Ianis Hagi este mai încrezător ca niciodată! "Voi demonstra tuturor cine sunt"
Stranieri
Ianis Hagi, fiul marelui Gheorghe Hagi, este mijlocaș ofensiv,în vârstă de 25 de ani, împrumutat la formația spaniola Deportivo Alaves, cotat la 2.5 milioane de euro, conform Transfermarkt.
Fiul "Regelui" a stat la discuții cu jurnaliștii spanioli, el aflându-se în cantonament cu echipa națională pentru meciurile amicale cu Irlanda de Nord și Columbia. Înainte de a se alătura selecționatei conduse de Edi Iordănescu, Hagi Junior a vizitat redacția Marca, unde a discutat despre diverse aspecte legate de cariera sa și de fotbalul românesc.
Ianis Hagi, despre relația cu coechipierii
În cadrul interviului, Ianis Hagi a vorbit despre emoțiile înaintea meciurilor cu echipa națională și despre relația sa cu selecționerul Edi Iordănescu. A subliniat că participarea la meciurile naționalei este ca și cum ar juca fotbal cu prietenii săi, deoarece a crescut alături de mulți dintre colegii săi. De asemenea, a evidențiat responsabilitatea enormă pe care o simte atunci când reprezintă țara sa la nivel internațional.
"- Simți că, atunci când mergi la echipa națională, este ca și cum ai juca fotbal cu prietenii tăi?
- Desigur, pentru că am crescut cu probabil 80% dintre colegii mei de când aveam 10, 11, 12 ani, așa că îmi este foarte ușor să merg acolo și să joc cu ei. Este un loc în care sunt fericit să fiu. Anul trecut meciurile au fost foarte bune și la nivel individual, cu niște performanțe foarte bune".
Ianis Hagi a discutat și despre provocările întâlnite în cariera sa, menționând trecerea de la echipa sub 21 de ani la echipa națională de seniori ca fiind una dintre cele mai mari. A recunoscut că a fost criticat în acele momente dificile, dar a perseverat și a avut încredere în propriul său talent și în munca sa, ceea ce l-a ajutat să depășească aceste obstacole.
Greutatea numelui "Hagi"
Despre presiunea de a purta numele de familie Hagi, Ianis a declarat că îl consideră o motivație și că îl împinge să devină un jucător și un om mai bun. A subliniat că nu a scăpat de această presiune chiar și atunci când a jucat în străinătate, deoarece numele său este cunoscut în întreaga lume.
"- Acum ai multă experiență, dar cum te descurci cu greutatea numelui Hagi? A trebuit să gestionezi treaba asta de când erai foarte mic.
- Pentru mine, este o motivație în viața mea de zi cu zi. Este ambiția mea să mă descopăr ca fotbalist și este ceea ce mă împinge la limită. Mă trezesc în fiecare dimineață știind că așteptările sunt mari. Ori încerci să te obisnuiesti și să profiți de ea, ori... va apăsa foarte tare pe umerii tăi. Am învățat de la o vârstă fragedă să folosesc asta în avantajul meu și este ceva care mă motivează zi de zis să fiu mai bun ca fotbalist și ca om".
Referitor la participarea la Campionatul European, mijlocașul a exprimat încredere în echipa națională și în obiectivul de a avansa din faza grupelor. A subliniat, de asemenea, că va face tot posibilul să își arate calitățile și să ajute echipa să atingă obiectivele stabilite.
Ianis Hagi a remarcat că fotbalul românesc progresează și că generația sa are un potențial imens. A menționat că progresul actual al fotbalului românesc se datorează eforturilor depuse acum 10-15 ani, inclusiv de tatăl său, care a investit în academii de fotbal pentru tineret.
Interviul lui Ianis Hagi, pentru Marca
- Ce simți înaintea acestor meciuri amicale?
- Evident, aceste jocuri din martie sunt pentru a înțelege de ce este nevoie pentru a face față Campionatului European. Trebuie să scoți tot ce este mai bun din tine în fiecare joc. Considerăm Columbia un rival cu adevărat puternic și ne va ajuta să știm unde suntem ca echipă.
