A vrut sa fie ca Beckenbauer sau Rummenigge, dar a ajuns "BESTIA" cu cei mai mari umeri din istorie! Omul care a depasit toate obstacolele pentru un vis:

Markus Ruhl - omul cu cei mai lati umeri din istorie. Nu iti spune nimic? Poate poza din dreapta te ajuta. Precis l-ai mai vazut undeva, caci internetul e plin de poze cu el, insa sunt absolut sigur ca nu ii stii povestea, o poveste despre dezamagire, depresie si...mai apoi, succes.

Ruhl ramane in memoria multora ca fiind unul dintre cei mai grei culturisti din istorie, alaturi de alti astfel de monstri (nu in sensul negativ) precum Dennis Wolf, Jay Cutler sau Ronnie Coleman. Este insa incredibil modul in care el a evoluat, fata de ceilalti trei culturisti mentionati, care s-au apucat de tineri sa practice acest sport si au avut un singur scop, sa ajunga la Mr. Olympia.

Ei bine, Ruhl nu a fost unul dintre ei, el a vrut sa fie...fotbalist :). Nascut in Germania, in Darmstadt, copilaria personajului nostru a fost marcata de reusitele Germaniei de Vest, in tricoul careia jucau superstaruri precum Rummenigge, Breitner, Harald Schumacher sau Uli Stielike.

Cum ai putea sa nu iubesti fotbalul cand vezi astfel de fotbalisti jucand? Asta a patit si Ruhl, care s-a indragostit iremediabil de acest sport si a inceput sa-l practice. Si nu juca deloc rau. In ciuda fizicului sau firav, se descurca foarte bine.

Dezamagire, depresie...apoi munca si succes
Neamtului nu i-a mers insa cu fotbalul. Visul sau de a juca fotbal profesionist a fost spulberat inca din fasa. Totul s-a intamplat pe cand avea doar 18 ani, in timpul unui meci de amatori - a facut o miscare gresita, a cazut pe picior si s-a accidentat grav la genunchi. Iar verdictul medicilor a fost extrem de dur - pauza de cel putin cateva luni de la orice fel de efort fizic ce pune tensiune pe genunchi. Mai mult, i s-a spus ca ar putea sa nu mai joace niciodata fotbal profesionist.

Nu s-a lasat insa invins. A spus ca daca nu isi poate indeplini visul de a juca fotbal pe Marcana sau Wembley, tot va ajunge cumva sa fie cunoscut de toata lumea. Asa a ajuns la o alta pasiune a sa - culturismul.

Ala a fost momentul care avea sa-i schimbe definitiv viata. Incet, incet, a prins dragoste pentru acest sport si a inceput sa lucreze din ce in ce mai serios si mai intens. A pornit de la 60 de kilograme, insa dupa 4 ani de antrenamente ZILNICE, dupa sacrificii imense si suplimentatie corecta, a ajuns sa cantareasca peste 100 de kilograme. Aproape ca si-a dublat masa corporala. Si a facut-o intr-un stil demn de un sportiv, fara sa adauge "pic" de masa adipoasa pe el. Tot atunci a ajuns s-a inscris si in primul sau concurs, Campionatul de Culturism Amator tinut la Hessen.

Din nefericire pentru el, a fost lovit inca o data de ghinion - s-a accidentat cu doar cateva zile inaintea concursului si nu a putut participa.

Nu s-a lasat insa nici de aceasta data, iar un an mai tarziu avea sa castige medalia de argint la un alt concurs. Totul pentru ca la doar doua saptamani distanta sa reuseasca sa castige aurul la Babenhausen.

Trecerea la profesionisti
In 1997, dupa 7 ani de antrenamente intense si de sacrificii, dupa ce ajunsese sa traiasca, sa se hraneasca si sa respire cu ajutorul culturismului, s-a inscris din nou in competitia de la Hessen, dar si la Campionatele Nationale, devenind primul culturist german din istorie care a primit acceptul sa treaca la profesionisti, asta dupa ce a castigat ambele competitii.

Desi era campionul Germaniei si avea un fizic incredibil, Ruhl avea un singur lucru in minte - sa evolueze si mai mult, sa isi intreaca orice limita si sa ajunga pe scena Mr. Olympia. Bugetul era insa principala problema, nu se putea intretine, nu avea sponsorizari. Asa ca a trebuit sa isi gaseasca un job si s-a apucat de vandut masini second hand.

