EXCLUSIV Gigi Becali din India? Un actor de la Bolywood! „Incredibil de calmi, mereu pozitivi!”

Fostul fundaș central povestește pentru Sport.ro cum se comportau patronii cluburilor de fotbal de acolo și explică de ce sunt afectați fotbaliștii când sunt criticați din interior.

Întrebat dacă a văzut prin India vreun patron ca Gigi Becali. „Goe” a vorbit mai întâi despre experiența sa de la Mumbai: „Patronii veneau o dată la nu știu cât timp la echipă. Unul dintre proprietari era Ranbir Kapoor, care cred că este acum cel mai în vogă actor de la Bolywood. Își făcea apariția înainte de campionat la hotel, intra cu un lift special, dar oricum afla lumea și mai stătea o juma de oră să facă poze, era isterie.

Venea să ne cunoască, dădea mâna cu noi, făcea fotografii cu echipa, ne spunea că are încredere foarte mare în președinte, în antrenor, în noi, că s-au ales jucători foarte buni. Totul era pozitiv”. 

Calmul „doamnei Vita”

La Chennaiyin erau doi patroni, „un domn și o doamnă. Aveam un antrenor foarte bun, un englez, John Gregory, care fusese și la Aston Villa și care câștigase cu Chennaiyin campionatul cu doi ani înainte. Dar atunci am început prost, în patru etape făcusem doar un 0-0 acasă. A venit patroana, doamna Vita (n.r. - Vita Dani) și a vorbit cu noi, cu jucătorii: Capul sus, fiți pozitivi. Eram cu Firțulescu, care-mi zicea:

Băi, Lucian, cum să fie asta așa calmă? Era și el impresionat. Au schimbat până la urmă antrenorul, a venit un scoțian, am avut 9 meciuri la rând fără înfrângere, am prins play-off-ul, am bătut în semifinale câștigătoarea sezonului regulat și am jucat finala. S-a confirmat încrederea doamnei în echipă. Dacă venea și arunca stânga-dreapta cu tot felul de acuze, picam mai tare”. 

De fapt, asta e dilema noastră, pică jucătorii când sunt criticați sau certați? Asta apropo de nenumăratele ieșiri la tv ale lui Gigi Becali, care își face praf jucătorii și la eșecuri, și la unele victorii. „Te afectează. Doar dacă ești genul ăla de miserupist, să treacă toate pe lângă tine fără să ai nicio reacție. Dar puțini sunt așa. E clar că te afectează. Pe mine mă afecta, pentru că eu am pus mereu foarte mult suflet, de mic, de când jucam în curtea școlii. Mă enervam foarte repede, nu-mi plăcea să pierd. Deloc! Eram ofticos. Și acum când mă duc la fotbal mă enervez dacă pierd. Dacă mai venea și patronul să spună ceva...”, explică Goian, pentru Sport.ro. 

„Cam dubioși ăștia!”

Lucian l-a prins patron la Ceahlăul și pe celebrul Pinalty, un membru marcant al Cooperativei din fotbalul românesc, un conducător expansiv, care intra deseori în conflicte cu arbitrii. "Venea nea Pinalty să vă zică să o lăsați mai moale la anumite meciuri?, l-am întrebat pe fostul fundaș central. 

„Eu nu am prins niciodată să vină să zică așa ceva. Poate în vremurile dinainte. El nu venea niciodată să ne certe în vestiar. Când aveam câteun moment mai greu, ne zicea: „Haidi bă ajutați-mă și pi mini, că mi se urcă ăștia în cap...” Eu nu am prins vremurile alea. Nici atunci nu cred că venea în vestiar să zică: Băi, vedeți că azi... Bine, mai înainte, veneau arbitrii în vestiar și țineau ședința tehnică... M-a mai întrebat cineva dacă am jucat în blaturi, dar eu n-am prins să vină cineva în vestiar și să zică ceva. Câștigam un meci uneori și mai zicea unul: Bă, dar ăia cam dubioși... Se-ntâmplă niște lucruri și-acuma, fac unii niște prostii, că dacă erau pe vremurile alea se spunea clar că a fost blat”, e părerea jucătorului care a evoluat în trei țări exotice, China, India și Australia.

Mai sunt și acum blaturi?, l-am mai întrebat pe Lucian, care nu crede că se mai pot face aranjamente în zilele noastre, cel puțin în Liga 1: „Nu cred că sunt. Dar dacă erau unele meciuri de acum în vremea aia, ai fi zis că sunt blaturi. Când a bătut Foresta la Dinamo cu 5-4 de la 0-4, dacă ar fi fost în zilele noastre, nu se spunea că au jucat la pariuri? Dar atunci nu se știa de pariuri. Mi-e greu să cred că se mai întâmplă acum reciprocități sau echipe care se dau la o parte. Sunt 20 în vestiar. Sau să vorbească cu 5-6-7, păi din ăștia tot se scapă unul la o bere. Clar spune unul, că noi, românii, așa suntem, trebuie să vorbim, să ne lăudăm”.