A purtat de unul singur un RAZBOI cu Hitler si a invins! Jesse Owens, CAMPIONUL care a dovedit lumii intregi ca NU culoarea pielii este importanta!

Era 1936, iar norul negru al nazismului se abatuse deja asupra Europei. Germania fusese deja cucerita de ideologia care mai tarziu avea sa ucida milioane de oameni, insa pentru Hitler nu era destul. Pentru el, nazismul era mai mult de atat, era un concept valabil in toate ramurile vietii, nu doar in politica, iar superioritatea rasei 'ariene' pe care el insasi o intruchipa, trebuia sa fie reflectata si de performantele albilor in sport.

Pentru asta, Hitler a ales sa gazduiasca Jocurile Olimpice din 1936, la Berlin. Ce nu avea el sa stie era ca Jesse Owens, omul despre care vorbim astazi, si poate despre care multi nu au auzit, avea sa demonstreze ca nu exista diferente intre rase, nimeni nu poate fi superior nimanui, nimeni nu poate fi asuprit din cauza culorii pielii.

Cu o performanta inimaginabila si de neegalat timp de 48 de ani, americanul Owens a castigat 4 medalii de aur la acea Olimpiada, reusind sa bata 3 recorduri mondile.

Sa incepem insa cu inceputul. Nascut in Oakville, Alabama, fiu al unui fermier sarac, Jesse Owens a avut parte de o copilarie grea. Mai mereu pe drumuri din cauza faptului ca familia sa a fost nevoita sa se mute din cauza Segregarii, Jesse a fost nevoit sa contribuie pe cat posibil la cresterea celorlalti frati ai sai. Inca de tanar, Jesse a trebuie sa accepte tot felul de joburi pentru a castiga ceva; a fost, pe rand, hamal, cizmar sau livrator. Tot atunci si-a gasit insa si pasiunea, pasiune care avea sa-i marcheze viata definitiv, SPORTUL.

Ajuns la liceu, pustiul avea sa-si descopere aptitudinile uriase pentru atletism, devenind in scurt timp chiar campion al statului Ohio, batand recordul mondial pe 100 yards ( 91 de metri ) si ajungand imediat in atentia marilor antrenori din statele Unite.

Totul a fost ca un fulger, ascensiunea sa a fost incredibil de brusca. La doar 22 de ani si cu multe recorduri statale la sprint pe distante scurte, Owens a fost imediat observat de cei mai buni antrenori si cooptat la lotul national. Recordul de 10.2 secunde pe suta de metri, batut in statul Ohio, i-a adus insa si cel mai de pret premiu, dreptul de a participa la prima sa Olimpiada.

22 august, 1936. In varsta de 22 de ani, fara prea multa experienta, insa cu un entuziasm enorm, dorind sa arate, mai presus de toate, ca rasa pe care o reprezinta nu este cu nimic mai prejos decat cei care care se considerau singurii demni de a fi numiti oameni, Owens a reusit imposibilul.

In timp ce propaganda nazista promova conceptul de rasa ariana si le vorbea oamenilor despre inferioritatea rasei negre, Jesse Owens demonstra contrariul. Surprinzator, sau nu, atletul de doar 22 de ani reusea sa castige nu mai putin de 4 medalii de aur la o Olimpiada la care albii ar fi trebuit sa demonstreze ca sutele de ani in care semenii de culoare au fost asupriti, aveau de fapt un temei.

Cum a reactionat Hitler?! In ziua premierii, Hitler, cel care trebuia sa inmaneze medaliile campionilor, a ales sa le stranga mana doar atletilor germani, pentru ca mai apoi sa paraseasca stadionul, gest sanctionat imediat de Comitetul Olimpic, printr-o scrisoare direct adresata Fuhrerului. Hitler nu putea accepta insa infrangerea, infrangere care distrugea toata fundatia ideologiei pe care o urma. Astfel, a preferat sa lipseasca de la toate celelalte decernari, totul pentru a nu recunoaste ca atletii de culoare si oamenii de culoare ii erau egali.

Undeva, inauntrul lui, Hitler simtea insa umilinta suprema, ar fi vrut sa il zdrobeasca pe tanarul atlet, dovada si spusele arhitectului personal al acestuia, Albert Speer: "Fiecare victorie a unui sportiv german il inveselea, dar devenea extrem de nervos cand auzea de Jesse Owens. Spunea mereu ca oamenii care au venit din jungla, primitivii, nu ar trebui sa castige. Spunea ca fizicul lor este mai dezvoltat, ca nu pot fi comparati cu oamenii, ca sunt primate si ca ar trebui sa fie interzisi la Jocuri."

Demonii lui Hitler si ai nazismului nu il puteau atinge insa pe Jesse. Cu 4 medalii castigate la prima sa Olimpiada, isi vazuse visul implinit, demonstrase tot ce avea de demonstrat, aratase lumii intregi ca nimeni nu trebuie considerat inferior din pricina culorii pielii.

Din nefericire, nazistii nu au fost singurii care i-au oferit un astfel de tratament tanarului atlet. Intors in tara natala, Owens nu a avut niciodata parte de o ceremonie de premiere la Casa Alba, asa cum avusesera alti sportivi, nici Roosevelt, nici Truman nu erau interesati de ralizarile lui si nici de faptul ca ii lovise pe nazisti acolo unde ii durea mai rau.

Ba chiar mai mult, suparati pe faptul ca Jesse a acceptat sa apara in mai multe reclame, in Suedia, mai marii sportului din America i-au retras imediat dreptul de mai participa la competitii, incheiandu-i practic cariera, pe nedrept. Ce nu au putut sa ii ia au fost insa demnitatea, talentul si celebritatea. Owens s-a vazut nevoit sa se reorienteze, a devenit promoter, si-a inceput un bussiness si in acelasi timp organiza showuri de divertisment in care tot el participa. Spunea ca "desi unii cred ca e degradant sa ajungi de la statutul de Campion Mondial la a te intrece cu atleti amatori sau chiar cu animale, totul pentru amuzamentul spectatorilor, trebuia sa isi castige existanta. Avea 4 medalii de aur, dar niciuna dintre ele nu ii dadea de mancare."

Abia Dupa 20 de ani Jesse Owens si-a primit recunoasterea atat de mult asteptata, atunci cand Eisenhower l-a numit Ambasador al Sportului din Statele Unite.

Jesse Owens a murit in 1980, surprinzator, dupa o lupta grea cu cancerul, boala care i-a macinat incet plamanii, dupa ce acesta ajunsese sa fumeze chiar si un pachet de tigari pe zi. Owens ramane insa pentru totdeauna in istorie ca atletul care l-a invins de unul singur pe Hitler.