Sorana și Zâmbetul care spune totul. Caramavrov scrie despre transformarea senzațională a Soranei Cîrstea, datorată antrenorului Thomas Johansson
Tenis
Nu trebuie să fiți mari specialiști în tehnici de citire a feței ca să vă dați seama că pe chipul româncei proaspăt calificate în sferturile US Open se simt, în afara bucuriei imense, atât încrederea în forțele proprii, cât și plăcerea de a juca tenis. Și observăm asta la o sportivă de 33 de ani, care se apropie ușor-ușor de finalul carierei, adică după o viață de tenis, cu bune și cu rele.
„Zâmbetul spune totul” - a scris Sorana pe pagina ei oficială de facebook după victoria cu elvețianca Belinda Bencic, numărul 15 mondial.
Zâmbetul mirific al Soranei face cât o finală de mare șlem. Chiar așa, și dacă s-ar intâmpla acum? Știu ce-o să ziceți, să nu ne grăbim, mai e mult până departe, în primul rând această cehoaică, Muchova, tare ca o stâncă și care a învins-o pe sportiva noastră de două ori în acest an. Dar și frumoasa din Târgoviște are o victorie împotriva Karolinei, tot în 2023, un 7-5, 6-1 în 16-imile de la Miami. Așa că se joacă.
Sorana a fost considerată un mare talent al tenisului mondial când a atins sferturile de finală de la Roland Garros în 2009. Abia împlinise 19 ani și toată lumea îi prevedea o ascenisune spre câștigarea unor turnee de Grand Slam. S-a menținut câțiva ani în preajma Top 20 (loc 21 în august 2013), fără să mai ajungă măcar într-un nou sfert de mare șlem, iar apoi a venit regresul, până spre ieșirea din Top 100 mondial.
Marele merit al antrenorului Johansson
Ce i-a lipsit unui talent imens să meargă mai sus? Aș zice că marea problemă a reprezentat-o partea mentală. Am văzut-o de multe ori în trecut renunțând la luptă când adversarul câștiga un set sau mai mute ghemuri la rând. Era o ruptură în mintea ei, se considera învinsă înainte de a face totul pentru a reveni în joc. Se vedea deruta pe figura ei, intra într-o zonă gri din care nu mai putea să iasă. Nu avea forța asta, nu-și găsea resursele psihologice pentru a trece peste un anumit moment al jocului.
Acum, e cu totul altceva. Sorana are încredere în ea, în forța ei, în talentul ei, în loviturile ei, în serviciul ei, mult mai bun decât acum câțiva ani. Încrederea asta a venit odată cu Thomas Johansson, omul tăcut din tribună, care nu se ridică în picioare după fiecare punct, dar care țintește la fix cu un sfat scurt și încurajează decent, fără să se exteriorizeze prea mult. Dar e clar că suedezul știe ce face și ce zice, e clar că planul tactic este foarte bine pus la punct. Iar Sorana îl ascultă pe domnul învățător ca o școlăriță de-a-ntâia și o ia de la capăt când pierde un punct. Cu încredere și cu dorința de a-l câștiga ea pe următorul.
Tenisul pe care-l joacă acum Sorana e un Zâmbet. Zâmbetul ei minunat de la finalul victoriilor obținute în acest an la New York.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
