A FUGIT de nazisti si s-a ascuns ani de zile! NOROCUL i-a salvat familia, iar drama l-a ucis cand daduse totul pentru fotbal:
True Story
A supravietuit Holocaustului pentru ca isi iubea familia. Pasiunea pentru fotbal l-a ucis intr-o seara de 4 mai. Povestea de OSCAR descoperita dupa 66 de ani.
Milioane de oameni au murit din cauza Holocaustului. Alte milioane au pierdut pe cineva drag, iar unele familii au disparut cu totul, definitiv. Povestea unuia dintre supravietuitori impleteste drama cu victoria intr-o lume absurda.
Erno Egri Erbstein este eroul despre care vorbim astazi. Everu de origine maghiara, el a luptat si a castigat batalia impotriva nazistilor: fotbalul, pasiunea care ii guverna viata, l-a facut sa reziste si sa LE reziste. Pana la capat. "Finalul" sau s-a petrecut intr-o alta tragedie - accidentul de la Superga.
Dominic Bliss, un scriitor britanic, povesteste ca a inceput cercetarile despre Erno Egri Erbstein in mod cu totul intamplator: vrand sa afle mai multe despre accidentul aviatic de la Superga, din mai '49, cand avionul echipei Torino s-a prabusit. Toti pasagerii au murit si cu ei a disparut una dintre primele mari echipe de fotbal din Europa. Erno Egri Erbstein era antrenorul formatiei italiene, iar cercetarea lui Bliss a scos la iveala tot mai multe informatii care, puse cap la cap, au depasit proportiile unui articol si s-au transformat intr-o carte: "Triumful si Tragedia pionierului uitat din fotbal".
Erno Egri Erbstein s-a nascut in 1898, la Nagyvarad, Austro-Ungaria. Cariera lui a inceput la Budapesti Ak, in 1915, apoi a trecut pe la U.S. Fiumana, Vicenza, pentru ca din 1926 sa treaca oceanul, la Brooklyn Wanderers. In '28 s-a retras din fotbal, la fix 30 de ani. Apoi a revenit in Europa, din postura de antrenor, pentru marea sa dragoste - fotbalul italian.
Bari a fost prima lui echipa antrenata, apoi Nocerina, Cagliari, din '32 revenind la Bari. 5 ani a stat pe banca celor de la Lucchese, pana in 1938, apoi a antrenat un an la Torino. Al Doilea Razboi Mondial a pus pauza pentru tot ce visa maghiarul, asa ca din 1939 pana in 1946, Erbstein a facut o pauza fortata, pana sa revina tot la Torino.
Ultimii trei ani au fost si cei mai frumosi: Torino, unde era director tehnic, cucerea trei titluri in Serie A, la rand. In '49, totul avea sa se sfarseasca la Superga.
Afectat de masurile antisemite ale lui Mussolini, Erno Egri Erbstein pleaca in Ungaria, la finalul lui '38. "Solutia finala" dictata de nazisti face Unagaria lui '44 un loc de nelocuit pentru el. Afacerea pe care o pornise alaturi de fratele sau, imediat dupa ce a revenit la Budapesta, este inchisa.
Zilnic, din Ungaria plecau aproximativ 12.000 de oameni catre lagarele de exterminare. Din octombrie 1944, peste 400.000 de persoane din Ungaria au plecat spre locuri atroce, cum este Auschwitz. Erbstein avea deja o sotie si doua fete, motiv pentru care a inceput sa se teama pentru viata lui, mai mult decat oricand: traia sub o presiune imensa si intensa, ascunzandu-si familia pe unde putea in Budapesta.
Aici intervine Vaticanul, care incearca sa salveze evreii maghiari dandu-le de munca intr-o fabrica de uniforme militare.
"Au intrat peste noi, peste un grup de femei care lucram in fabrica. Apoi ne-au bagat intr-o camera si ne-au cerut sa predam cheile de la camere, unde aveam toate lucrurile dragi, toate obiectele de pret pe care le luasem cand am plecat din casele noastre", isi aminteste una dintre fiicele lui Erbstein, Susanna, in cartea lui Dominic Bliss.
Tatal sau avea o avere considerabila, obtinuta ca jucator, apoi ca antrenor de fotbal. Si multi prieteni. Ajuns singur in lagarul de munca fortata, separat de familie, isi intalneste un superior din vremea in care servea Armata Habsburgica, in urma cu 30 de ani. Acesta ii facilita accesul la telefonul fix, de unde isi suna sotia si fetele.
Intr-o zi, sub amenintarea armei, Susanna isi suna tatal si-l cheama la "o petrecere" tinuta la fabrica unde lucra alaturi de sora si de mama sa. Era un plan pus la cale de nazisti ca sa-l captureze si pe capul familiei. Erno Egri Erbstein iese din lagarul de munca, cu ajutorul pritenului sau si o suna pe profesoara de balet a fiicei sale, Valeria Dienes, o figura cunoscuta in Ungaria, care avea legaturi cu reprezentantii Vaticanului la Budapesta.
