DEZVALUIRILE intrigante facute de Maria Sharapova la finalul unei cariere controversate, incheiata prematur de accidentari

Maria Sharapova a anuntat astazi ca se retrage din tenisul profesionist la varsta de 32 de ani, ocazie cu care a publicat un text emotionant pentru Vanity Fair in care rememoreaza momentele cheie ale vietii sale de pana in prezent, pornind cu copilaria si sfarsind cu incheierea carierei de tenismena profesionista. 

Mai jos, traducerea integrala a articolului scris de cvintupla campioana de Grand Slam, rusoaica poreclita "Masha":

"Cum lasi in urma singura viata pe care ai cunoscut-o? Cum te indepartezi de terenurile pe care te-ai antrenat inca de cand erai doar o fetita, de jocul pe care il iubesti - cel care ti-a adus lacrimi nespuse si bucurii de negrait - un sport in care ai gasit o familie, alaturi de fanii care s-au adunat in spatele tau pentru mai mult de 28 de ani? 

Sunt nepriceputa la asta, deci va rog sa ma iertati. Tenisule, iti spun "la revedere!"

Inainte sa ajungem la final, permite-mi sa incep cu inceputul. Prima mea amintire cu un teren de tenis il contine pe tata jucand. Aveam patru ani, ma gaseam la Sochi, in Rusia si eram atat de mica incat piciorusele mele atarnau atunci cand ma asezam pe banca. Atat de mica incat racheta pe care am luat-o in mana era de doua ori mai mare decat mine. 

La varsta de 6 ani, am strabatut intregul glob pentru a ajunge in Florida alaturi de tata. Lumea parea gigantica pe atunci. Avionul, aeroportul, intinderea imensa a Americii: totul era enorm, la fel ca sacrificiul parintilor mei. 

Tennis showed me the world—and it showed me what I was made of. It’s how I tested myself and how I measured my growth. And so in whatever I might choose for my next chapter, my next mountain, I’ll still be pushing. I’ll still be climbing. I’ll still be growing. pic.twitter.com/kkOiJmXuln

— Maria Sharapova (@MariaSharapova) February 26, 2020

Cand am inceput sa joc, fetele de partea opusa a fileului erau intotdeauna mai mari, mai inalte, mai puternice; jucatoarele pe care le vazusem la TV pareau de neatins. Dar putin cate putin, cu fiecare zi petrecuta pe terenul de antrenament, lumea asta mitica a devenit din ce in ce mai reala. 

Primele terenuri pe care am jucat aveau straturi de ciment inegale, iar liniile, sterse. De-a lungul timpului, terenurile au devenit zgura si cea mai minunata si ingrijita iarba pe care ai putea sa calci vreodata. Dar niciodata, nici macar in cele mai frumoase vise nu am crezut ca voi castiga un turneu de mare slem - daramite pe fiecare suprafata.

Wimbledon a parut ca un loc bun de plecare. Eram o tanara naiva de 17 ani care la acea vreme continua sa colectioneze timbre si nu intelegea marimea victoriei sale decat atunci cand s-a maturizat - sunt fericita ca nu mi-am dat seama atunci.

The day a star was born...#Wimbledon | @MariaSharapova pic.twitter.com/RT3kqk203g

— Wimbledon (@Wimbledon) February 26, 2020

Avantajul meu nu a constat niciodata in a ma simti superioara celorllate jucatoare. A insemnat sa ma simt pe marginea prapastiei, iar de aceea am revenit constant pe teren pentru a-mi da seama cum sa continui sa urc. 

US Open-ul m-a invatat cum sa trec peste distrageri si peste asteptari. Daca nu puteai sa gestionezi agitatia New York-ului - ei bine, aeroportul era aproape peste drum. Dasvidaniya (n.r. la revedere). 

Openul Australian m-a purtat intr-un loc care nu fusese niciodata parte a vietii mele inainte - spre un grad extrem de incredere pe care unii oameni il catalogheaza prin urmatoarea sintagma: "sa fii pe val" (n.r. in the zone). Nu pot sa explic in cuvinte, dar a fost un loc in care m-am bucurat sa fiu. 

Sharapova: "Zgura de la Roland Garros mi-a expus toate slabiciunile"

Zgura de la Roland Garros mi-a expus toate slabiciunile - pentru inceput, inabilitatea mea de a aluneca pe ea - si m-a fortat sa le depasesc. De doua ori. S-a simtit bine. 

Aceste terenuri au revelat esenta mea adevarata. In spatele fotografiilor si rochiilor frumoase de tenis, acestea mi-au aratat imperfectiunile - fiecare rid, fiecare strop de transpiratie. Mi-au testat caracterul, vointa, abilitatea de a-mi canaliza emotiile inspre un loc in care sa functioneze pentru, si nu impotriva mea. Intre liniile terenurilor, vulnerabilitatile mele s-au simtit in siguranta. Cat de norocoasa pot fi stiind ca am gasit un loc in care m-am simtit atat de expusa, dar, in acelasi timp, atat de confortabil?

