Agassi: "Am fost de fata cand tata a lasat oameni inconstienti!"

Reporter: Domnule Agassi, este posibil ca o persoana fericita sa castige Wimbledon-ul?

Andre Agassi: Din punctul meu de vedere, este greu de imaginat.

Reporter: Elvetianul Roger Federer pare ca iubeste jocul de tenis.

Agassi: Da, poate. Dar, in lumea mea, acest lucru este imposibil. Maximum la care puteam spera erau cateva momente de pace in timpul meciurilor, pe care noi jucatorii le numim "the zone/zona". Dar, acestea nu puteam fi planificate. Nu erau o constanta. Si treceau atat de repede.

Reporter: Ca sa ajungi jucator profesionist trebuie sa fii obsedat de tenis? Trebuie ca acel jucator sa traiasca o drama pentru a deveni bun?

Agassi: In timp ce castigam turneul de la Wimbledon, simteam ca mor. Imi era teama ca voi esua, imi era teama de rusinea pe care o voi trai.

Reporter: Dumneavoastra si sotia dumneavoastra, Steffi Graf, semanati in aceasta privinta?

Agassi: Nu, exista mari diferente intre noi. Stefanie este mult mai sigura pe ea, mult mai puternica.

Reporter: Ati invatat ceva de la ea?
Agassi: Am invatat din modul in care se confrunta cu temerile sale, am apreciat-o pentru ca traieste viata pe care si-o doreste - nu stiam ca acest lucru este posibil. Ea a fost cea care mi-a aratat, prim modul in care isi traieste viata, cum sa fac fata lucrurilor zi de zi. Totul era nou pentru mine. Iar in ceea ce priveste sportul, mi-a spus: "Nu te mai gandi, simte".

Reporter: Amandoi ati fost instruiti de parinti care doreau sa controleze totul.
Agassi: Mai bine spus, destinele noastre erau in mainile tatilor nostri. Am spus multor oameni ca urasc tenisul, insa toti au incercat sa ma faca sa ma razgandesc: "Oh, nu este bine, Andre, de fapt tu iubesti tenisul, nu?". Vreti sa stiti ce a spus Stefanie: "Nu il uram toti?".

Reporter: V-ati povestit unul altuia cum ati suferit?
Agassi: Eu eram un bun povestitor, ea un bun ascultator. Insa, nu era nevoie sa explicam totul.

Reporter: Stiati?
Agassi: Da, amandoi stiam multe. Insa exista o diferenta semnificativa intre noi: Stefanie isi dorea sa joace tenis, era decizia ei; eu nu imi doream, dar trebuia. Pentru mine nu era viata pe care mi-o doream.

Reporter: In Germania, Peter Graf (n.r. - tatal fostei jucatoare Stefanie Graf) a fost vazut ca un tata diabolic, care i-a furat copilaria fiicei sale.

Agassi: Dar nu a fost asa. A fost alegerea ei. Stefanie nu a fost nevoita sa renunte la familie si la copilarie, In schimb, eu am fost trimis la o academie din Florida si, din acel moment, nu am mai avut prieteni si nici mama. Bineinteles ca si ea se satura la un moment dat, dar, in general, iubea tenisul, sport la care era si foarte buna.

Reporter: Tatal tau, Emmanuel, este un emigrant armeno-iranian, care vorbeste cinci limbi...

Agassi: … si niciuna fluent.

Reporter: Un om violent?
Agassi: Da, chiar foarte violent. Si coleric. Obisnuia sa aiba un topor in masina si uneori un pistol. Am fost de fata cand a lasat oameni inconstienti, deoarece avusese o discutie cu ei pe subiecte puerile.

Reporter: Ati fost batut vreodata?
Agassi: Da.

Reporter: Si a existat si acea masina pe care o numeati "Dragonul"?

Agassi: Da - 2.500 de mingi pe zi. Un milion pe an se presupunea ca ma vor face imposibil de invins.

Reporter: Ati primit vreodata laude? Sau totul se reducea la critica?
Agassi: Dupa ce a pierdut trei finale de Grand Slam, am castigat in final, la Wimbledon, in fata lui Goran Ivanisevici. Cand am sunat acasa si i-am spus tatalui meu, el mi-a spus: "Cum ai putut sa pierzi setul patru?".

Reporter: Dupa ce v-ati retras, viata dumneavoastra a intrat intr-un con de umbra. De ce a trebuit sa scrieti o carte acum? Ati simtit lipsa scenei publice?
Agassi: Nu, pentru ca desi am avut o viata publica, eu sunt o persoana timida, care a invatat sa se ascunda.

Reporter: Timp de multi ani, rivalitatea dintre dumneavoastra si Pete Sampras a fost magica pentru toata lumea. Mai aveti vreo legatura in prezent?
Agassi: Exista mult respect. Cred ca, fara Pete, as fi castigat de mai multe ori, dar as fi invatat mai putine lucruri.

Reporter: Se pare ca si el a avut parte de acelasi tratament in copilarie. Era obligat sa doarma in camere reci ca gheata si fara lumina. A fost si el obsedat de tenis sau traumatizat, la fel ca dumneavoastra?

Agassi: Toti eram condusi. Si, bineinteles, exista ceva straniu in tenis: comportamentul egocentric si narcisist poate castiga; tortura si izolarea te poate conduce in top. Eu si Pete ne-am impartasit sentimentele si convingerile, eram impreuna tot anul. Dar, eram singuri. Si, daca nu ne separa fileul, atunci exista un perete.

Reporter: Erau cativa jucatori, ca de exemplu Michael Chang - pe care nu-i suportati deloc?

