A fost EROU NATIONAL in Italia si cel mai batran jucator care a castigat Mondialul! Povestea lui Dino Zoff, IDOLUL lui Buffon si al multor generatii:

Pentru ca un portar sa intre in istoria fotbalului are nevoie de un noroc extraordinar. Ceva nemaivazut. Trebuie sa fie un profesionist desavarsit si un luptator care sa nu se dea niciodata batut. Este cazul lui Dino Zoff, unul dintre cei mai mari portari ai tuturor timpurilor.

Zoff este cel mai batran jucator care a castigat vreodata Mondialul, in 1982, cand avea 40 de ani, 4 luni si 13 zile. La turneul final din 1974 a reusit o serie incredibila la care multi portari viseaza: a strans 1142 de minute fara sa incaseze gol (intre anii 1972 -1974).

Enzo Bearzot, selectionerul din acea vreme l-a numit numarul 1 intre toti portarii: “Este un portar excelent care e capabil sa ramana calm chiar si in cele mai grele momente. La finalul meciului cu Brazilia (meciul care a dus nationala Italiei in semifinale in 1982) a venit la mine si m-a pupat pe obraz fara sa-mi spuna niciun cvant. Pentru mine acela a fost cel mai intens moment pe care l-am trait la Cupa Mondiala”

Junvetus si Inter l-au refuzat pentru ca era prea scund
Debutul sau in fotbal nu a fost insa unul usor. Inter Milano si Juventus nu l-au vrut in echipa si au refuzat sa-l semneze cand avea doar 14, din cauza inaltimii. In 4 ani a crescut 33 de cm, pana la 1.82, iar cei de la Udinese l-au luat in echipa. A debutat in 1961 intr-un meci cu Fiorentina in care a primit 5 goluri. A fost un debut groaznic pentru un portar care avea sa devina un adevarat idol.

Dupa doua sezoane in nord-estul Italiei, Zoff a semnat cu Mantova, iar 1967 pasea in plina glorie in echipa lui Napoli.

Aceasta a fost rampa sa de lansare, iar fanii au inteles atunci ca au de a face cu un campion innascut. Zoff a jucat la nationala Italiei 112 meciuri, iar primul sau meci a fost in sferturile de finala la EURO 1968. A castigat medalia de campion dupa ce nationala sa a batut-o cu 2-0 pe Yugoslavia.
Dupa ce a castigat EURO cu doar 4 prezente in prima echipa Zoff a trecut prin momente grele la nationala. Locul sau in poarta a fost luat de Enrico Albertosi de la Cagliarie, care mai tarziu s-a descoperit a fi implicat intr-un scandal cu meciuri trucate si care a fost atunci prima optiune a selectionerului de atunci, Ferruccio Valcareggi. Zoff a trebuit sa traiasca de pe banca o infrangere pe care italienii au digerat-o greu. In finala Mondialului din 1970, Brazilia a batut cu 4-1 Italia, iar golurile lor au fost inscrise de Pele, Gerson, Jairzinho si Carlos Alberto.

In 1972, Zoff s-a transferat de la Napoli la Juventus pentru o suma frumusica la acea vreme: 330 de milioane de lire. A scris istorie pentru echipa care l-a refuzat cand avea doar 14 ani. In 11 sezoane cu Bianconeri a castigat 6 titluri in Serie A, doua Cupe ale Italei si Cupa UEFA in 1977. A avut in total in Serie A 330 de prezente consecutive si a devenit un adevarat model de longevitate cum poate numai Paolo Maldini a reusit sa mai fie.

Gloria la campionatul mondial nu avea sa o cunoasca in 1974. A fost portarul titular in 1974, un an de tranzitie pentru nationala Italiei, care nu a iesit din grupe dupa ce a batut cu 3-1 pe Haiti, a facut egal, 1-1 cu Argentina si a pierdut cu 1-2 in fata Poloniei. In meciul impotriva celor din Haiti, golul incasat de Zoff a pus capat recordului sau incredibil de 1142 de minute de invincibilitate la nivel international.

