A refuzat un contract de MILIOANE pentru ca era INDRAGOSTIT de Romania! Povestea celui mai tare roman de care n-ai auzit NICIODATA
True Story
Afara ploua. Ti-e frica sa te uiti la termometru, se face din ce in ce mai frig si, bineinteles, frunzele sunt de numarat cu miile pe jos. In 2012, toamna clasica e din nou in trend.
Nu va panicati, textul asta nu e o compunere cu toamna. N-o sa va spuna nimic despre felul in care natura se ascunde in amorteala pentru cateva luni ca sa se trezeasca mai vesela la primavara. Si nici n-avem secrete despre 'fulgii jucausi' de care copacilor 'golasi' li s-a facut deja dor. :)
Pentru unii oameni, abia culorile triste de afara inseamna viata. Gradele spre minus sunt semnul ca pot din nou sa-si aplice visul peste asteptarea care i-a facut inutili tot anul.
S-au amuzat suficient vazandu-i pe mofturosii milionari din fotbal. Acum e timpul sa-si schimbe antrenamentul vizual. Mingea se transforma in puc. Crosele sunt langa patine, in debaraua care tine timpul in loc din martie. Hochei!
Ce inseamna hochei in Romania? Patinoar care sta sa cada pe suta de fani din Bucuresti, putin entuziasm la Brasov si putin mai mult in frigul din Harghita si Covasna.
Asta e nivelul actual. In spatele lui, Romania traieste cu amintiri de senzatie pe care anii multi incep sa le uite.
Fanii il stiu bine pe Dobrin. Il gasesc usor pe Youtube, chiar daca nu l-au prins innebunindu-si adversarii cu magia de care era in stare. Din pacate, pe Doru Tureanu pana si internetul il cunoaste greu.
Cel mai bun hocheist roman din toate timpurile are de spus o poveste. Comparatia cu zeul din fotbal nu e intamplatoare.
1977. Romania - SUA la Campionatul Mondial de la Viena. Saracii din Est n-au nicio sansa in fata vedetelor care au venit sa faca gheata din Austria sa straluceasca. "Aveam patine de fier si rupeam 10 crose pe meci. Americanii rupeau una tot turneul. Cam asta era diferenta dintre noi", incepe istoria unuia dintre cele mai mari socuri din istoria hocheiului.
Tureanu e in teren si zboara pe langa adversari. Romanii aluneca, se lovesc, se arunca in fata pucurilor, dar nu cedeaza nimic! Rezista, se bucura mecanic la goluri. N-au curaj sa ridice ochii la tabela decat dupa ce s-au convins ca meciul e gata.
"Se terminase meciul si stateam pe gheata fara sa scoatem o vorba. Nu ne venea sa credem ce am facut! Priveam tabela, apoi ne uitam la americani. Ne-a trebuit ceva timp sa realizam ce ni s-a intamplat", isi aminteste Doru Tureanu.
Dupa meci, oficialii nord-americani din tribune s-au aruncat spre telefoanele publice din fata patinoarului. Cluburi importante din Statele Unite si Canada au sunat la Bucuresti pentru Tureanu. Montreal Canadiens i-a facut pe loc o oferta, impresionata de stilul pustiului care aluneca invizibil pe gheata.
Tureanu n-a avut somn zile la rand pana sa ia decizia. Si-a dat seama ca e indragostit si le-a transmis canadienilor ca ramane acasa. Indragostit de viitoarea sotie, de familie, de Romania. Argumentele financiare n-au contat decat ca detalii.
"Oferte au tot fost, nu m-a vrut doar Montreal. Eram, insa, indragostit. Cums a plec eu in alta tara? Acum regret ca n-am facut pasul. In '83 am plecat cu lotul Romaniei in Japonia. La intoarcere, am vrut sa-i fac un cadou celui care imi daduse viza. I-am cumparat un ceas. Cand a vazut, mi-a zis ca sunt un prost, ca nu de aia mi-a dat el mie viza, ci ca sa plec, sa raman la o echipa din strainatate", povesteste amuzat Tureanu.
A debutat cand era doar un copil in natioanla Romaniei, la 15 ani, si a s-a pus pe batut recorduri. A incheiat cariera cu 74 de goluri si 39 de pase decisive, cele mai bune cifre ale unui hocheist in istoria nationalei. Viktor Tihonov, fost antrenor al echipei de legenda a lui TSKA Moscova (castigatoare de 14 ori consecutiv a Cupei Campionilor Europeni) si al nationalei Uniunii Sovietice, ar fi facut orice sa-l antreneze: "Poate sa joace oriunde in lume, oriunde, n-ar avea probleme nicaieri".
Tureanu a ramas in Romania sa fie legenda la Dinamo. A jucat 18 ani pentru razboaiele cu Steaua si a castigat 6 campionate. Cu echipa nationala a participat la 17 campionate mondiale si la doua editii ale Jocurilor Olimpice, in 1976 si 1980.
Cand si-au amintit cat era de bun, sefii Federatiei Internationale i-au facut loc in Hall of Fame. Chiar daca e al doilea roman acceptat printre legendele hocheiului, dupa Eduard Pana, Tureanu e cel mai mare. Nu e opinia articolului, ci a hocheiului.
Pentru ca gheata e mai importanta decat metalul in hochei, Romania n-a avut o generatie de aur. Doar un om. Pentru suporteri, doar despre asta e vorba:
"Titlul pe care l-am primit imi va marca viata. Cand jucam eu, veneau 8000 de oameni la patinoar. Noaptea nu puteam sa dorm de bucurie, chiar nu ma gandeam deloc la bani. Era bucuria ca lumea imi striga numele".
Sursa foto: evz.ro, sportrevolution.ro
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
