"Sunt cel mai faimos fotbalist din Romania, desi nu mai joc deloc!" Marturii cutremuratoare despre drama pe care o traieste Nesu:

Duminica este ziua de nastere a lui Mihaita Nesu, aniversare care il va prinde pe internationalul roman in scaunul cu rotile in care se afla de zece luni de zile. Desi perspectivele de recuperare sunt slabe, Nesu traieste cu speranta ca isi va reveni poate chiar complet si, intr-un interviu acordat olandezilor de la "Voetbal International", cu cateva zile inainte ca acesta sa implineasca 29 de ani, romanul vorbeste deschis despre chinul, sperantele si temerile cele mai mari cu care se confrunta zi de zi.

"Acum sunt cel mai faimos fotbalist din Romania, desi eu nu mai joc deloc. Anul trecut am fost subiect de stiri mai mult decat oricine. Nu-mi place publicitatea asta. Am stat sase luni intr-un centru de reabilitare. Nu mai suportam. De doua luni sunt acasa. Acum ma simt putin mai bine. Putin mai bine. Nu-mi amintesc nimic despre accidentare. Stiu doar ca am cazut si atat. Nu puteam respira si nu simteam nimic. De la umeri pana la degetele de la picioare, nu simteam nimic", spune Nesu.

Internationalul roman dezvaluie care sunt progresele pe care le-a facut in perioada de recuperare: "In opt luni, mi-am revenit putin la bratul drept. De la umar pana la cot, nervii sunt recuperati oarecum. Mai jos nu-mi simt decat foarte putin degetele. Eu nu simt rece sau cald. La atingerea obiectelor, simt doar contactul. Daca as inchide ochii, nu as putea distinge materialul obiectului atins. O data la cateva luni simt totusi ceva progrese. De exemplu, acum pot sa-mi ridic bratul stang cam doi centimetri, lucru pe care nu-l puteam face la inceput. Poate peste alte cateva luni voi putea ridica bratul mai mult".

In ceea ce priveste sperantele de recuperare, "doar Dumnezeu stie. Doctorii nu vor sa-mi dea iluzii. in centrul de recuperare, imi ziceau ca probabil nu-mi voi putea misca niciodata bratul stang. si iata ca l-am miscat. Totul depinde de nervi. Daca lucrurile raman asa, atunci nu voi mai putea merge niciodata. Mai exista insa sperante, care sunt legate de statistica si de alte precedente. Fiecare caz e diferit.

Ceva din mine imi spune ca acest lucru e posibil. Sunt insa si zile in care nu mai cred in nimic. Sa lupti si sa speri in acelasi timp e foarte greu uneori. Dar nu am alta solutie. Cel mai enervant e ca am nevoie de ajutor pentru orice lucru pe care il fac. Cateodata visez ca sunt inca un fotbalist activ. in toate visele mele sunt un om normal. Sunt sigur ca si in viitor voi fi. Singura multumire vine din faptul ca ma simt putin mai bine decat au prezis medicii. Primul doctor care m-a vazut credea ca nu voi mai putea respira normal, iar viata mea va fi legata de o masina".