A explicat mai tarziu despre ce a fost vorba: “Cativa jucatori erau atunci la final de cariera, iar antrenorul avea cateva directii trasate de federatie. Toata lumea stie ca o armata cu foarte multi generali nu lupta bine”

Sub conducerea lui Enzo Bearzot, Italia a revenit mult mai puternica la Mondialul din 1978, care a avut loc in Argentina. Italia e iesit din grupe pe locul 1, dupa meciurile cu Franta, Ungaria si Argentina. Nationala Italiei a mers in Grupa A, unde a termiant pe locul 2 dupa un egal cu Germania de Vest, o victorie cu Austria si o infrangere in fata Olandei, din care a lipsit Johan Cruyff.

Dino Zoff facea schimb de fanioane cu Karl-Heinz Rummenigge, in 1982

Meciul impotriva Olandei a fost unul extrem de disputat, la Buenos Aires, in fata unui public electrizant pe Estadio Monumental. Au fost 67.433 de oameni care au vazut atunci live autogolul lui Ernie Brandts. Acelasi jucator a reusit sa il invinga pe Zoff cu un gol in minutul 50 al meciului. Victoria Olandei a venit dupa unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria Mondialelor, golul reusit de Arie Haan.
Italia a terminat pe locul 4, dupa ce a jucat in 1978 finala mica a Mondialului si a pierdut cu 1-2 in Braziliei.

In 1980 a fost un an greu pentru nationala Italiei, din care facea parte si Dino Zoff. 30 de jucatori si oficiali au fost implicati in scandalul Totonero, iar unul dintre cei mai de seama jucatori suspendati a fost Paulo Rossi. El a avut pedeapsa redusa de la trei ani, la doi ani si a putut juca la Mondialul din 1982. A fost insa iesit din forma iar Italia a terminat prima grupa pe locul 2, cu doar 2 goluri in trei meciuri. Italia a terminat 1-1 cu Peru, 0-0 cu Polonia si 1-1 cu Camerun.

Au urmat atunci doua meciuri magice facute de Zoff si ai lui, 2-1 cu Argentina si 3-1 cu Brazilia. Italia s-a calificat atunci semifinale, unde a trecut 2-0 de Polonia.
Nationala Italie a fost atunci in silenzio stampa, dupa ce jurnalistii au criticat in nenumarate randuri echipa. “Fiecare conferinta e presa se transforma intr-un adevarat proces, iar in loc sa vorbim de fotbal suntem prea ocupati sa ne aparam”, le-a spus atunci Zoff celor de la BBC.

Cel mai batran castigator al Mondialului
Italienii au castigat Mondialul dupa o finala de vis, 3-1 in fata Germaniei de Vest iar Zoff a devenit cel mai batran jucator care sa castige cel mai prestigios trofeu la care poate visa un fotbalist. A fost capitan si erou national in Italia. Rossi a recunoscut ca a fost cel mai important jucator al turneului: “A fost jucatorul care a reprezentat cel mai bine echipa. A fost un exemplu pentru noi toti”

S-a retras din fotbal in 1983 si a devenit al treilea dintre cei mai selectionati jucatori din nationala Italiei, cu 112 meciuri, dupa Paolo Maldini si Fabio Cannavaro. IFFH l-a pus pe locul 3 in topul celor mai buni portari ai lumii dupa Lev Yashin (1) si Gordon Banks (2);
Zoff a fost si un mare antrenor. A fost antrenorul lui Juventus intre anii 1988 si 1990 si a fost dat afara, cu toate ca a reusit sa aduca in vitrina de trofee a clubului Cupa UEFA. A mai antrenat-o pe Lazio intre anii 1990-1994, 1996-1997 si in 2001.
Cel mai mare succes ca antrenor a fost locul 2 cu nationala Italiei la EURO 2000. Ultimul sau mandat ca antrenor a fost la Fiorentina, 2005-2006.

Gigi Buffon: "Zoff apara poarta cu o rigoare absoluta, eu am un stil diferit. Cred totusi ca e nevoie de putina nebunie ca sa fii portar. Rolul nostru este special, atipic si avem un ‘machiaj’ diferit fata de restul jucatorilor”

Gaetano Scirea, jucator de legenda in echipa lui Juventus si la nationala Italiei: “Zoff avea grija de mine ca si cum eram fratele lui mai mic”