"Cu riscul de a deveni inamicul public numarul 1, sunt lucruri care trebuie spuse!" Gabriel Chirea despre lucrurile nevazute de dupa revenirea Simonei Halep de la Wimbledon

1. Simona Halep este o mare sportiva, poate cea mai buna jucatoare de tenis din istoria Romaniei, si pare o persoana echilibrata si cu mult bun-simt. Dar modul in care s-a desfasurat primirea pe Aeroportul Otopeni, dupa castigarea Wimbledonului, le-a lasat unora un gust amar. Din grupul de persoane care a intampinat-o la sosirea in Romania au facut parte multe persoane care nu aveau ce cauta acolo. In Salonul Oficial, sportiva a stat langa Emanoil Savin, fost primar al Busteniului si actual senator PSD de Prahova, care pare ca se simte indreptatit sa se gudure pe langa Halep ca sa apara in poze la evenimentele oficiale, pentru ca la un moment dat a facut-o cetatean de onoare al localitatii pe care o conducea si a capatuit-o cu un petec de teren.

Tot acolo a fost si George Cosac, actualul comandant al clubului CS Dinamo si fost presedinte al Federatiei Romane de Tenis, timp de 6 ani. In ultima functie, insipidul si inodorul Cosac s-a remarcat pentru ca a organizat niste alegeri ilegale, anulate de instante, si pentru ca a pierdut finantarea federatiei din partea Guvernului, blocand toate investiile si primejduind chiar activitatea curenta. Insa, domnul Cosac e nelipsit de la sosirile Simonei Halep pe aeroport, unde se remarca prin buna dispozitie si prin buchetele de flori aduse.

La Otopeni, in prim-plan a fost si Ilie Nastase, fost mare tenismen, dar actual condamnat la 9 luni si 10 zile de inchisoare cu amanarea executarii pedepsei. Dupa ce a facut praf intalnirea cu Marea Britanie din Fed Cup, desfasurata la Constanta, acasa la Halep, cand a fost parat de adversare ca a jignit, a amenintat si a facut avansuri sexuale nesolicitate, apoi a fost acuzat de rasism in declaratiile despre Serena Williams, el a fost suspendat un an si nu a mai primit acces sau acreditari la competitii organizate de ITF. Nu mai dezgropam mortii, ca sa spunem ca el era presedintele FRT in perioada cand Halep era junioara sau motivul pentru care a plecat de la conducerea federatiei... Nastase pare sa fi devenit exact omul de care radea el in tinerete, cand le arunca banii din premii spectatorilor ca sa se distreze pe seama lacomiei lor: unde e Halep si unde e o camera, hop! si Nastase, cersind putina atentie.

Langa Halep, cu mana pe trofeu, ca si Nastase, a stat Ion Tiriac. Rar poti sa vezi un miliardar in euro care nu sta pe vreo insula privata din Caraibe sau nu are treaba pe acasa, cu familia sau cu administrarea afacerilor, si se tine de fusta unei femei asa cum face Tiriac cu Halep. Daca ar fi fost doar episodul de la aeroport era acceptabil, spuneam ca ii ofera sfaturi financiare, dar miliardarul-entertainer a incercat sa fie vioara intai si la evenimentul de pe Arena Nationala, unde a acaparat microfonul, a comentat meciuri si a oferit sfaturi si impresii, desi lumea venise sa o vada pe Halep si trofeul ei castigat la Wimbledon, nu sa isi piarda timpul cu altceva.

Un alt personaj care s-a agatat de Halep la Otopeni au fost Mihai Covaliu, seful COSR, care se pare ca a pus deja in practica strategia pentru Olimpiada din 2020, desi consilierul sau spunea ca „nu garantam nici trei medalii la Tokyo”, si nu mai are nimic de facut pentru sportul olimpic romanesc, decat sa faca pe hostessa la Salonul Oficial. In fine, ultimul „invitat de marca”a fost mediocrul ministru al Tineretului si Sportului, Constantin Bogdan Matei, care, de aceasta data, a putut sa se abtina si nu si-a aprins tigareta, asa cum a facut in CEx-ul PSD.   

Poate ca Simona nici nu a stiut cine va fi la Otopeni, poate nici nu i-a pasat, dar lumea inca mai crede ca „cine se aseamana, se aduna”, iar din aceasta asociere nu castiga invingatoarea de la Wimbledon si Roland Garros, ci ceilalti.

2. In Romania, Simona Halep confunda PR-ul cu presa. Daca pentru jurnalistii straini pare dispusa sa stea si in cap si sa jongleze cu mingile de tenis, cei romani o prind doar la aeroport, printre carucioare de bagaje, duty-free-uri si rude incarcate de flori sau la evenimentele monotone organizate de sponsori. Dupa ce colegul Mihai Mironica i-a transmis antrenorului sau, Daniel Dobre, intr-o emisiune, ca nu a mai acceptat de mult invitatia unei televiziuni romanesti de a veni in studio, cel care o pregateste a spus ca „pot sa banuiesc motivul, pentru ca foarte multi dintre jurnalistii romani au scris destul de urat, de multe ori. Eu daca va arat articole dupa meciuri pierdute normal ca orice sportiv, pe care daca le citesti iti vine sa nu mai intri pe teren a doua zi”.

