Mutu face 32 de ani! Citeste AICI povestea atacantului! Transmite-i un mesaj!

Adrian Mutu a luat primul contact cu fotbalul in 1988, pe cand avea doar 9 ani, el fiind dus de tatal sau la o preselectie. Drumul spre selectie Adrian l-a facut avand intr-o mana o minge de fotbal albastra, iar cu cealalta mana se tinea de tatal sau, Spiridon. Atunci, intr-o zi de septembrie, tatal lui l-a dus la o selectie la antrenorul Mihai Ianovschi si i l-a incredintat acestuia.

"Prima intalnire Mutu - Ianovschi a fost cu ocazia unei selectii in Trivale. In perioada 1-14 septembrie, faceam mereu selectii... Si acum am imaginea in minte... A venit aici la poarta, cu mana stanga tinandu-se de taica-su, iar in dreapta tinand o minge de noua lei, albastra. L-am pus pe copil sa joace pe terenul de beton de aici de la Centru. S-a remarcat imediat. Dupa joc, i-am dat doua probe tehnice: simtul mingii, adica sa tina duble, pe romaneste si apoi conducerea mingii printre jaloane. Avea o indemanare foarte buna, de mic. Era prieten cu mingea. El a vrut sa faca exercitiile cu mingea lui mica de plastic, dar eu i-am zis sa faca cu mingea noastra de fotbal si imediat s-a adaptat. A doua zi l-am trimis la controlul medical, iar dupa amiaza a venit la antrenament", rememoreaza Ianovschi.

Spiridon Mutu i l-a incredintat pe Adrian antrenorului Ianovschi, iar in urma unei discutii tatal atacantului roman i-a spus tehnicianului ca are mare incredere in el si ca nu va mai veni sa-si vada fiul pana la varsta de 14 ani. "Tatal lui mi-a spus dupa controlul medical ca are incredere in mine, ca imi cunoaste activitatea si ca nu mai vine la mine pana la varsta de 14 ani. Atunci mi-a spus ca o sa vina sa ma intrebe daca mai continua sau nu. Nu a mai venit la 14 ani pentru ca Mutu era deja la echipa nationala de juniori. Si nici pana in ziua de azi nu mi-a mai pus acea intrebare... Mutu a inscris multe goluri la acea selectie. Isi depasea cu usurinta adversarii si inca de atunci am vazut dorinta mare de victorie. Nu cunoastea nici un copil de la selectie, era cu 10 alti jucatori pentru prima data, dar echipa lui trebuia sa castige", a continuat Ianovschi.

Reperele din cariera lui Adi Mutu au inceput sa apara la patru ani dupa ce acesta s-a apucat de fotbal. Astfel, in 1992, Mutu iese campion national la Cupa Sperantelor, prima competitie pentru copii. Finala s-a jucat la Bistrita si a fost impotriva banatenilor de la Poli Timisoara. FC Arges a castigat cu 7-1, iar Mutu a dat mai multe goluri.

Interesant este ca Mutu a debutat in competitiile oficiale ca fundas stanga. De ce, povesteste Ianovschi: "Se juca la sala, sistem 5 plus portar. Echipa era asta: Coman - Neaga - fundas dreapta, Marius Radu, Mutu - fundas stinga, Malusanu si Monea. Juca fundas pentru ca el si Neaga veneau din linia a doua foarte bine. Jucau mascat si inscriau usor pentru ca loveau foarte bine. Mutu a debutat in fotbal ca fundas stanga!".

Finala cu Dinamo din 1997, dar si semifinala cu Poli Iasi din acelasi an au o istorie aparte. In semifinala, la Onesti, s-a ajuns pana la lovituri de departajare. Primele doua le bat in ordine Mutu si Neaga si ambii rateaza. Apoi, Mutu si Neaga se duc in spatele portii, la Dani Coman si incep sa se roage de acesta: "Comanila, fa ceva! Scoate-ne! Apara-le frate. Hai ca poti!". Si Dani Coman apara trei penaltiuri consecutiv si FC Arges ajunge in finala de la Bucuresti, disputata in fata a 40.000 de spectatori in repriza a doua, pentru ca urma ultimul act al Cupei Romaniei dintre FC National si Steaua.

Partida cu Dinamo se termina la egalitate, scor 1-1, si se ajunge din nou la penaltiuri. Mihai Ianovschi nu nominalizeaza pe nimeni, din cauza tensiunii care era, si ii intreaba pe jucatori cine sa bata. Mutu a zis primul, Neaga al doilea, adica exact ordinea in care au dat si au ratat in semifinala. De data aceasta ambii marcheaza, si apoi intreaga echipa, la mijlocul terenului ii striga lui Coman: "Hai Comanila! Apara una. Hai ca poti!" Si portarul apara ultima lovitura, a lui Tames, iar FC Arges castiga cu 5-4 si iese campioana. Dinamovistii s-au prabusit atunci instantaneu pe teren, in timp ce Mutu & Co au fugit in tribuna. Premierea a fost facuta dupa meci de presedintele FRF, Mircea Sandu.
Dupa 1997, drumurile lui Mutu si Ianovschi se despart, Adrian plecand la echipa mare impreuna cu Neaga si Coman.

Ca orice copil, Mutu facea si boacane, cateva dintre ele, trezindu-i amintiri placute lui Mihai Ianovschi. Una dintre acestea a fost la Deva, in timpul campionatului. Ianovschi avea acolo doua grupe, iar cum el era si la echipa mare, l-a trimis cu copiii pe Viorel Moiceanu inainte cu o zi. Ianovschi a ajuns si el la Deva cu putin timp inaintea meciului. "M-am dus acolo si nu gaseam echipa. L-am intrebat pe Moiceanu: «Bai Tarane, nu e echipa, unde e echipa?» Mi-a zis ca e la vestiar. «Nu e, mai, la vestiar ca uite, cheia e la mine» Mi-a mai zis ca or fi prin tribune... Atunci i-am zis: «ia lasa-ma tu pe mine aici si du-te tu si caut-o, poate o gasesti». Apoi am auzit de la un ingrijitor ca vorbeau sa mearga si ei la Cetate. Mutu i-a luat si i-a dus la Cetate, sa vada si ei Cetatea ca n-o vazusera... Iar noi aveam meci in cateva minute... I-am gasit, s-au dezechipat si la pauza aveau 3-0... Te puteai supara cumva pe ei?!", rememoreaza Mihai Ianovschi.

O alta amintire cu Mutu este din 1992. "In saptamina premergatoare plecarii la Bistrita pentru finala cu Poli, am facut antrenament la sala. Apoi pe drumul de intoarcere la Centru pentru a aduce echipamentul si mingile, Mutu si Neaga fac un pariu: cine mananca cei mai multi turturi! Ei bine, in seara respectiva, Neaga a ajuns la spital cu febra 40, iar Mutu nu a avut nimic!", a adaugat Ianovschi

Sursa: Mediafax