Inca un roman face senzatie la Real Madrid! A venit de la Barca, da 3 goluri pe meci si este coleg cu Zidane!

Mijlocașul David Vraciu a inscris șaisprezece goluri in ultimele cinci meciuri jucate la cea mai mica grupa de varsta de la juniorii lui Real Madrid („Benjamin B”). Asistat de tatal sau, tanarul jucator roman a povestit pentru site-ul www.frf.ro, printre altele, cum s-a transferat in vara anului trecut de la FC Barcelona la Real Madrid.

* Pare incredibil ca la o varsta atat de frageda, de nici noua ani, un junior din Romania sa fi evoluat deja și pentru FC Barcelona, și pentru Real Madrid…
Da, așa pare, dar nu este o intamplare, tata mi-a zis ca este doar un inceput de drum. Cand aveam aproape cinci ani, am ajuns in București la fratele meu, care se antrena cu Steaua, și i-am rugat pe parinții mei sa mai stam cateva zile. Am ramas la Steaua, am jucat intr-o grupa de copii mai mari decat mine cu un an, apoi am jucat la Academia Hagi. Am avut tricoul cu numarul 10 și m-am simțit iubit de toata lumea. Cand tata a vorbit cu un impresar și cu un prieten, am hotarat sa nu mai așteptam nicio secunda și am plecat la Barcelona. Am mers cu mașina, eram obosit dupa un drum atat de lung… Dar dupa patru zile de teste a fost foarte bine, m-au pus și sa joc singur cu trei copii și am caștigat cu 3-2.

* Cum a fost sezonul petrecut la juniorii Barcelonei și de ce ai preferat sa pleci la Real Madrid?
A fost un an foarte bun la Barcelona. Am jucat cu numarul meu preferat, 10, și am dat 34 de goluri in campionat și 30 in amicale. Am invațat in aceasta perioada jocul de echipa și trei cuvinte pe care nu pot sa le mai uit: preluare, pasa și rapid. Spuneam aceste cuvinte și cand luam pauza de apa. Am inceput și școala… Am intrat direct in clasa a doua și am invațat catalana, castiliana și engleza. Anul trecut, in toamna, cand mi-a spus tata despre discuțiile cu Real Madrid, am crezut ca e o gluma, dar dupa o luna de teste și doua turnee am reușit sa implinesc visul oricarui fotbalist: sa joc la Real, cel mai mare club din lume. Acum sunt coleg cu Theo, baiatul lui Zinedine Zidane, și cu alți copii foarte talentați. Cand a inceput campionatul, s-au ales trei capitani: unul de colegi, unul de antrenori și eu de catre club. Tata mi-a zis ca asta e cea mai mare recompensa pentru mine. Iar fratele meu mai mare, Ștefan, este mijlocaș și joaca și el la un satelit al lui Real Madrid, Canillas.

„Pana acum am caștigat toate meciurile din liga”

* In meciul de acum doua etape, 11-0 cu Barrio Pilar, ai marcat cinci goluri. Le mai ții minte pe fiecare dintre ele și poți sa-mi povestești pe scurt cum le-ai inscris, rand pe rand?
Primul gol a fost dintr-o acțiune personala, am inceput-o de pe dreapta și am terminat-o cu un șut pe colțul lung. Apoi am dat doua goluri din lovituri libere. Pe celelalte le-am marcat dupa un „un-doi” și dintr-un șut din afara careului. Doar ca ultimul a fost deviat de un fundaș. Pana acum am caștigat toate meciurile din liga, și in ultima etapa am batut-o ieri cu 13-0 pe San Roque, eu am dat trei goluri și patru pase de gol.

* De cate ori ai inscris pana acum in acest campionat?
Am 22 de goluri in campionat, dar am marcat și in meciurile amicale de noua ori.

* Ești un mijlocaș ofensiv de picior stang. Ce jucator de la echipa de seniori a lui Real te inspira cel mai mult?
Imi place cum joaca Ozil, numai ca tata ma invața mereu sa zic ca stilul meu se bazeaza foarte mult pe explozie și viteza.

* Ai evoluat vreodata, chiar daca doar in joaca, impotriva unor juniori mai mari ca varsta decat tine? Daca da, s-au suparat atunci cand i-ai driblat?
Ultimele doua vacanțe de vara mi le-am petrecut in Romania și am jucat meciuri și turnee cu copii mai mari decat mine chiar și cu trei-patru ani. In Spania am avut foarte multe meciuri oficiale cu copii care erau mai mari cu unul sau doi ani. Cred ca este foarte greu de suportat sa fii depașit prin dribling de unul mai mic, de aceea nu mi-aș dori sa fiu in pielea lor.

* Ce amintire haioasa ai de cand erai foarte mic?
Cand aveam 3-4 ani, parinții ma imbracau mai tot timpul cu tricouri cu numarul 10 și cu numele lui Hagi. Cand ma intrebau oamenii, le spuneam ca sunt „Hagi Union”, pentru ca nu puteam sa pronunț „junior”... Chiar daca sunt mic, știu ca trebuie sa le mulțumesc oamenilor care m-au ajutat: Ștefan Sameș, Vasile Aelenei, Costi Falina, Paul Peniu, Sorin Condurache, Miron Ion, Ionel Bolfa și mulți alții. Și ma rog de fiecare data inainte de a pleca din casa la Dumnezeu sa fiu sanatos și ii mulțumesc in fiecare seara pentru tot ce mi-a oferit.

Sursa: www.frf.ro