Draga Simona, cei care iti creeaza si iti mentin o imagine pozitiva sunt cei din domeniul public relations. Presa scrie ca ai castigat sau ai pierdut un meci si motivele posibile pentru acel succes sau esec, in lipsa unui dialog direct cu tine. In nicio tara normala din aceasta lume, presa nu e responsabila de ridicarea moralului unui sportiv sau de gadilarea ego-ului sau. Daca imparti toti jurnalistii sportivi din Romania in doua categorii - PR-istii si Banciu&co, atunci, scuza-ma, dar persisti intr-o mare greseala. Si nu le faci rau jurnalistilor, pentru ca ei sunt inventivi si se descurca cu preluari din strainatate sau cu firmituri, ci fanilor tai care trebuie sa iti asculte toate declaratiile in limba engleza, care nu te avantajeaza pentru ca nu iti e "mother tongue".

3. De fiecare data cand Simona Halep mai castiga un trofeu important, apar diverse personaje care spun ca "tara nu a ajutat-o cu nimic, nu i-a creat conditii". Cine spune asta arata clar ca nu se pricepe la tenis, pentru ca astazi, in toate tarile din lume, un tenismen profesionist e produs de fonduri private, nu de ajutor de la stat. Ca in unele tari se gasesc mai usor sponsori, sunt antrenori mai buni si terenuri mai multe, se organizeaza mai multe turnee de calitate si sunt academii (private) mai multe si mai performante, asta e alta treaba.

Statul roman nu avea cum sa o ajute direct pe Simona Halep mai mult decat a facut-o. Familia ei nu s-a imprumutat 500.000 de euro pentru ca ea sa faca tenis, ci ca sa poata participa la turnee in strainatate, sa castige experienta si sa se obisnuiasca cu sportul profesionist, pentru ca in Romania nu exista inca oameni capabili sa atraga fonduri pentru turnee puternice dedicate juniorilor (nu, nici macar miliardarul Tiriac; si, se pare, nici companii dispuse sa investeasca in copii si sa finanteze proiecte de viitor, ci doar sa se lipeasca de sportivii consacrati).

Ce putea face statul roman si Federatia Romana de Tenis nu era sa ii plateasca lui Halep trecerea de la juniori la profesionisti, pentru ca sportul de mare performanta e o loterie si exista multe cazuri in care juniori foarte talentati au cheltuit 100.000, 300.000, 500.000, 1.000.000 de euro si nu au ajuns numarul 1 mondial, nu au castigat trofee de Grand Slam, nici macar nu au intrat in top 100. In plus, daca o facea Romania tenismena profesionista pe Halep, acum trebuia sa imparta premiile cu noi toti, ceea ce nu cred ca i-ar fi convenit.

In schimb, Romania si FRT i-ar putea ajuta pe cei care fac sport doar cand se uita la tv la meciurile lui Halep si apoi debiteaza tampenii pe internet, dandu-se mari cunoscatori si declarandu-se revoltati. Pe obezi, pe tinerii care se imbolnavesc la 15-20 de ani din cauza sedentarismului, pe cei care obosesc cand urca 10 trepte sau abia merg pe strada, pe cei care ar urca cu masina in apartament, daca ar putea, pe cei care mananca shaorma sau burgeri in fiecare zi, pe cei care sufera de irascibilitate cronica, pe cei care ajung sa consume inutil fonduri de la sanatate din cauza alegerilor lor de viata, pe cei care sunt dependenti de droguri... Adica pe cei care nu au facut sport in viata lor, desi ar fi fost un debuseu util pentru ei.

FRT (si orice alta federatie din tara asta) are, in primul rand, o datorie fata de sportul de masa - sa invete copiii sa alerge, sa isi pastreze sanatatea si pregatirea fizica cat mai mult, sa ii invete sa aiba grija cu alimentatia si cu odihna, sa fie indemanatici, sa descarce stresul si depresia incipienta prin miscare, sa ajunga adulti care stiu ce e fair-play-ul si nu niste dobitoci sinistri. Pana la urma, nu conteaza medaliile si titlurile, ci impactul pe care sportul il are asupra viitorilor cetateni si banii care pot fi economisiti apoi de sistemul de sanatate, cel penitenciar si de ordine publica.

Cine inca crede ca statul roman o puteau ajuta mai mult pe Halep, ii pot da eu numele a 3-4 juniori foarte talentati pe care sa ii urmareasca si sa ii ajute financiar, pentru ca au potential de nr. 1 ATP si WTA. Si peste 5-10 ani pot imparti premiile de la Wimbledon si Roland Garros...