"Am plans pentru ca simteam ca e sfarsitul." Halucinanta poveste a lui Andy Murray, in care tenisul e sinonim si cu durerea, si cu bucuria
Tenis
Povestea halucinanta a lui Andy Murray uimeste fanii tenisului.
Autor: Marcu Czentye
"Andy Murray pare ca uraste pe toata lumea, dar cu siguranta iubeste ceea ce face," spunea jurnalistul englez David Law intr-unul dintre numeroasele momente in care scotianul isi varsa nervii pe teren. Murray n-a fost niciodata cel mai agreabil tenismen din circuit, ci din contra, cel mai putin adorat din topul de patru jucatori format din Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovic si completat de el. Poate ca Andy nu merita tratamentul rece al presei britanice si nici aparenta indiferenta a publicului fata de el, dar Murray nu este cel mai inzestrat tenismen la capitolul imagine, iar documentarul recent aparut suplineste exact aceasta lipsa.
Filmul-documentar "Resurfacing" il pune fara dorinta sa pe Andrew Murray in prim-planul unei povesti umplute cu durere pana la refuz. "Simt ca nu merit asta. Stiu ca pot fi un om dificil uneori, dar am facut mereu ce mi s-a spus. E usor sa lucrezi cu mine si simt ca nu merit asta," spunea cateodata-mult-prea-competitivul Murray intr-un moment de acuta nervozitate in raport cu conditia sa fizica.
"Simt ca nu merit asta."
Andy Murray si tenisul s-au scrijelit reciproc pesemne pana ce niciunul n-a ramas la fel. Tenisul l-a trecut pe Murray prin mai multa agonie decat extaz. I-a deteriorat cartilaje, ligamente, tendoane si chiar distrus soldul drept; l-a pus in dificultatea emotionala de a pierde primele sale patru (!) finale de Slam si l-a macinat cu mii de ore pe care a fost nevoit sa le indure in sala de recuperare doar pentru a mai spera vreodata la niste sanse reale de a reveni in circuit. Murray a trecut tenisul intr-o noua era, intr-una in care un joc complet e obligatoriu pentru a fi campion, iar filosofia loviturii "una-si-buna" s-a modificat in "doua-dar-sa-fie-peste-fileu."
Neavand garantia revenirii vreodata, Murray s-a imersat de-a lungul anului 2018 intr-un lung si rabdator proces de a isi resimti soldul. Intai la propriu, iar mai apoi pregatit pentru a suporta socurile inerente ale partidelor de tenis. A fost supus unei dure interventii chirurgicale de inlocuire a soldului cu o tija metalica. Niciun alt numar 1 ATP din istoria tenisului n-a mai fost vreodata intr-atat de incercat de propriul sport, dar Murray nu e tenismenul care sa renunte. Andy e jucatorul care isi exaspereaza antrenorii cu cantitatea de timp pe care o consuma pregatindu-se.
Unii, chiar legende ale acestui sport i-ar spune timp pierdut. Ivan Lendl, antrenorul alaturi de care a castigat primul sau Grand Slam - US Open 2012 - a declarat ca nu a vazut niciodata vreun jucator care sa isi exerseze intr-atat de mult serviciul la antrenament precum o face Murray. Amelie Mauresmo, de asemenea fosta antrenoare a lui Andy spunea ca e perfectionist si se gandeste incontinuu la metode mai eficiente de recuperare si constant la moduri prin care ar putea aplica un joc mai inteligent pe teren.
Neocolit de dureri pe care alti tenismeni mai norocosi nu le-au simtit, Andy Murray a fost nevoit sa treaca printr-o perioada lunga - unsprezece luni, mai precis - fara meci oficial. Isi indeplinise visurile copilariei, castigase US Open 2012, Wimbledonul pentru prima oara in 2013 si pentru a doua, in 2016, dar nimic nu l-ar fi facut mai fericit decat o alta revenire in circuitul profesionist.
Andy Murray, jucatorul extrem de motivat sa munceasca atunci cand nimeni nu i-ar cere-o
Cu soldul zdrobit de sutele de meciuri in care Andy Murray nu a renuntat usor la niciun punct si a trimis mereu mai multe mingi peste fileu decat ar fi fost din punct de vedere uman posibil, Andy n-a stat pe ganduri si a cautat solutii. Documentarul ni-l arata preocupat, sunandu-l pe Lleyton Hewitt, un alt fost lider ATP pentru a-l intreba despre modalitatea in care s-a recuperat dupa operatia suferita la sold, vorbind cu Bob Bryan, fost lider ATP de dublu - tenismen trecut si el prin procedura de inlocuire partiala a soldului -, dar si extrem de motivat sa munceasca atunci cand nimeni nu i-ar cere-o.
