US OPEN | Alarma de tenis in orasul care nu doarme niciodata! Cronica finalei masculine: hegemonia Federer-Nadal-Djokovic e inca in picioare!

AUTOR: Marcu Czentye

Ar fi insemnat ca jocul sau nu mai e suficient pentru tenis, ca visul de a-l depasi pe Roger la Slam-uri castigate e doar un miraj si ca noua generatie si-a implantat definitiv ghearele in hegemonia tripletei Federer-Nadal-Djokovic. A curs sange, insa suprematia celor trei e inca in picioare, e un monstru care planuieste sa inghita toate competitiile importante si in 2020,  avand in prim-plan un Nadal revigorat si puternic incurajat ca ar putea deveni, cel putin din prisma titlurilor obtinute, cel mai bun tenismen din toate timpurile.

Medvedev si Nadal au jucat finala US Open 2019 ca si cum ar fi fost ultimul meci al carierelor lor. Pofta de tenis a fost dublata de fascinatia sahistica a celor doi de a-si impune planul tactic. Lasand presiunea rezultatului si efortul fizic la o parte, Daniil si Rafa au aratat la Flushing Meadows un duel al intelectelor in tenis, o constanta harjonire intre un backhand boltit in lung de linie al lui Rafa care ii bloca eficienta reverului lovit plat in cross de Daniil si un backhand in cross al lui Daniil care il forta pe Rafa sa loveasca forehanduri in lung de linie riscante, pentru a evita o repetitie a reverului adversarului. In plus, Medvedev a cautat sa joace scurt, obligandu-l pe Nadal sa intre in teren si sa se expuna, iar Rafa a cautat o alternativa buna la forehandul cu mult top-spin, care n-a produs efectele obisnuite, adica oboseala la nivelul umerilor adversarului. Nadal nu calculase ca Medvedev are 1,98m inaltime, dar mai ales nici lipsa musculaturii rusului la nivelul bicepsilor, tricepsilor si al umerilor.  

Nadal si Medvedev au fost dispusi la efort sisific si au alergat impreuna peste 12km in aceasta finala, borna pe care au depasit-o doar Nadal si Djokovic la finala Australian Open 2012. S-a ajuns la o distanta de jumatate de semi-maraton, intrucat cei doi nu si-au oferit multe puncte gratuite, punctele au fost lungi, iar amandoi si-au transmis constant reciproc ca vor trebui sa munceasca ca niste salahori pentru fiecare punct castigat in aceasta finala.

Intr-o lupta de anduranta, Rafa Nadal nu a avut vreodata un rival pe masura exceptandu-l pe Novak Djokovic, dar opinia publica avea sa se schimbe in aceasta privinta dupa primele 2 seturi.

Urcat la 2-0 pe tabela, dupa un prim set foarte strans dar adjudecat la minge de break gratie unui lob inspirat al lui Nadal si un al doilea set care a fost cel mai clar castigat si totodata cel mai tern al finalei, Rafa a fost lovit de Medvedev, care a atins din nou „nirvana” aceea tenisistica in care nu simte efortul, are o viziune-tunel asupra urmatorului punct si absolut nimeni ori nimic nu il poate opri sa isi faca jocul, cu consecventa.

Medvedev a fost senzational la mingile de set in mansele 3 si 4, conchizand-o pe cea de-a patra cu un retur pe rever direct castigator, improbabil, de undeva inghesuit in afara perimetrului terenului, trimis in coltul advers, razant pe langa un Rafa increzator ca putea salva mingea de set.

Nadal n-a primit nimic de-a gata in aceasta finala si, desi aflat la a 27-a finala de Slam, succesul sau a fost facut sa para putin probabil dupa 4 ore de joc, cand Medvedev revenea in prima sa finala de Slam de la 0-2 la seturi, ba mai mult, avea 3 mingi de break la 1-0 in decisiv.

Salvate de Nadal, care scuturand pumnul a agitat si mai tare publicul frenetic si pe alocuri enervant de galagios intre ori in timpul punctelor, mingile de break au avut darul de a-l revitaliza pe Nadal si de a-l face sa fie eficient la mingile sale de break de mai tarziu, la 2-2. 

S-a facut 5-2 pentru Rafa, insa toata lumea credea la unison ca finala asta merita mai mult. Intr-o ultima replica eroica, Medvedev a facut doua game-uri la rand, a salvat 2 mingi de meci, dar n-a mai putut sa faca acelasi lucru la a treia sansa de turneu, trimitand in aut un serviciu trimis cu putere de Nadal, dupa 4 ore si 51 de minute.

S-a jucat, asadar, probabil cea mai spectaculoasa finala de Slam a anului, care lasa pe masa fascinatia unui an 2020 incredibil in tenisul masculin, in care s-ar putea sa il vedem pe Medvedev distrugand, pas cu pas, monstrul Federer-Nadal-Djokovic si redeschizand poarta sanselor pentru tenismenii mai putin titrati ai momentului. Poate ca Matteo Berrettini il va sustine in acest demers. Poate ca si Dominic Thiem, pe zgura. 

Sunt lacrimi si hohote de plans pentru Rafa, de regula reticent la a-si exprima sentimentele in public. Nimeni nu poate sti decat el cat a insemnat aceasta victorie cu numarul 19, dar statisticile ne confirma ca, egalandu-i pe Jimmy Connors, Roger Federer, John McEnroe si Pete Sampras la numarul de titluri obtinute la US Open – 4 sau mai multe – „Rafa Regele Zgurii” e o eticheta mult prea reductionista pentru un campion atat de glorios pe toate suprafetele.