A fost nevoie de PISTOL pentru asta! 125 km/h si 13 ani de asteptare pentru 24 de secunde de MAGIE BRAZILIANA! Clipa cand un 'pitic' a sfidat FIZICA:
True Story
O zi unica, un motiv in plus pentru a ne uita la fotbal. Ziua in care Roberto Carlos a facut magie - 'banana shot', cum ii zic englezii, 'regalo de Dios', cum ii zic brazilienii.
Totul se intampla in 1997, in Franta. Francezii aveau atunci de jucat intr-un turneu amical, la Paris - "Le Tournoi", unde veneau si Italia, Anglia si Brazilia. Pregatirea era mai mult pentru francezi, pentru ca ei nu jucasera in preliminariile CM din 1998, de vreme ce organizau competitia.
Brazilia avea numai nume grele: Romario, Dunga, Leonardo, Taffarel, dar si doi pusti de mare viitor: unul, Ronaldo (20 de ani) si altul Roberto Carlos (24 de ani), mai scund putin... ce echipa! Atunci, pustiul al doilea schimba fotbalul pentru totdeauna, sau cel putin modul in care se bat loviturile libere.
Magie, minune si un nebun
Fault la Romario, undeva la mijlocul terenului, pozitie centrala, cam la 35 de metri de poarta lui Barthez. Vine Dunga, pune mingea frumos, pregatit sa centreze in careu, insa vine si Roberto Carlos. Il da la o parte pe veteran!
Apoi ridica mingea, se uita bine la ea si ii cauta parca un punct, vreo 4 secunde. Urmeaza asezarea ei fix in pozitia in care dorea, pentru alte 4-5 secunde si un elan imens... peste 10 metri! In total, filmarea arata ca au fost cam 23 de secunde de cand s-a uitat prima data la minge pana cand a tras. Si cum a tras!
Mingea a fost lovita cu o forta uriasa, cu exteriorul piciorului stang, a ocolit zidul prin dreapta, in timp ce Barthez a vazut urmatoarele: era plasat pe centrul portii, mingea venea de dupa zid, cu efect clar ca s-ar duce spre fanion, dar... a facut un efect invers, spre interior, tintind din nou cadrul portii. La semiinaltime, cu o forta atat de mare si cu un portar francez atat de sigur ca nu va intra, mingea lui Roberto Carlos a lovit bara portii, din dreapta, apoi s-a dus in poarta! GOOOOL FA-BU-LOS!
Explicatia golului imposibil
Practic, niciun jucator din lume nu avea cum sa loveasca asa. Nu mai vazuse nimeni asa ceva. Adica sa dai cu stangul, cu exteriorul partii superioare, o minge care sa ia efect spre dreapta muuult, apoi sa revina spre stanga si sa marchezi din toata faza asta de la 35 de metri. Si unuia dintre cei mai buni portari din istorie, Barthez.. asa ceva era incredibil.
Dupa speculatii in presa vremii, dupa ce l-au considerat un norocos, pustiul (caci avea doar 24 de ani) Roberto Carlos avea de fapt un stil al sau.
Apoi oamenii de stiinta, ca da, s-a ajuns pana acolo, au explicat lovitura. Doar ca 13 ani mai tarziu. In 2010 s-a tras o concluzie. Legile fizicii au fost pacalite, sau cel putin nimeni nu stia ca se poate asta pe un teren de fotbal, spun expertii, citati de Associated Press.
Pistolul de la Paris
Apoi un experiment realizat la Paris a facut lumina: mingea s-a dus cu peste 125 km/h, ca din pusca; apoi a luat o traiectorie de banana, cum au spus oamenii de stiinta. Au folosit un pistol, un lac si niste sfere pe post de gloante. La final, cu ajutorul computerului, si-au dat seama ca la un astfel de traseu intervine o forta de frecare care, datorita puterii cu care a fost sutata, face ca mingea sa se insurubeze spre axul initial, adica spre poarta.
Explicatia a mers si mai departe, cu o comparatie cu loviturile libere de la o mai scurta distanta, batute de Beckham sau Platini, in stilul care i-a consacrat. La final, definitia pentru lovitura lui Roberto Carlos a primit numele de 'efect Magnum'.
Practic, lovitura a fost gandita 100%, Carlos, fara sa stie definitii si ecuatii fizice stia unde voia sa puna mingea... Barthez nu, de vreme ce nici nu s-a miscat din centrul portii, crezand in acea fractiune de secunda ca mingea va ramane in afara cadrului portii...
CV Roberto Carlos:
- are 40 de ani si s-a nascut la Sao Paulo, in Brazilia
- la 22 de ani a ajuns la Inter, ca fundas stanga, iar dupa un sezon, la Real Madrid, in 1996
- a jucat timp de 11 ani la Real, a prins Galaxia lui Perez, cu Beckham, Zidane, Figo si Ronaldo
- inca doua sezoane la Fener, altul la Corinthians si altul la Anzhi
- s-a retras in 2012, cand avea deja 39 si era milionar in euro. Pe merit, ce-i drept
- a strans 13 trofee la Real, intre care si trei CL (98, 2000 si 2002)
- cand juca pentru Galactici era considerat cel mai bun din lume pe postul sau, alaturi de Maldini, de la Milan
- pe langa cupele si campionatele de la Real, mai are 11 trofee, intre care si CM 2002, cu Brazilia
- Pele l-a inclus in topul sau, al celor mai buni jucatori din istorie, poate si pentru cele 125 de selectii la nationala/11 goluri...
Pentru acea frumoasa pagina de istorie pe care a scris-o Roberto Carlos, noi, cei care suntem nebuni dupa fotbal trebuie sa fim mandri si sa-i multumim. La fel si cei care si-au batut joc de el in Rusia, pentru ca este de culoare...
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
