GALERIE FOTO Câți bani a câștigat Andy Murray din tenisul pe care l-a jucat cu șold metalic: medicii nu îi mai dădeau speranțe
Tenis
Andy Murray a fost hotărât atunci când a ales să își continue cariera, în ciuda durerilor prin care l-a trecut operația de înlocuire a șoldului.
Andy Murray ocupă locul 44 în clasamentul ATP, la vârsta de 36 de ani.
Fostul număr 1 ATP din Scoția a părăsit ediția 2024 a Openului Australian după runda inaugurală, în care a cedat în minimum de seturi în fața tenismenului argentinian, Tomas Martin Etcheverry (32 ATP), scor 6-4, 6-2, 6-2.
Andy Murray a câștigat 2,85 milioane de euro din tenisul pe care l-a jucat cu șold metalic
Triplul campion de Grand Slam din Marea Britanie s-a afișat îngrijorat la conferința de presă organizată înainte de plecarea din Australia, afirmând că este posibil ca această participare să rămână ultima a carierei sale, în turneul major din Melbourne.
După decizia scoțianlui Andy Murray de a-și amâna retragerea din tenis, luată ca rezultat al celor două operații suferite pentru înlocuirea șoldurilor, acesta a câștigat turneul ATP de la Anvers, din 2019.
Murray a fost avertizat de medici că s-ar putea să nu mai poată umbla niciodată, dacă va continua să joace tenis
Campion la US Open 2012, Wimbledon 2013 și Wimbledon 2016, Andy Murray a ratat opt din zece turnee de mare șlem derulate în perioada 2017 - 2020.
De atunci însă Murray a revenit cu o relativă stabilitate în circuitul mondial, jucând alte 11 competiții majore și totalizând, doar din tenis, un surplus financiar în valoare de 2,85 milioane de euro, conform calculelor făcute de Express.
„Am plâns pentru că simțeam că e sfârșitul.” Halucinanta poveste a lui Andy Murray, în care tenisul e sinonim și cu durerea, și cu bucuria
„Andy Murray pare că urăște pe toată lumea, dar cu siguranță iubește ceea ce face," spunea jurnalistul englez David Law într-unul dintre numeroasele momente în care scoțianul își varsă nervii pe teren. Murray n-a fost niciodată cel mai agreabil tenismen din circuit, ci din contra, cel mai puțîn adorat din topul de patru jucători format din Roger Federer, Rafael Nadal, Novak Djokovic și completat de el. Poate că Andy nu merită tratamentul rece al presei britanice și nici aparență indiferență a publicului față de el, dar Murray nu este cel mai înzestrat tenismen la capitolul imagine, iar documentarul recent apărut suplinește exact această lipsa.
Filmul-documentar "Resurfacing" îl pune fără dorința să pe Andrew Murray în prim-planul unei povești umplute cu durere până la refuz. "Simt că nu merit asta. Știu că pot fi un om dificil uneori, dar am făcut mereu ce mi s-a spus. E ușor să lucrezi cu mine și simt că nu merit asta," spunea câteodată-mult-prea-competitivul Murray într-un moment de acută nervozitate în raport cu condiția să fizică.
„Simt că nu merit asta.”
Andy Murray și tenisul s-au scrijelit reciproc pesemne până ce niciunul n-a rămas la fel. Tenisul l-a trecut pe Murray prin mai multă agonie decât extaz. I-a deteriorat cartilaje, ligamente, tendoane și chiar distrus soldul drept; l-a pus în dificultatea emoțională de a pierde primele sale patru (!) finale de Slam și l-a măcinat cu mii de ore pe care a fost nevoit să le îndure în sala de recuperare doar pentru a mai speră vreodată la niște șanse reale de a reveni în circuit. Murray a trecut tenisul într-o nouă era, într-una în care un joc complet e obligatoriu pentru a fi campion, iar filosofia loviturii "una-și-bună" s-a modificat în "două-dar-să-fie-peste-fileu."
Neavând garanția revenirii vreodată, Murray s-a imersat de-a lungul anului 2018 într-un lung și răbdător proces de a își resimți soldul. Întâi la propriu, iar mai apoi pregătit pentru a suportă șocurile inerente ale partidelor de tenis. A fost supus unei dure intervenții chirurgicale de înlocuire a soldului cu o tijă metalică. Niciun alt număr 1 ATP din istoria tenisului n-a mai fost vreodată într-atât de încercat de propriul sport, dar Murray nu e tenismenul care să renunțe. Andy e jucătorul care își exasperează antrenorii cu cantitatea de timp pe care o consumă pregătindu-se.
Unii, chiar legende ale acestui sport i-ar spune timp pierdut. Ivan Lendl, antrenorul alături de care a câștigat primul sau Grand Slam - US Open 2012 - a declarat că nu a văzut niciodată vreun jucător care să își exerseze într-atât de mult serviciul la antrenament precum o face Murray. Amelie Mauresmo, de asemenea fosta antrenoare a lui Andy spunea că e perfecționist și se gândește încontinuu la metode mai eficiente de recuperare și constant la moduri prin care ar putea aplică un joc mai inteligent pe teren.