Trimisul Papei de la Roma in Ungaria, Angelo Rotta era omul care orchestra ajutorul oferit de Vatican evreilor maghiari; el o cunostea pe Susanna din vremea in care ii fusese ghid in capitala Ungariei si ii facuse o buna impresie. El merge la Guvernul maghiar, unde avertizeaza ca un atac al nazistilor impotriva evreilor protejati de Vatican va avea urmari grave - intimidarea functioneaza.
Adjunctul lui Rotta, Gennaro Verolino e trimis cu o masina la fabrica unde Susanna era retinuta de nazisti avand la el un ordin scris de un inalt oficial guvernamental care spunea ca femeile trebuie eliberate. 70 au scapat in acea noapte de la o moarte previzibila.
Norocul familiei Erbstein a contat din nou: oficialii maghiari decretasera ca trecutul curat al sotului unei femei primeaza in fata originilor evreiesti ale sotiei sale. Sora lui Jolan, sotia antrenorului de fotbal, era casatorita la Pesta cu un catolic, deci se puteau ascunde acolo.
"Nu aveam documente, nu aveam niciun act. Asa ca ne-am temut teribil pentru viata noastra in drum spre casa matusii noastre: oricand puteam fi legitimate de nazisti si ucise. Pe loc", isi aminteste Susanna.
Intre timp, tatal ei revine in lagarul de munca fortata si planuieste sa evadeze alaturi de alti patru prizonieri, intre care si Bela Guttmann, cel care avea sa scrie istorie antrenand Benfica in anii '60. Cei cinci sar din trenul care ii ducea spre Germania, intr-o noapte, fara ca nimeni sa-si dea seama.
Ascuns, Erno Egri Erbstein ajunge intr-un adapost din capitala mahiara, unde ramane pana la finalul Razboiului, pret de alte cateva luni. La cateva zile distanta face rost de documente false, pentru el si pentru sotia si fiicele sale, care le permit sa-si ascunda originile evreiesti.
O alta sansa pentru familia lui Erbstein este si Guvernul Suediei, care proteja evrei la Budapesta gazduindu-i in case ce apartineau Ambasadei sale din Ungaria. Era deja decembrie 1944, cand Raoul Wallenberg, Ambasadorul suedez de la Budapesta a ajutat sa scape de la exterminare mii de evrei aflati pe pamant maghiar. Printre ei si cei patru Erbstein, care se reunesc abia la finalul Holocaustului, similar cu cel al Razboiului.
Asa a scapat de la moarte familia Erbstein, care imediat dupa Razboi avea sa revina la Torino. Erno relua munca inceputa la formatia de care se despartise pentru siguranta sa si a celor dragi, cand se intorsese la Budapesta, inainte de inceperea luptelor.
Erbstein castiga trofee in Italia, alaturi de Torino, iar echipa devenise una dintre cele mai bune din Europa. Avea lumea la picioare, locuia alaturi de familia sa pe pamant italian si incerca sa uite teroarea prin care trecuse in anii razboiului. Era un om demn, recunoscut si apreciat. O persoana instarita, pe care pasiunea pentru fotbal o facuse sa mearga mai departe. Numai ca soarta avea sa ii dea o noua lovitura - decisiva.
Pe 4 mai 1949, intreaga echipa a lui Torino revenea cu un avion de mici dimensiuni de la Lisabona, acolo unde jucase un amical in compania Benficai. Din cauza conditiilor meteo nefavorabile, pilotul a fost nevoit sa zboare la joasa altitudine, insa mult prea aproape de sol.
Aeronava s-a izbit de dealul de la Superga: acolo si-au pierdut viata toti pasagerii - 18 jucatori, plus intreg staff-ul echipei, intre care si Erno Egri Erbstein.
"Am incercat sa fac si o munca de detectiv, care mi-a iesit, pana la urma. Am lucrat mult, am vrut sa aflu detaliile ascunse din viata lui Erno Egri Erbstein. Nu ma asteptam sa gasesc un material de asemenea dimensiuni, o poveste dramatica care nu a fost spusa niciodata.
Se poate ca lumea sa fi uitat de Erbstein si pentru ca echipele pe care le-a antrenat nu sunt in lumina reflectoarelor in zilele noastre si nu au milioane de fani. Sper ca imaginea lui sa ramana acolo unde trebuie - in istorie", spune britanicul Dominic Bliss.
O poveste fara "happy-end", o demonstratie de forta mentala si noroc intr-o lume absurda pentru milioane de oameni nevinovati. Astazi, drama Holocaustului ramane un subiect sensibil, iar povestile individuale dezvaluie tragedii inimaginabile. Tot astazi, suporterii lui Torino, un club renascut in ultimii ani isi amintesc la fiecare 4 mai de tragedia de la Superga, de fiecare dintre oamenii din teren si de fiecare membru al staff-ului care au pierit in '49.
Erno Egri Erbstein este un nume care trebuie sa ramana in istoria din spatele celui mai iubit sport din lume. Fara confetii, fara scandari, fara lacrimi. Erno Egri Erbstein si-a dedicat viata fotbalului, cel care i-a dat si i-a luat totul. Inclusiv viata.
Ionut Curea
[email protected]
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