Agassi: Bine, da, nu imi placea. Ii multumea lui Dumnezeu pentru punctele castigate. De parca Dumnezeau nu avea altceva mai bun de facut.

Reporter: Ce ne puteti spune de Jim Courier? V-a aratat respect vreodata?
Agassi: Am crescut impreuna la academia lui Nick Bollettieri si amandoi ne-am dorit sa ajungem in top. Cand ma batea, isi punea pantofii de sport si incepea sa alerge - pentru ca nici macar nu transpira cand juca un meci cu Agassi. Respect? Nu.

Reporter: Se spunea ca sunteti arogant.
Agassi: Stiu, dar adevarul este ca nu stiam cine sunt. Imi era frica sa pierd, imi era frica de glumele facute pe seama mea, de public si de tatal meu. Uram cu adevarat tenisul.

Reporter: Atunci, de ce ati scris aceasta carte (n.r. - autobiografia denumita "Open")?
Agassi: Am simtit ca am multe lucruri de spus. Am simtit ca sunt multi oameni care se trezesc ca au vieti pe care nu si le-au dorit. Am simtit ca o astfel de carte ar putea sa ofere oamenilor speranta, inspiratie si instrumentele pentru a-si imbunatati vietile lor.

Reporter: Deci, nu este vorba de bani?
Agassi: (rade) As fi avut mai mult de pierdut decat de castigat din aceasta carte. Am pus in joc contractele de sponsorizare, dar si reputatia mea, caracterul meu si unele relatii.

Reporter: Ati scris despre consumul de droguri.
Agassi: Exista doua tipuri de droguri: mai intai, este dopingul - drogurile care imbunatatesc performanta. Stiu ca in tenis se fac multe controale, tenisul este un sport curat. Apoi, sunt celelalte droguri, care nu te ajuta sa joci mai bine. In cazul meu a fost "crystal meth" (n.r. - metamfetamina), dar sunt si alte droguri, precum cocaina. Si daca sportivii sunt depistati pozitiv cu aceste droguri, nu ar trebui sa fie blamati. O astfel de tema trebuie discutata, pentru ca acesti sportivi trebuie ajutati, deoarece poate sufera.

Reporter: Cum se simte la 39 de ani retragerea din competitie?
Agassi: Liber, m-am simtit eliberat. Nu am simtit niciodata lipsa tenisului. Nu mi-a placut niciodata competitia. Nu mi-a placut presiunea la care m-am supus singur. Am simtit ca am fost creat astfel incat sa nu fiu niciodata multumit. Nu-mi placea sentimentul pe care il simteam cand eram invins, si nici pe cel care il simteam cand castigam. Nu exista un echilibru. Nu puteam scapa. Cand m-am retras, a fost ca in ziua in care m-am ras in cap.

Reporter: Ati discutat vreodata cu tatal dumneavoastra despre toate astea? Ati ajuns poate sa-l iertati pentru ceea ce a facut?
Agassi: In viata mea personala, am discutat cu el despre aceste lucruri. A fost o scena frumoasa la editia din 2006 a US Open. Ma durea foarte tare spatele. Un om a venit la mine, si-a pus mana pe spatele meu, m-a tras intr-o parte si mi-a spus sa renunt, sa ma opresc pentru ca nu mai poate vedea atata suferinta. Acela era tatal meu. Am vazut atunci, pentru prima data, in ochii lui, ca uraste tenisul.

Reporter: Ati ajuns sa il intelegeti?
Agassi: Da, bineinteles, dar el a fost intotdeauna mandru de mine. Cand aveam sapte ani, le-a spus tuturor ca voi ajunge numarul unu mondial. De fapt, totul este foarte simplu: tatal meu este o persoana care nu a putut face alegeri in viata sa. In consecinta, a vrut sa ne ofere noua singurul lucru pe care putea: libertatea de a ne alege viata pe care ne-o dorim oferindu-ne "The American Dream/Visul american". El a asociat alegerea cu starea materiala si si-a dorit cel mai rapid mod de a atinge visul american pentru copii sai. Cand esti copil, nu iti dai seama de aceste lucruri, dar cand devii adult, privesti situatia altfel.

Reporter: Ce sporturi practica cei doi copii?
Agassi: Jaz, fiica mea, joaca tenis de trei ori pe saptamana. Nu doreste sa joace mai des si noi nu dorim sa o fortam. Iar Jaden, fiul meu, joaca baseball, sport care mie imi place foarte mult. Este un sport de echipa, dar este si individual.

Autobiografia lui Andre Agassi, din care presa internationala a publicat mai multe fragmente, a aparut pe piata luni.

Agassi recunoaste in carte ca a urat tenisul o mare parte a carierei sale, deoarece a fost introdus fortat in acest sport, la o varsta frageda, insa ulterior a ajuns sa il iubeasca. "Ma simteam torturat. Il uram. Am inceput apoi sa mi-l asum, sa am o relatie cu sportul, sa il accept. Am ajuns sa iubesc tot ce mi-a oferit, relatiile din viata mea, oamenii, fanii. Era un dar. Acum merg cu sotia mea, joc tenis si imi place", a explicat fostul sportiv.

Andre Agassi a recunoscut, de asemenea, ca a fost depistat pozitiv cu un drog puternic in 1997 si ca a mintit autoritatile sportive pentru a evita o suspendare pentru dopaj. Detinator a opt titluri de Grand Slam, Agassi afirma ca a fost dependent de metamfetamina, un drog sintetic, care provoaca euforia, in momentele in care avea probleme in cariera.