Una dintre cheile succesului meu a fost ca niciodata nu am privit inapoi sau inainte. Am crezut ca daca voi continua sa macin si sa macin, ma voi putea impinge catre un loc incredibil. Nu exista dibacie in tenis - trebuie, pur si simplu, sa continui sa iei aminte la cerintele terenului in timp ce incerci sa reduci la tacere gandurile insistente din spatele mintii, precum:

Ai facut destul - sau mai mult - ca sa fii pregatita pentru urmatoarea adversara?

Ti-ai luat cateva zile pauza - corpul tau isi pierde forma.

Felia aia extra de pizza? Mai bine sa te revansezi cu un antrenament bun de dimineata.

Ascultand aceasta voce atat de intim, anticipandu-i fiecare flux si reflux este de asemenea un mod in care am acceptat acele avertismente finale atunci acestea au aparut. 

Unul dintre ele a venit in august anul trecut la US Open. In spatele usilor inchise, cu treizeci de minute inainte de a iesi pe teren am suferit o procedura prin care mi-am amortit umarul pentru a putea juca meciul. Accidentarile la umar nu sunt ceva nou pentru mine - de-a lungul timpului tendoanele mele s-au frant ca niste coarde. Am suferit multe operatii, o data in 2008, o alta anul trecut si mi-am petrecut multe luni la terapie fizica. Doar pasind pe teren in acea zi s-a simtit ca o victorie finala, cand de fapt trebuia sa fie doar primul pas catre succes. Impartasesc aceasta experienta nu ca sa starnesc compasiunea voastra, ci ca sa pictez noua mea realitate: corpul meu devenise o distragere. 

Pe durata carierei mele, "merita? nu a fost niciodata o intrebare pe care mi-am pus-o, dar, in cele din urma, se pare ca a fost dinotdeauna. Puterea mea psihologica a fost mereu cea mai putenrica arma a mea. Chiar daca oponentele mele erau mai puternice, mai increzatoare - sau chiar pur si simplu mai bune - am putut, am facut, am perseverat. 

Niciodata nu m-am simtit obligata sa vorbesc despre munca, efort, curaj - fiecare atlet intelege sacrificile nespuse pe care trebuie sa le faca pentru a reusi. Acum cand ma pregatesc de noul capitol al vietii mele, vreau ca fiecare om care viseaza sa exceleze in orice domeniu sa stie ca dubiile si judecata sunt inevitabile. Vei esua de sute de ori si lumea te va privi. Accept-o. Increde-te in tine. Iti promit ca vei triumfa. 

Maria Sharapova: "Dandu-mi viata tenisului, tenisul mi-a oferit o viata"

Dandu-mi viata tenisului, tenisul mi-a oferit o viata. Imi va fi dor de ea in fiecare zi. Imi vor lipsi antrenamentele si rutina mea zilnica: trezindu-ma la rasarit, legandu-mi sireturile pantofului stang inainte de cel drept si inchizand poarta terenului inainte de a lovi prima minge a zilei. Imi va fi dor de echipa mea, de antrenorii mei. Imi vor lipsi momentele in care tatal meu statea alaturi de mine pe scaunul de odihna. Strangerile de mana - dupa victorie sau infrangere - sportivii, chiar daca o stiu sau nu, care m-au facut sa ajung la potentialul meu maxim.

Congratulations on an outstanding career, @MariaSharapova!

We will #MissYouMaria ❤️ pic.twitter.com/AiYAnL2LLw

— WTA (@WTA) February 26, 2020

Privind inapoi, realizez ca tenisul a fost muntele meu. Cararea mea a fost umpluta cu vai si ocolisuri, dar privelistile pe care le-am vazut din varf au fost de necrezut. Dupa 28 de ani si cinci turnee de mare slem insa sunt pregatita sa urc un alt munte si sa concurez pe un alt soi de teren. 

Fuga mea neoprita catre victorii, totusi? Ea nu se va diminua niciodata. Indiferent de ce va veni, voi avea aceeasi concentrare, aceeasi etica de munca si, in plus, voi pastra toate lectiile pe care le-am invatat pe parcurs. 

Intre timp, exista cateva lucruri pe care le astept cu nerabdare: un simt de liniste alaturi de familia mea; savurarea unei cesti de cafea dimineata. Iesiri neasteptate in weekend. Antrenamente pe gustul meu (cursuri de dans).

Tenisul mi-a aratat lumea si mi-a aratat din ce sunt facuta. Jucand tenis m-am testat si mi-am masurat progresul. Asadar in orice as alege pentru urmatorul meu capitol, urmatorul meu munte, imi voi impinge limitele in continuare. Voi urca in continuare. Voi creste in continuare," se incheie textul scris de Maria Sharapova pentru Vanity Fair.