- Simți că, atunci când mergi la echipa națională, este ca și cum ai juca fotbal cu prietenii tăi?
- Desigur, pentru că am crescut cu probabil 80% dintre colegii mei de când aveam 10, 11, 12 ani, așa că îmi este foarte ușor să merg acolo și să joc cu ei. Este un loc în care sunt fericit să fiu. Anul trecut meciurile au fost foarte bune și la nivel individual, cu niște performanțe foarte bune.
- Ce ne poți spune despre Edward Iordănescu? Care este relația ta cu el?
- A știut să înțeleagă cum să treacă de la generația anterioară la cea nouă și a știut foarte bine să o gestioneze. Ne-a făcut să jucăm foarte bine și să câștigăm încredere. A fost o mare provocare pentru el pentru că eram tineri, dar am confirmat performanțele bune pe care le-am făcut cu echipa sub 21 de ani și am avut încredere să urcăm la echipa de seniori și să evoluăm destul de bine.
- Cum te pregătești mental să joci în meciuri importante cu echipa națională?
- Nu sunt o persoană superstițioasă, dar cred că dacă compar jocurile de la club și jocurile de la națională, sunt puțin diferite. Cu naționala reprezinți întreaga țară. Responsabilitatea este enormă, toată lumea se așteaptă la o performanță enormă de la mine, chiar dacă sunt acolo doar 10 zile. Deci presiunea este alta, pregătirea pentru meci este diferită, e puțin mai emoționantă, având în vedere așteptările întregii țări, dar pentru mine este un sentiment unic. Nu poți simți niciodată asta la meciurile echipei de club. În meciurile de la nivel de club sunt diferite emoții, diferite presiuni, dar cu siguranță să joci la națională este unul dintre cele mai frumoase sentimente pe care le poți avea.
- Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat la națională și cum ai depășit-o?
- Cred că trecerea de la sub-21 la echipa de seniori. Au fost câțiva ani în care nu am avut prea mult succes. Am pierdut câteva meciuri, câteva calificări, ceea ce evident nu este bine. Am primit multe critici din toată țara. Dar ești unul dintre cei mai buni 20 de jucători din România și trebuie să reușești să depășești momentele astea. Oamenii te vor judeca, dar trebuie să te concentrezi pe munca ta, să ai încredere în talentul tău și în ceea ce poți face. Am muncit mult și am avut răbdare, știam că vor veni clipe mai bune. Pentru noi, din fericire, a sosit momentul anul acesta și ne-am calificat la Euro.
- Acum ai multă experiență, dar cum te descurci cu greutatea numelui Hagi? A trebuit să gestionezi treaba asta de când erai foarte mic.
- Pentru mine, este o motivație în viața mea de zi cu zi. Este ambiția mea să mă descopăr ca fotbalist și este ceea ce mă împinge la limită. Mă trezesc în fiecare dimineață știind că așteptările sunt mari. Ori încerci să te obisnuiesti și să profiți de ea, ori... va apăsa foarte tare pe umerii tăi. Am învățat de la o vârstă fragedă să folosesc asta în avantajul meu și este ceva care mă motivează zi de zis să fiu mai bun ca fotbalist și ca om.
- Te-a ajutat faptul că joci în străinătate să scapi de această presiune?
- Nu, nu chiar, pentru că este un nume de familie cunoscut nu doar în România, ci în toată lumea, așa că oamenii așteaptă multe de la tine indiferent de locul în care te afli.
- În ceea ce privește grupa de la Euro (Belgia, Slovacia și o adversară care se va decide în urma duelurilor Bosnia - Ucraina și Israel - Islanda), la ce vă așteptați și ce obiective aveți?
