Jucătorii FCSB-ului n-au mai putut să alerge ca nebunii, așa cum au făcut-o din iulie anul trecut încoace și așa cum au făcut-o în 10 contra 11 în ultimul joc cu Rapid din sezonul regulat. Probabil că intervine și uzura după ce joci peste 50 de meciuri în 8 luni. Nici Thomas Neubert nu poate să facă minuni la nesfârșit.
Rapid a fost la același nivel cu roboții FCSB-ului din punct de vedere fizic, deși nu se aștepta nimeni la un astfel de echilibru, cred că nici Șumudică. Mobilizarea de care e responsabil antrenorul rapidist, plus scăderea de nivel a campioanei au dus la această egalitate de forțe.
Lui Becali i-o fi căzut semnalul
Apoi, oficialii FCSB au rămas perplexi la 2-2, pentru că nu se așteptau la așa ceva, erau convinși că meciul e terminat după golul lui Cisotti. Și au rămas așa, blocați, la eliminarea lui Borza din minutul 72, în loc să facă schimbări pentru a obține superioritate în atac. Ori i-a căzut semnalul lui Becali, ori o fi fost sunat de vreo televiziune de știri, ori cine știe ce s-a întâmplat, de vreme ce n-a reacționat nimeni din minutul 72 până în minutul 90, când au fost băgați Băluță și Gele. Asta e o greșeală majoră pentru o echipă care joacă la un asemenea nivel.
Tănase și Compania au crezut că totul merge ca de obicei și că superioritatea echipei lor, venită din experiența meciurilor europene, se va concretiza la un moment dat. Și așa părea să se întâmple, când Bârligea s-a jucat parcă de-a v-ați ascunselea cu Braun și a făcut 1-0. Sau când Cisotti a înscris pentru 2-1. Fecesebiștii vedeau deja cele trei puncte în rucsac, dar rapidiștii n-au fost de acord. Au sfidat scorul și faptul că au fost considerați outsideri și au revenit încă o dată, la 2-2, pentru a puncta neverosimil, 3-2 în inferioritate nunerică! Asta și pe fondul a ceea ce am remarcat mai sus, acea încremenire a staff-ului tehnic al gazdelor, cu Becali în frunte.