Recuperarea lui Murray nu s-a desfasurat numai pe plan fizic. Alaturi de psiholog si-a reanalizat comportamentul si a inregistrat intr-o noapte un mesaj audio emotionant, surprinzand momentele negre traite de copilul Andy: "Mi-a fost complicat sa gestionez perioada de dupa divortul parintilor mei. Eram plin de anxietati si aveam dificultati respiratorii. Tenisul era un refugiu pentru mine. Acum, tenisul imi permite sa fiu acel copil care eram inainte ca parintii mei sa divorteze. De aceea tenisul e atat de semnificativ pentru mine."
"Nu vreau sa-l vad ca o umbra trista a jucatorului care era," spune Kimberly Murray, sotia lui Andy. De-a lungul ultimilor doi ani, Murray si-a contemplat ba retragerea in fata unei sali de conferinte pline de jurnalisti la Melbourne, ba revenirea la cel mai inalt nivel, intr-o calatorie care alterneaza dureros intre sansa unui nou inceput si finalul unei cariere glorioase.
---
"Am plans pentru ca simteam ca e sfarsitul."
E 2018 si Murray revine in circuitul ATP, il invinge pe Marius Copil tarziu in noapte, ajunge taras la scaunul de odihna pe care se prabuseste si plange minute in sir in prosop, in fata unei tribune goale. "Am plans pentru ca simteam ca e sfarsitul. Corpul nu mai voia sa impinga. Eu vreau sa continui, dar corpul imi spune nu. Ma doare sa spun asta," spunea plangand Andy Murray la finalul acelei zile.
E 2019 si Wawrinka il conduce pe Murray cu 1-0 la seturi in finala turneului ATP de la Anversa. Dupa sfarsitul pe care-l prevestea in urma cu un an, Andy revine in meci si castiga cu 2-1 intr-unul dintre cele mai improbabile succese ale carierei. E primul turneu adjudecat de Murray in proba de simplu dupa operatie, iar sansele lui Andy Murray sa revina in topul tenisului se recontureaza. Le recontureaza Andy.
---
Cu totii traim in aceeasi lume, dar niciun fan al tenisului nu-l vede pe Andy Murray la fel. Nimeni nu poate fi invinuit, atat timp cat avem sub lupa un caz atat de aparte.
Pe teren? Vedem rachete lovite de pamant, strigate in sir imbibate in invective si gesticulari ale unui om disperat sa evite orice infrangere care l-ar putea pandi. Un tenis rezilient, condus de un jucator gata sa se angajeze mereu intr-o lupta caineasca de tip care-pe-care.
Pe cand in afara terenului, Murray se arata un om calculat, cu o liniste interioara extraterestra, disponibil sa iasa constant din zona de confort si sa-si urmareasca, mereu cu fixismul sanatos al sportivului campion, progresul.
Mult-prea-competitivul Andy Murray, recalcitrant pe teren si imperturbabil la antrenamente
Ambivalenta intre un Murray recalcitrant pe teren si unul complet introvertit in afara sa este ceea ce-l constituie aproximativ si niciodata exhaustiv pe Andy. Pe teren, e copilul care nu accepta vreodata un raspuns negativ, nu stie sa piarda si spera incapatanat in victorie indiferent de scor, trebuie sa afle totul si motivul din spatele totului si nu are nici macar o intentie in a-si cauta scuze pentru un potential esec.
Singurul vinovat este el, meritele adversarului nu incap in perspectiva decat dupa finalul jocului, iar ceea ce conteaza cu adevarat e doar nivelul de reglaj al ambitiei, care poate urca mai sus decat orgoliul. In afara terenului insa Andy e tatal responsabil a trei copii, priveste tenisul nu doar ca pe o cariera, ci drept povestea care i-a oferit sens vietii sale, un adult matur si rezistent la orice tip de durere, fie ea si surda, produsa de ghinioane.
Nimic nu-l poate rezuma mai bine pe Murray decat propriile cuvinte, rostite pe Melbourne Arena in 2018, cu putin timp inaintea meciului care initial trebuia sa fie cel de retragere, cu Roberto Bautista Agut. "Am vazut azi pe Instagram ca am castigat 48 de meciuri aici la Australian Open. Ar fi frumos sa ajung la 50." Din nefericire, Andy Murray nu va putea participa la Australian Open 2020, din cauza unei recidive. Povestea continua...
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
