VIDEO EXCLUSIV Arti, file de poveste. "Nu exista ca acum Google Maps, plecam cu o hartă în mână". Artemon Apostu-Efremov, lecție pentru jucătorii de azi

Andru Nenciu

Data publicarii: 05 Mai 2024, 06:59

Data actualizarii: 02 Noiembrie 2024, 13:50

Artemon Apostu-Efremov a fost invitat la emisiunea Poveștile Sport.ro.

TAGS:

Artemon Apostu-EfremovArtiGoogle MapsRomania

Din articol

Artemon Apostu-Efremov și prima rachetă: Pluto Reghin. "Tata a tăiat-o cu traforajul"
"Consideram un privilegiu că puteam să jucăm tenis chiar și în acele condiții. Era șansa noastră să realizăm ceva în domeniul pe care-l iubeam"
"Plecam cu o hartă în mână, nu aveam rezervări"

Bogăția lui era dorința mare de a face tenis. Și câte un bilet de autobuz. Autobuzul speranței. Speranța ce-i străfulgera mereu în minte. Zi de zi. După și înainte de antrenament. Cu ochii umflați de somn, Arti o lua în pas grăbit spre baza în care lua primele lecții de tenis.

Artemon Apostu-Efremov și prima rachetă: Pluto Reghin. "Tata a tăiat-o cu traforajul"

Prin '86, Arti avea șapte ani și căra în spate termobag-ul cu o rachetă Pluto Reghin. Ținea ca la ochii din cap la ea. "Era așa mare și grea încât tata a tăiat-o cu traforajul că să o pot ține în mână", deschide Arti cutia amintirilor. Pluto și Neptun erau nestematele copiilor care voiau să calce pe drumul bătătorit de Ilie Năstase.

Informațiile despre noutățile în tenis ajungeau de la greu spre foarte greu în România. Căderea comunismului le-a deschis și sportivilor noi orizonturi, noi oportunități.

"Consideram un privilegiu că puteam să jucăm tenis chiar și în acele condiții. Era șansa noastră să realizăm ceva în domeniul pe care-l iubeam"

"În primul rând, așa erau vremurile atunci, după 45 de ani de comunism deschiderea granițelor a venit cu dificultăți majore.

Nu cred că era vreo țară în care să nu ni se pară scump. Singura care ni s-a părut la nivelul României în acea vreme, la finalul anilor 90, era Georgia. În rest, peste tot ni se părea că era foarte scump.

O făceam cu foarte mare plăcere, înduram mult. Și o făceam pentru că iubeam mult tenisul, consideram un privilegiu pentru că puteam să jucam tenis chiar și în acele condiții, consideram că asta era șansa noastră să realizăm ceva în domeniul în care ne făcea plăcere să fim", spune Arti.

N-a renunța vreodată la visul său. Impresionează prin franchețea dezarmantă și spune de ce nu juca turnee de juniori în străinătate.

"Eu am început târziu tenisul, la 20 de ani. N-am jucat turnee de juniori în străinătate, pur și simplu nu mi le permiteam, am făcut facultate la zi, ANEFS, am avut și bursă. Cumva am încercat să facem de toate, neștiind unde ne va duce următorul an, următoarea zi. A fost cumva epocă grea", continuă Artemon Apostu-Efremov.

Arti a lucrat cu multe jucătoare de top ale României. A pus toată puterea și știința lui în fiecare sfat, în fiecare minut de antrenament în sportul care îi face pe protagoniști să-și testeze limitele la maximum, să ia cea mai bună decizie într-o fracțiune de secundă, să-și citească adversarul.

"Plecam cu o hartă în mână, nu aveam rezervări"

"A trebuit să găsesc soluții, să mă descurc, atât pentru mine în interiorul terenului, cât și în exterior, cu toată logistica, cu avioane, trenuri. Nu exista ca acum Google Maps, plecam cu o hartă în mână. Nu aveam rezervări, cumva toate astea au contribuit la cariera mea de antrenor", mai face Arti o incursiune în trecutul care i se derulează cu încetinitorul pe retină.

Simona Halep, Alexandra Dulgheru, Raluca Olaru, Mihaela Buzărnescu sau Irina Begu sunt doar câteva jucătoare pe care le-a pregătit. Arti iubește tenisul la infinit.

"Și, cumva, experiența mea de când eram tenismen m-a ajutat să ajut jucătoarele (n.r.: sportivele antrenate după ce s-a lăsat de cariera de jucător), să ne descurcăm în diferite situații dificile", mai dă o filă înapoi actualul antrenor.