2 RIVALE, acelasi Madrid! 2 forte, acelasi Da Luz! Locul in care Cristiano a PLANS prima data si povestea CAFELEI de acum 3 ani:
True Story
E meciul meciurilor in Europa. O partida la care se uita, fara doar si poate, toata planeta. E finala Ligii.
Atletico e surpriza acestui sezon in Europa, in timp ce Real vrea trofeul dupa ani buni de asteptare. O perioada in care magicienii de pe Calderon nu s-au regasit, ani in care au fost mereu la un pas, dar niciodata acolo - in finala Ligii.
Au castigat Europa League la Bucuresti, insa visul si nebunia lui Simeone i-au dus aproape de cel mai tare moment din fotbal: ridicarea Champions League deasupra capului.
Putini dintre fanii lui Real pot spune ca-si amintesc clar ultima finala de Liga castigata. Era 2002, iar madrilenii isi permiteau sa arunce zeci si sute de milioane de euro pentru acel Real Galactic, cea mai stralucitoare echipa din istoria fotbalului modern.
In 2002 se jucau doua faze ale grupelor: madrilenii castigasera grupa A, acolo unde s-au incurcat doar la Moscova, in fata lui Lokomotiv: scor 0-2. Au terminat cu 13 puncte, peste AS Roma, Anderlecht si rusii care le-au pus probleme.
A urmat faza a doua, repartizati in grupa C. Acolo, un parcurs si mai bun: 16 puncte, fata de 13, cat au castigat anterior. Fara infrangere, madrilenii terminau cu doar cinci goluri primite, peste Panathinaikos, Sparta Praga sau FC Porto. Galaxia marcase un total de 14 goluri, dar facuse un egal, 2-2, in Grecia.
Au trecut de Bayern, Barcelona, iar finala se juca in fata celor de la Leverkusen. Alta prezenta neobisnuita in finala, nemtii au pierdut doar cu 1-2.
Zidane, Figo, Roberto Carlos, Raul, Makelele sau Helguera castigau inca de la pauza. Fusese 1-0 pentru Real, prin Raul ('8), apoi Lucio aducea egalarea ('13). Jumatatea partidei era marcata prin golul fabulos al lui Zidane, o faza la care a marcat din voleu, o faza care s-a pus de repeat de mii de ori chiar si dupa retragerea starului francez. 2-1 la final, iar la Madrid se scria istoria.
Nimeni nu stia insa ca Madridul nu va mai castiga Liga niciodata dupa acel moment...
E clar, Simeone e nebun! Fanii sunt convinsi de asta, presa crede in acea nebunie frumoasa a marilor eroi din fotbal, caracteristica argentinianului.
In urma cu trei ani, "Cholo" era ofertat pe Calderon si simtea ca e o presiune prea mare pe umerii sai. Ar fi vrut sa accepte, era inceputul unui vis in care nu indraznea sa creada... Asa ca Diego il roaga sa iasa la o cafea pe marele Luis Aragones. Batranul antrenor este intrebat de tanarul Simeone ce ar trebui sa faca, daca sa preia o echipa cu atatea pretentii, clubul clasei muncitoare de la Madrid, asa cum este el cunoscut in istorie.
"Ce, esti nebun?! Cum sa nu te duci?! Nu ezita, asta e drumul tau, mergi pe el! Acum e sansa ta!", au rasunat vorbele lui Aragones.
Primeste, deci sfatul bun, asa ca in decembrie 2011, cu doua zile inainte de Craciun, Simeone o preia pe Atletico. Cu un CV care nu spunea nimic, Diego parea sa nu stie mare lucru despre antrenorat: avea 41 de ani si jumatate si condusese patru cluburi din Argentina: Racing, Estudiantes, River, San Lorenzo, langa care adaugase alte 4 luni la Catania. Deci nimic notabil.
Ca jucator, fusese pe teren la ultimele doua trofee interne ale lui Atletico: Cupa si Campionatul din 1996, iar acum avea misiunea sa inlature seceta din vitrina.
"Cholo" incepe munca la Madrid chiar de Craciun, in 2011. Studiaza datele, parametrii, jucatorii, apoi isi face o idee despre ce trebuie sa modifice si ce sa continue pe Calderon.
Termina sezonul pe locul 5, iar primul trofeu vine de la Bucuresti: pe nou construita Arena Nationala, Simeone ridica trofeul Europa League deasupra capului, dupa 3-0 cu Bilbao. Falcao era zeul adevarat de la Madrid, intr-o perioada in care maestrul Cristiano Ronaldo stralucea doar in campionat, nu si in Europa.
Urmeaza un nou sezon, iar de data aceasta un meritat loc 3. Simeone ia Cupa Spaniei, prima dupa '96. Vitrina s-a umplut si mai tare, cand Atletico reuseste sa se impuna si in SuperCupa Europei, 4-1 in fata lui Chelsea.
Acea finala de Cupa Regelui, din vara lui 2013 a insemnat un adevarat moment istoric: 2-1 pe Bernabeu pentru Atletico, prima victorie in fata lui Real dupa 14 ani de asteptare. "Gheata" parea ca s-a spart, iar fanii lui Atletico avea din forta sa ironizeze imnul lui Real, pentru prima data dupa ani de umilinte:
"Hala Madrid, hala Madrid, el equipo del gobierno, la vergüenza del país"- "Hai Madrid, Hai Madrid, echipa Guvernului, rusinea tarii!".
Arata superb la Madrid: este prima data in istoria finalelor din Champions League cand se infrunta doua echipe din acelasi oras. Un moment unic, la care cele doua echipe vin cu moral diferit.
Real incearca sa castige 'Decima', al zecelea trofeu de acest fel. Vine dupa o pauza de 12 ani in care nu a triumfat in Liga, avand acum cea mai buna echipa a lumii in materie de contaatac.
Cu orgoliul ranit, Ronaldo merge la Lisabona, pe Da Luz, acolo unde nu a fost iubit niciodata. A jucat pentru Sporting, iar pentru portughezi a ramas impresia ca starul Cristiano are inca o datorie de platit. Revansa personala a lui CR7 vine dupa ce la EURO 2004, cu el in teren, portughezii pierdeau finala pe teren propriu, 0-1 in fata Greciei. Un moment de dramatism enorm, dupa care Ronaldo suspina si astazi. In acelasi loc, pe acelasi Da Luz, Ronaldo vrea sa-si ia revansa.
Atletico simte cu totul altceva. E momentul unei echipe unite, momentul lui Simeone. Artistii sai au cucerit campionatul din Spania, pentru prima data dupa 10 ani: in 2004 Valencia a fost ultima campioana care nu a ridicat trofeul in fata fanilor de pe Bernabeu sau Camp Nou. Acum, Atletico a 'spart' dominatia celor doua superputeri, iar gustul victoriei nu a fost niciodata mai intens.
In Liga, "Cholo" & Co. au castigat o grupa cu Zenit, Porto si Austria Viena, cu un total de 16 puncte. Singurul pas gresit a foat acel 1-1 din Rusia. Pe drum au trecut de AC Milan, Barcelona si Chelsea, pentru ca in finala sa dea de Real Madrid. Un rematch de senzatie in Champions League, in care au batut cel mai greu nume european al Italiei, cel mai suprinzator manager din Anglia si pe uriasii de la Barca.
Finala, daca va fi castigata de Atletico, reprezinta demolarea din temelii a suprematiei Camp Nou-Bernabeu in fotbalul spaniol si o lectie care spune ca asteptarea e cea mai frumoasa cand trofeul rasplateste lacrimile.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