Neocolit de dureri pe care alți tenismeni mai norocoși nu le-au simțit, Andy Murray a fost nevoit să treacă printr-o perioada lungă - unsprezece luni, mai precis - fără meci oficial. Își îndeplinise visurile copilăriei, câștigase US Open 2012, Wimbledonul pentru prima oară în 2013 și pentru a două, în 2016, dar nimic nu l-ar fi făcut mai fericit decât o altă revenire în circuitul profesionist.
Andy Murray, jucătorul extrem de motivat să muncească atunci când nimeni nu i-ar cere-o
Cu soldul zdrobit de sutele de meciuri în care Andy Murray nu a renunțat ușor la niciun punct și a trimis mereu mai multe mingi peste fileu decât ar fi fost din punct de vedere uman posibil, Andy n-a stat pe gânduri și a căutat soluții. Documentarul ni-l arată preocupat, sunandu-l pe Lleyton Hewitt, un alt fost lider ATP pentru a-l întreba despre modalitatea în care s-a recuperat după operația suferită la sold, vorbind cu Bob Bryan, fost lider ATP de dublu - tenismen trecut și el prin procedura de înlocuire parțială a soldului -, dar și extrem de motivat să muncească atunci când nimeni nu i-ar cere-o.
Recuperarea lui Murray nu s-a desfășurat numai pe plan fizic. Alături de psiholog și-a reanalizat comportamentul și a înregistrat într-o noapte un mesaj audio emoționant, surprinzând momentele negre trăite de copilul Andy: "Mi-a fost complicat să gestionez perioada de după divorțul părinților mei. Eram plin de anxietăți și aveam dificultăți respiratorii. Tenisul era un refugiu pentru mine. Acum, tenisul îmi permite să fiu acel copil care eram înainte că părinții mei să divorțeze. De aceea tenisul e atât de semnificativ pentru mine."
"Nu vreau să-l văd că o umbră tristă a jucătorului care era," spune Kimberly Murray, soția lui Andy. De-a lungul ultimilor doi ani, Murray și-a contemplat ba retragerea în față unei săli de conferințe pline de jurnaliști la Melbourne, ba revenirea la cel mai înalt nivel, într-o călătorie care alternează dureros între șansă unui nou început și finalul unei cariere glorioase.
„Am plâns pentru că simțeam că e sfârșitul.”
E 2018 și Murray revine în circuitul ATP, îl învinge pe Marius Copil târziu în noapte, ajunge taras la scaunul de odihnă pe care se prăbușește și plânge minute în șir în prosop, în față unei tribune goale. "Am plâns pentru că simțeam că e sfârșitul. Corpul nu mai voia să împingă. Eu vreau să continui, dar corpul îmi spune nu. Mă doare să spun asta," spunea plângând Andy Murray la finalul acelei zile.
E 2019 și Wawrinka îl conduce pe Murray cu 1-0 la seturi în finală turneului ATP de la Anversa. După sfârșitul pe care-l prevestea în urmă cu un an, Andy revine în meci și câștigă cu 2-1 într-unul dintre cele mai improbabile succese ale carierei. E primul turneu adjudecat de Murray în proba de simplu după operație, iar șansele lui Andy Murray să revină în topul tenisului se recontureaza. Le recontureaza Andy.
Cu toții trăim în aceeași lume, dar niciun fan al tenisului nu-l vede pe Andy Murray la fel. Nimeni nu poate fi învinuit, atât timp cât avem sub lupa un caz atât de aparte.
Pe teren? Vedem rachete lovite de pământ, strigăte în șir îmbibate în invective și gesticulări ale unui om disperat să evite orice înfrângere care l-ar putea pândi. Un tenis rezilient, condus de un jucător gata să se angajeze mereu într-o lupta câinească de tip care-pe-care.
Pe când în afară terenului, Murray se arată un om calculat, cu o liniște interioară extraterestră, disponibil să iasă constant din zona de confort și să-și urmărească, mereu cu fixismul sănătos al sportivului campion, progresul.
Mult-prea-competitivul Andy Murray, recalcitrant pe teren și imperturbabil la antrenamente
Ambivalența între un Murray recalcitrant pe teren și unul complet introvertit în afară să este ceea ce-l constituie aproximativ și niciodată exhaustiv pe Andy. Pe teren, e copilul care nu acceptă vreodată un răspuns negativ, nu știe să piardă și speră încăpățânat în victorie indiferent de scor, trebuie să afle totul și motivul din spatele totului și nu are nici măcar o intenție în a-și caută scuze pentru un potențial eșec.
Singurul vinovat este el, meritele adversarului nu încap în perspectiva decât după finalul jocului, iar ceea ce contează cu adevărat e doar nivelul de reglaj al ambiției, care poate urcă mai sus decât orgoliul. În afară terenului însă Andy e tatăl responsabil a trei copii, privește tenisul nu doar că pe o carieră, ci drept povestea care i-a oferit sens vieții sale, un adult matur și rezistent la orice tip de durere, fie ea și surdă, produsă de ghinioane.
Nimic nu-l poate rezumă mai bine pe Murray decât propriile cuvinte, rostite pe Melbourne Arena în 2018, cu puțîn timp înaintea meciului care inițial trebuia să fie cel de retragere, cu Roberto Bautista Agut. "Am văzut azi pe Instagram că am câștigat 48 de meciuri aici la Australian Open. Ar fi frumos să ajung la 50." Povestea continuă...
Gabriela Ruse: „Simona Halep a fost idolul meu toată viața”
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