Cu o slujba destul de epuizanta, care ii cerea sa faca nenumarate drumuri si sa se intalneasca cu zeci de clienti, dar si cu antrenamente zilnice, Ruhl a continua sa evolueze, iar la doar un an distanta a mers la New York pentru cel mai important concurs din viata lui - Noaptea Campionilor. Desi a reusit sa puna pe el inca 5 kilograme "curate" de muschi si arata urias, atingand totodata si cea mai buna forma a sa, juriul l-a plasat undeva pe locul 9, totul din cauza marimii sale exagerate si a formelor nu tocmai armonioase. Era urias, insa proportiile nu erau la fel de armonioase precum ale unu Dorian Yates sau ale altor campioni.

Era insa un munte de om. Cu siguranta o astfel de decizie nu il putea dobora. Imediat dupa concurs s-a intors in sala de forta si a inceput din nou antrenamentele intense. Cand s-a intors la New York, avea deja 125 de kilograme, iar adversarii sai nu mai puteau tine pasul. Rand pe rand se inclinau in fata sa. Dupa doar un an s-a clasat pe locul 4 si spunea ca e abia inceputul: "Bestia germana se va intoarce si mai tare la anul!", spunea el.

Recunoastere internationala
Odata cu noul mileniu, a inceput si era lui Markus Ruhl, omul care la scurt timp avea sa fie cunoscut drept 'culturistul cu cei mai mari umeri'.

Chiar daca a avut intotdeauna o predispozitie la accidentari, Ruhl nu a renuntat la greutatile uriase pe care le ridica in fiecare zi si a continua sa fie consecvent. Asa a ajuns in 2000 sa fie admis la Mr. Olympia, dupa ce cu un an inainte ii fusese interzisa participarea din cauza unor teste pozitive (rezultatele aratand ca s-a folosit de diuretice pentru a se stria cat mai mult).

In ciuda renumelui pe care si-l facuse, cel de trisor, lumea s-a indragostit imediat de el, uimind prin comportamentul sau extrem de degajat si prin inteligenta sa, dar si prin glumele pe care le facea mereu cu cei prezenti la concursuri. Adesea, aparea in public purtand tricouri cu "alergatul e pentru fatalai, greutatile sunt pentru barbati" sau alte astfel de glume, totul spre deliciul publicului.

Showman, dar fara trofeu
Markus Ruhl a continuat ani buni sa domine in concursurile de culturism, insa nu a reusit niciodata sa se impuna la Mr. Olympia. In ciuda sarmului sau si a modului in care era perceput, Ruhl a avut ghinionul sa fie coleg de generatie cu sportivi precum Ronnie Coleman, omul cu cele mai multe trofee Mr. O castigate, sau cu Jay Cutler.

Le-a suflat intotdeauna insa in ceafa si s-a clasat in spatele lor, reusind chiar si un respectabil loc 5.

Final...sau nu
Dupa mai multe clasari onorabile in cel mai important concurs de bodybuilding de pe planeta, Markus Ruhl a decis sa se retraga in 2007, desi, la 35 de ani, un astfel de sportiv este in floarea varstei. Motivele au fost insa tot legate de accidentarile care l-au bantuit toata cariera, dar si de faptul ca simtea ca nu mai poate tine pasul cu ceilalti competitori.

De ce am zis "sau nu"? Pentru ca nu a putut sa stea departe de scena. Isi indeplinise visul de a deveni un star, insa simtea ca drumul sau nu s-a incheiat - voia sa castige tot. S-a intors un an mai tarziu cu un suflu nou si cu o pofta incredibila de sport: "A, trecut peste accidentari si am decis sa revin. De ce? Pentru ca sportul asta e mult prea distractiv, iar viata nu e la fel fara el".

Markus Ruhl continua sa fie un model pentru multi sportivi, desi multi ajung sa il caracterizeze ca fiind un monstru. El si-a dedicat mai mult de jumatate din viata unui sport si a incercat intotdeauna sa il promoveze. Chiar si la 41 de ani, Markus continua sa apara in diverse show-uri si sa tina seminare de nutritie si sport, ajutandu-i pe cei tineri sa evolueze si sa treaca peste esecuri, asa cum el a facut-o in intreaga sa cariera.

Ultima aparitie a lui Markus Ruhl la Mister Olympia a fost in 2009.