A PLANS pentru 27 de secunde de glorie! Era semi-retardat, nimeni nu-i dadea vreo sansa! Povestea emotionanta a starului cu minte de COPIL! VIDEO
True Story
Daca vrei, poti. Daca visezi, poti atinge fericirea. Sportul ii rasplateste pe cei care spera pana la capat. Rudy e unul dintre ei.
Daniel 'Rudy' Ruettiger nu spune mare lucru pentru multi dintre noi, insa pentru fotbalul american si pentru copiii care inca viseaza inseamna mult.
Un pusti cu deficiente mentale minore a reusit sa ajunga cunoscut in toata America pentru ca si-a urmat visul - acela de a juca pentru echipa favorita.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Totul a inceput intr-o casa cu 14 copii si un tata care avea trei slujbe. Daniel Eugene Ruettiger era unul dintre ei, poate cel mai ambitios. Toti urmareau meciurile de fotbal american la televizorul din casa, fapt care i-a generat o pasiune pentru acel sport; el, la fel ca parintele sau, era un mare fan al celor de la Universitatea Notre Dame, din statul Indiana.
Probleme acasa
Familia lui il considera incet la minte, insa nimeni nu stia exact ce are. De cele mai multe ori, fratii sai ii spuneau ca e cam prostanac, insa abia la multi ani dupa aceea toti au vazut ce putea de fapt copilul asta.
Rudy, cum ii spuneau toti, era dislexic - o deficienta de invatare, pentru care i s-a spus ca e retardat, incet la minte si toate lucrurile grele care pot spulbera visul unui copil. Insa el nu a renuntat niciodata la Notre Dame si la tricoul albastru care insemna fericirea.
VIDEO AICI cu POVESTEA LUI RUDY
Probleme si iar probleme
La scoala, aceleasi probleme, normal: profesorii nu aveau rabdare cu 'visatorul' Rudy, fetele il ocoleau, colegii il batjocoreau. Acasa, cu fiecare ocazie amintea ca intr-o zi va ajunge sa joace macar un meci pentru Notre Dame, insa avea mai multe dezavantaje: crescuse doar pana la 1,68 m, era slabut, avea dislexie, deci nu era capabil sa se orienteze si sa tina minte ce trebuie sa faca in teren, iar notele pe care le avea la liceu nu-i permiteau sa intre la Universitatea Notre Dame.
Asa ca s-a apucat de munca, intr-o fabrica. Anii au trecut, iar cel mai bun prieten al sau a murit, tot in acea fabrica, din cauza unui accident de munca. Baiatul ii daruise lui Rudy o jacheta cu insemnele echipei Notre Dame, astfel ca se simtea si mai aproape de visul sau. Mai mult, i-a spus sa nu renunte niciodata la sperantele sale, pentru ca doar asa poate ajunge mai departe.
Drumul spre fericire
Apoi, Rudy i-a cerut unui preot catolic sa-l ajute sa intre la o universitate mai slaba, de unde sa incerce dupa doua semestre un transfer la Notre Dame. Dupa ce a intrat la Universitatea Crucea Sfanta, Rudy a tot incercat, insa fara succes, sa aplice pentru N.D.
Dupa patru incercari, timp in care era mereu refuzat, pentru ca notele sale nu erau exceptionale, asa cum era nevoie - tot din cauza deficientei de concentrare si invatare de care suferea, Rudy a primit OK-ul abia in 1974, in toamna. Intre timp, incepuse sa aiba grija de gazonul de pe stadionul pe care jucau cei de la Notre Dame.
Prietenul sau de acolo, seful ingrijitorilor, avea aceeasi poveste: incercase timp de doi ani sa ajunga la N.D., a reusit, iar dupa alti doi ani in care nu a prins vreun meci, a renuntat la a se mai antrena. Acum, regretul vietii sale era, de fapt, un exemplu pentru Rudy, care intra la Notre Dame la 26 de ani si spera, la fel ca si mentorul sau, ca va imbraca la un moment dat acel echipament.