- Evident, colectiv ideea este să avansăm din faza grupelor și să ne calificăm în faza eliminatorie, ceea ce cred că este un obiectiv realist. Și la nivel individual, în meciurile europene, fie în Liga Campionilor, Europa League sau cu echipa națională, am avut experiențe grozave și simt că sunt la cel mai înalt nivel când presiunea este cea mai mare și meciurile sunt mai tari. Știu că voi demonstra ce pot și că voi face jocuri grozave. Individual, vreau pur și simplu să îmi arăt calitatea și să ajut echipa să atingă obiectivele pe care le avem și să se califice în play-off.
- Crezi că acest turneu poate face ca fotbalul românesc să renască renaște acel fotbal românesc care s-a pierdut în turneele internaționale?
- Sută la sută. Am făcut un pas mare de când ne-am calificat la Campionatul European de două ori la rând cu echipa U-21. Cu generația mea am ajuns în semifinale... Ne asumăm responsabilitatea și îi facem pe oameni să înțeleagă că suntem în plin proces de revenire în vârful fotbalului. Dar încă nu suntem unde ne dorim. Știam că va fi o misiune grea, dar am reușit. Ne-am calificat la Euro, dar cred că acesta este doar începutul pentru noua noastră echipă națională. Spun de mulți ani în România că această generație este foarte, foarte talentată și are foarte mult potențial. Cred că încă nu am atins apogeul, inclusiv eu, și avem mult mai multe de oferit fotbalului european și fotbalului mondial, așa că sunt foarte încântat de ceea ce va urma în această vară, dar cred că este doar începutul. România va arăta potențialul maxim în următorii ani.
- Ce s-a schimbat în fotbalul românesc? Epoca lui Popescu, Hagi... a avut condiții și mai proaste decât acum pe plan social.
- Evident, condițiile sunt diferite în această nouă eră, dar cred că cel mai bun răspuns este tatăl meu. A creat o academie acum 15 ani și a construit o idee asemănătoare cu ceea ce era fotbalul în anii '70, '80 în România și cred că făcând asta i-a încurajat pe alții să dezvolte academii și să investească bani în academii de tineret și, încetul cu încetul, scoatem generații bune. 50% dintre jucătorii din actuala națională provin din academia tatălui meu și din restul academiilor țării, așa că eu cred că progresăm încetul cu încetul și de aceea vin rezultatele acum, pentru că munca s-a făcut acum 10-15 ani.
- Întrucât ești ambidextru, care este postul pe care te simți cel mai confortabil?
- Depinde foarte mult de sentimentul pe care îl ai în fiecare moment. Am marele avantaj de a nu avea un picior preferat, așa că depinde foarte mult de senzația de pe teren.
- Cum ai învățat să lovești mingea cu ambele picioare la fel de bine?
- De când îmi amintesc, știu că am putut să folosesc ambele picioare și tatăl meu mi-a spus întotdeauna că orice aș face cu un picior, trebuie să fac cu celălalt. Așa că el m-a ajutat să dezvolt această abilitate și evident că-i sunt recunoscător pentru asta.
- Probabil pentru că el este stângaci.
- Da, are câteva goluri grozave cu piciorul drept, dar toată lumea știe că piciorul lui stâng a fost magic. Dar da, probabil de aceea a încercat să mă facă să dau bine cu ambele picioare. Deci da, am această abilitate acum și sunt recunoscător pentru asta.
- Ai bătut vreodată, în același meci, penalty-uri cu ambele picioare?
- Da, de câteva ori. O dată în Belgia și o dată în România.
- Și dacă ar fi să te decizi fără să stai pe gânduri, ai șuta cu stângul sau cu dreptul?
- Totul depinde de cum mă simt pe teren. Dacă avem un penalty într-un meci, depinde de care picior mă simt mai încrezător în acel moment. Nu aș putea să aleg acum.
- Ce mesaj le-ai transmite tinerilor jucători din țara ta care visează să reprezinte într-o zi echipa națională?
- Că ceea ce contează întotdeauna sunt ambițiile și visurile tale și să încerci să lupți pentru ele. Dacă ai pasiune și te dedici 100%, într-o zi îți vei îndeplini visurile și vei reprezenta echipa națională. Pentru mine, nationala este ceva aparte, este ceva unic, nu se compara cu nimic. Mesajul meu pentru tinerii jucători ar fi: „Crede în tine și muncește din greu!”
