizică (n.r. - Andrei Chirilă are 16 ani), va urma și un mare salt în jocul lui.
Acum, la final, o întrebare care sper să nu ți se pară malițioasă. Dacă ai putea, ai schimba ceva din cariera ta fotbalistică de până acum?
E greu de spus ce aș schimba. Cariera mea nu a decurs neapărat așa cum mi-aș fi dorit, este evident, dar fiecare decizie pe care am luat-o am simțit-o ca fiind lucrul potrivit. Întotdeauna am dat totul, oriunde am fost, așa că nu am regrete sau dorințe pentru altceva. Cred în planul lui Dumnezeu pentru mine și pentru cariera mea profesională și sunt recunoscător pentru toate experiențele mele.
