Opinie / Avem libertatea sa nu o idolatrizam pe Simona Halep?

Gabriel Chirea
[email protected]

In ultimul an, orice critic al Simonei Halep se loveste de intransigenta suporterilor sai hardcore. Toate persoanele care nu o idolatrizeaza si nu ii ridica osanale sunt catalogate de fanii sai fanatici cu apelative ca "hateri", "ratati", "tradatori de tara", "anti-romani", "pseudo-cunoscatori de tenis", "ofticosi", "troli" etc. Si invariabil este intrebat ce a realizat in viata sa, in ce domeniu este el in top 10 sau pe primul loc in lume de isi permite sa-si dea cu parerea.
 
Cred ca sunt de inteles cei care spun ca o respecta pe Simona Halep pentru ca este prima romanca ajunsa lider al tenisului feminin si ca ii tin pumnii la meciurile pe care le disputa, dar ca, din punct de vedere sportiv, au alte jucatoare preferate. Sunt greu de inteles, insa, cei care cad in extreme, fie o urasc pe Halep, fie o divinizeaza si incerca sa ii forteze si pe altii sa faca acelasi lucru. De altfel, pe undeva, chiar si curentul critic poate fi inteles pana la un anumit punct. Dar nu este neaparat vina Simonei, poate doar in masura in care ea si echipa ei nu ofera destul material interesant pentru malaxorul mijloacelor de comunicare in masa, ci a mass-media care forteaza o promovare extrem de agresiva. Asa ca un fan neutru poate incepe sa aiba resentimente fata de ea, daca vede in fiecare zi prea multe stiri repetative sau artificiale. 
 
Adevarul gol-golut e ca Simona a reusit deja o performanta extraordinara prin ocuparea locului 1 in clasamentul WTA, va reusi sa mai castige cateva turnee, probabil chiar unele de Grand Slam, si va mai castiga multi bani din tenis, dar nu va fi niciodata o mare campioana, un idol si o personalitate care sa subjuge si sa fascineze. Acesta e adevarul, Halep nu va fi niciodata un "icon" al tenisului, nu va fi o sportiva de calibrul lui Steffi Graff, Martina Hingis, Serena Williams, Pete Sampras, Roger Federer, Novak Djokovic sau Rafael Nadal, ca sa ii amintim doar pe cei mai mari din ultimii 25 de ani. Nu pare genul de sportiva care sa atraga neconditionat de partea sa publicul neutru la turneele la care participa, nu castiga admiratori datorita fizicului sau discursului si nu pare genul de jucatoare de tenis al carui geniu transcede sportul.
 
Ilie Nastase, primul lider al tenisului masculin si primul jucator de tenis din Romania (si singurul, pana la Halep) care a ocupat aceasta pozitie, a ramas in memoria tuturor ca omul care a revolutionat tenisul si caruia fanii ii apreciaza de 50 de ani talentul, tupeul, nonconformismul si umorul, mult mai mult decat dispretuiesc derapajele de comportament si de limbaj. Un sportiv pe care termeni ca "idol", "superstar", "geniu" sau "lider" nu il strangeau pe la cusaturi si un tenismen spectaculos si cu personalitate, care a avut lumea la picioare. 
 
Halep nu are aceeasi stralucire ca Nastase, pare o fata muncitoare, ambitioasa si simpatica, dar usor baietoasa, o ruleta de masurat distantele alergate si un calculator de puncte, cu un accent est-european inconfundabil si fetisoara de papusa Aradeanca drag copiilor. Cand este caracterizata, despre Halep se spune prima data ca este jucatoarea cu cele mai rapide picioare din circuit. In plus, in ultimii ani, ea a fost cea mai constanta, mai putin accidentata, mai putin dopata sau mai putin gravida dintre contracandidatele la fotoliul de lider mondial, un fel de Elvetia - neutra, bogata si usor previzibila. Sunt si acestea lucruri de laudat, dar nimeni nu a caracterizat jocul sau adecvat ca "genial", "revolutionar" sau "obraznic", ca in cazul lui Nastase.
 
Pentru un iubitor de tenis detasat de patriotism, care priveste dintr-un unghi neutru un tenismen, doar din perspectiva jocului si personalitatii, cifrele si carisma vorbesc. Pentru el pare ca, in 2017, Halep a reusit sa manipuleze clasamentul WTA, din moment ce nu a castigat niciun turneu de Grand Slam si a parasit Turneul Campioanelor din faza grupelor. De altfel, in 2017, an pe care il termina ca lider al tenisului feminin, Simona nu a castigat dintre turneele care conteaza decat Madrid Open si a mai jucat patru finale (French Open, Italian Open, Cincinnati Open si China Open). La Australian Open a fost eliminata din primul tur, la Wimbledon a ajuns pana in sferturile de finala, iar la US Open a pierdut, de asemenea, in primul tur.
 
Obiectiv, dincolo de promovarea agresiva, nu a fost un an nici prea-prea, nici foarte-foarte pentru Halep, care insa a reusit sa joace calculat si sa domine prin stoicism o generatie fara varfuri in lipsa Serenei Williams, care le permite lui Venus si Hingis sa joace cu rezultate excelente pana la aproape 40 de ani. Simona a fost criticata pentru jocul mult prea prudent sau pentru trecerile dese si neasteptate de la incredere in sine la nesiguranta si nervozitate, cu sedinte motivationale la fiecare meci cu antrenorul Cahill, care par unele dintre un psiholog si pacientul sau. In afara terenului, ea nu pare capabila sa isi imbunateasca nivelul de limba engleza, declaratiile facute in aceasta limba si in romana par incadrate de fiecare data intr-un sablon prestabilit, iar actiunile de promovare au un usor aer de artificialitate, fiind greu sa transformi peste noapte o persoana introvertita intr-un showman.
 
Concluzia e ca Simona Halep este, probabil, cea mai buna tenismena din istoria Romaniei, dar ca performanta sa de a ajunge numarul 1 WTA a nascut numeroase controverse si un curent de aprigi contestatari, pe care insa nu ii poti reduce brutal la tacere sau forta sa o aprecieze, pentru ca dragoste cu sila nu se poate.
 
Tu ce parare ai? Ar trebui ca toti romanii sa fie fani Simona Halep?