- Ar progresa mult fotbalul românesc cu mai mulți jucători în cele mai bune ligi?
- Bineînțeles. Facem asta încetul cu încetul, este primul pas în direcția corectă pentru noi ca națiune. Cred că, de acum înainte și în viitorul apropiat, mulți jucători vor ajunge la cel mai înalt nivel și nu am nicio îndoială că vom avea rezultate grozave la nivel individual și, prin urmare, echipele noastre naționale vor fi mai bune.
- Ai jucat la multe echipe, unde ai fost cel mai fericit?
- Evident, Farul Constanța, în România. Acolo m-au făcut jucătorul care sunt acum și m-au ajutat să ajung la acest nivel și tot ce știu despre fotbal este de acolo. Am reușit să câștigăm Cupa și Supercupa în România. Și la nivel internațional, evident, aș spune Rangers până acum, pentru că este locul unde am avut cel mai mare succes individual și colectiv, am avut acolo doi antrenori grozavi, legende ale fotbalului, și am avut mult succes împreună acolo și, în plus, dragostea fanilor este incredibilă. Stadionul, susținerea oriunde te-ai afla în lume este pur și simplu o nebunie. Să joci pentru Rangers înseamnă multă presiune și responsabilitate, dar dacă te descurci bine, te fac să te simți ca un rege acolo, așa că sunt foarte recunoscător.
- Colaborarea ta cu Steven Gerrard a fost foarte bună.
- Cred că este pur și simplu vorba despre sentimentul dintre un fost fotbalist și un fotbalist. Acel sentiment de a înțelege „cine am fost ca jucător” și „cine sunt eu ca jucător”. Nu vorbește mult, dar când vorbește cu tine știe să te motiveze, știe ce să-ți spună, la ce să aștepte de la tine. Mesajele lui au fost foarte clare. Și, până la urmă, m-a folosit pe un post în care el putea cere lucruri de la mine și eu îi puteam oferi. Când am această încredere din partea unui antrenor, sunt un jucător diferit, pot fi un jucător care schimbă jocul și putem avea mult mai mult succes împreună. Individual ne-am dorit trofee, și colectiv, așa că voi fi mereu recunoscător pentru anii în care am fost antrenat de el și, evident, el se află în fruntea listei mele de antrenori pe care i-am avut de-a lungul carierei mele.
- Tatăl tău a fost un idol pentru Steven Gerrard? Ți-a spus ceva special despre Gică?
- Nu a vorbit prea mult despre el, probabil pentru că știa ce se spune despre numele meu de familie în afara echipei și în presă și a încercat mereu să scoată tot ce e mai bun din mine, de la Ianis ca jucător. El, ca antrenor, a fost incredibil, știa când să vorbească, știa când să tacă, știa cum să motiveze fiecare jucător și, după cum spuneam, este incredibil ca antrenor. Am avut succes împreună și îi voi fi veșnic recunoscător.
- Cum te ajută în carieră faptul că evoluezi în La Liga?
- Iubesc nivelul din La Liga, iubesc totul în Spania: echipele, competiția dintre jucători și echipe, presiunea care există aici...
- Crezi că La Liga se potrivește cu stilul tău de a juca?
- Da. Simt că este campionatul în care pot avea cel mai mare succes și în care îmi pot arăta toate calitățile. Este liga pe care am urmărit-o de când eram copil și a fost mereu visul meu să fiu aici. Sunt aici acum și vreau să fiu aici mult timp.
- Te vezi aici în viitor, peste un an?
- Da, sunt acolo unde vreau să fiu. Este fotbalul în care vreau să cresc, este fotbalul care cred că poate debloca cea mai bună versiune a mea. Sunt aici doar 6-7 luni și deja simt că sunt un jucător mai bun, cresc în fiecare zi, la antrenamente și la jocuri. Simt că progresez în fiecare zi și cred că în viitorul apropiat voi arăta tuturor cine sunt.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
