"Prin tine, Romania isi traieste Mondialul ei!" Mihai Mironica, despre lacrimi si istorie pentru visul unei nopti de vara:

Simona Halep ma emotioneaza la lacrimi. Rareori traiesc o asemenea senzatie cu ocazia unui spectacol sportiv. Dar la finalul meciului Simonei cu Sabine Lisicki am simtit cum lacrimile imi invadeaza ochii.

N-am mai trait o asemenea caldura urmarind succesul unui sportiv roman de la podiumul confiscat de gimnastele noastre la Jocurile Olimpice din 2000.

Sigur ca au fost izbanzi emotionante si-n fotbal sau handbal, si-n canotaj sau scrima, dar victoriile Simonei sau acel triumf total al gimnastelor la Sydney au deja o frumusete de cinema de arta.

Ca intr-o scena de cinema, de aceasta data de actiune, Simona a fost in genunchi la inceputul bataliei finale din acest film, in fata Sabinei Lisicki. I s-a intamplat asta constantencei in fata mai multor jucatoare tari. Pe chipul germancei se vedea chiar zambetul triumfator al celui care stie ca se va distra cu oponentul in acea infruntare. Comentatorul roman spune in acele clipe ca Sabine joaca mereu cu zambetul pe buze. Dar cu privirea in pamant, fara sa iasa o clipa din calmul sau de om cu credinta in fortele sale, Simona s-a ridicat din loviturile naucitoare ale adversarei si a reusit o serie de 11 gameuri consecutive in fata finalistei de anul trecut de la Wimbledon, rasturnare de situatie care pare construita din tiparele unui scenariu deja mult prea hollywoodian. Si, treptat, „zambetul permanent” al nemtoaicei s-a transformat in rictusuri si chip congestionat mai putin din cauza efortului cat mai ales din cauza neputintei.

Ce mi se pare emotionant la Simona este forta fragila a acesteia. Nu este o jucatoare masiva, nu-si tipa isteric fiecare lovitura, nu are niste lovituri imbatabile. Al doilea sau serviciu este in continuare foarte atacabil, forta loviturilor sale nu destabilizeaza o adversara puternica intr-un duel al forehandurilor de pe fundul terenului. Dar inteligenta Simonei, solutiile pe care le gaseste in joc pentru a contracara viteza cu care vin mingile din celalalt teren, reverul care deseneaza traiectorii incantatoare si cresterea eficientei primului serviciu o scot pe jucatoarea noastra la suprafata din valtori teribile.

Vazand-o pe mereu frumoasa si eleganta Virginia Ruzici in loja apropiatiilor Simonei Halep, speram sa traim acum, prin Simona ceea ce a izbutit extraordinar Virginia in 1978, triumf la Roland Garros si finala la Wimbledon. Acum ar putea fi o dubla rasturnata fata de acea vara magica pentru tenisul nostru, cu Simona triumfand la Londra dupa ce a pierdut finala de la Paris. Te iubim, Simona! Esti un model de seriozitate, profesionalism, putere de lupta, gratie si modestie atat prin cea ce faci pe teren cat si prin feul in care iti traiesti succesul in afara arenei.

Prin tine Romania isi traieste Mondialul sau in aceasta vara pe care ne-o faci de neuitat.

Autor: Mihai Mironica