OPINIE Bune și rele în jocul Simonei Halep. Caramavrov scrie despre revenirea în tenis a fostului număr 1 mondial

Un an și jumătate fără niciun meci, practic fără tenis, chiar dacă Simona s-a antrenat. A fost lăsată fără obiectul muncii, din vina ei și, în principal, din vina  echipei în care a avut încredere.

Ieri noapte, calvarul s-a sfârșit. Simona a jucat din nou un meci oficial. Și a făcut-o bine, îmbinând zâmbetul cu îndârjirea, plăcerea de a fi din nou pe teren cu munca grea, satisfacția punctelor câștigate ca pe vremuri cu erori neforțate copilărești, aparentul echilibru fizic cu durerea de la umăr.

Ce am văzut bun în jocul Simonei? 

 Faptul că și-a păstrat serviciul 1 bine țintit, spre colțul careului și spre exterior, cu efectul care pune în dificultate orice adversar (a dat 5 ași și a câștigat 70% din punctele jucate cu primul serviciu).

 După câteva schimburi de mingi în care și-a testat adversara și s-a testat pe ea însăși, Simona și-a folosit cele mai bune lovituri, passing-shot-ul și lungul de linie de rever, chiar dacă nu în frecvența de altădată.

 A părut destinsă la început, eliberată de stres după primele schimburi, și asta a ajutat-o să câștige lejer primul set.

Ce n-a fost bine

- Serviciul doi a fost catastrofal, moale și de multe ori în fileu, dovadă și cele 10 duble greșeli, dar și procentajul de puncte câștigate cu acesta: doar 31%!

 N-a mai avut acea ferocitate pe retur, pentru care era recunoscută în circuit (doar 22% puncte obținute pe returul 1, față de 30% ale adversarei sale).

 Faptul că s-a enervat la un moment dat, pe la finalul setului doi, și s-a lovit din nou peste picioare, ca în perioada dinainte de a-l avea antrenor pe Darren Cahill, care reușise să o stabilizeze emoțional.

 Mai are de recuperat, normal, din punct de vedere fizic. De la jumătatea setului doi a cam căzut la acest capitol.

Ca o concluzie, eu zic că a fost bine. Am revăzut-o în unele momente ale jocului pe Simona de altădată, din perioada în care câștiga două Grand-Slam-uri, i-am savurat loviturile, i-am observat din nou plăcerea de a juca. 

Nu cred că se aștepta cineva ca Simona să rupă norii de la prima confruntare. Are nevoie de multe meciuri în picioare, sper să mai primească wild-card-uri la turnee importante, dar, să fim realiști, la 32 de ani și după ce a stat pe bară un an și jumătate, va fi greu spre imposibil ca ea să ajungă din nou în topul mondial.