Meciul vietii
"Eram determinat ca trebuie sa fiu acolo, as fi facut orice. Ceea ce iti trebuie e visul, apoi iti dai seama ce trebuie sa faci ca sa ajungi la rezultat, iti vei da seama la momentul potrivit. Vei fi lovit, vei suferi, eu am crezut la un moment dat ca am murit, in timpul unei lovituri la care nu ma asteptam", spune Rudy.
Era nebun la antrenamente: desi ca fizic nu era nici pe departe potrivit pentru acest sport de contact, el uimea prin determinare. Tot ambitia l-a facut ca timp de doi ani sa se antreneze la fel ca masivii sai colegi, fiind de multe ori umplut de sange pe gazon.
Rudy stia ca trebuie sa joace, fie si un meci, iar la un moment dar a obtinut promisiunea antrenorului de a aparea macar intr-o partida. Chiar daca acceptase targul, el nu s-a mai realizat, pentru ca antrenorul a fost inlocuit la putina vreme. Noul sef al echipei nu-l baga deloc in seama pe tanarul Rudy.
Echipa era aproape campioana, iar in ultimul meci din acel sezon juca acasa in fata unui stadion plin - de peste 80.000 de locuri! Rudy, nu era nici de data asta pe foaia de joc, deci il rugase pe tatal sau, cat si pe multe dintre rudele sale sa vina sa-l vada. Era ultimul sau an ca student, deci si ultima sansa de a juca pentru Notre Dame.
Pentru ca au vazut ca antrenorul nu cedeaza si il tine din nou pe banca pe Rudy, colegii sau, in frunte cu capitanul s-au dus si si-au pus tricourile de joc, unul cate unul, pe masa acestuia, spunandu-i ca nu vor sa joace daca baiatul acela ambitios nu are macar cateva minute, in final.
A prins, pana la urma, 27 de secunde, a reusit un placaj, dupa ce toata viata a sperat la acel moment. Era in finalul meciului, cand deja scorul era favorabil alor sai, deci il facea campioni. Tribunele i-au scandat numele lui Rudy, pana la final si au explodat de bucurie cand l-au vazut pe micutul jucator intrand pe teren.
Pana la urma, el a fost purtat pe brate, de masivii sai colegi, dupa victoria care ii facea campioni. Gestul s-a mai repetat o singura data in istoria celor de la Notre Dame, insa 20 de ani mai tarziu...
VIDEO AICI cu SECUNDELE SALE DE GLORIE
Despre Rudy
- s-a nascut un 1948 intr-o familie catolica din SUA;
- era aparator si avea numarul 45 pe tricou;
- in prezent este un 'motivational speaker', unul dintre cei mai apreciati din America; merge sa vorbeasca in fata studentilor despre viata, sport si visurile pentru care merita sa lupti;
- in 1993 a aparut un film - 'Rudy', despre viata lui, in care rolul principal este jucat de Sean Astin;
- in urma cu cativa ani au aparut mai multe carti despre el, una dintre acestea fiind scrisa chiar de Rudy.
"Cand esti copil crezi ca poti face orice, crezi ca visurile sunt aproape. Eu am sperat pana la capat, eu visam la ore, tot timpul, si asta m-a facut sa reusesc. E minunat sa ai scopuri inalte in viata. Asa mergi mai departe... Am avut multi mentori, insa multi dintre cei care m-au incurajat in toata aceasta lupta raman niste anonimi, pentru ca, sincer sa fiu, nu-mi mai amintesc cum ii cheama. Sa visezi este lucrul care face viata suportabila. Cand intri pe teren, in acel moment, totul e in slow-motion, e viata ta, e familia ta, mandria unui om care a sperat pana la capat. Iti dai seama ca ai reusit fie si pentru cateva secunde in care esti cel mai fericit...", Daniel 'Rudy' Ruettiger.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
