"Alo? Politia? Vreau sa stiti ca o sa ma sinucid!" Si-a planuit un an moartea, toata lumea a aflat ce gandea prea tarziu! Cum si-a explicat viata si moartea intr-un blog:
True Story
Nu, nu e povestea din filmul 'Seven Pounds'. Este o poveste reala. A unui om care a luat decizia ca cea de 60-a aniversare a vietii lui sa fie ultima.
De ce? Asta-i intrebarea la care Martin Manley a incercat sa raspunda. A pregatit totul in dimineata zilei in care implinea 60 de ani. La 5am si-a lasat masina in parcarea sectiei de politie dintr-o suburbie a orasului Kansas City. S-a dus langa un copac si si-a scos telefonul pentru a suna la 911. "Vreau sa raportez o sinucidere in parcarea sectiei de Politie OVerland Park la intersectia dintre strada 123 si Metcalf". Apoi, fostul jurnalist sportiv la Kansas City Star a scos din buzunar pistolul si si-a tras un glont in cap.
Manley era un specialist in statistica si devenise foarte cunoscut pentru asta - NBA ii foloseste in continuare indexul de eficienta pentru a evalua jucatorii. Iar statistica arata ca in jur de 150 de americani se sinucid in medie in fiecare zi si 38.000 o fac anual.
Martin Manley stia asta. Si-a pregatit clipa in care va pune punct vietii lui timp de un an. Si a dezvaluit intregii lumi tot ce a gandit de-a lungul vietii si de-a lungul ultimului an in care a pus la punct detaliile. A explicat motivele sinuciderii si a pus la dispozitie tuturor toate aceste lucruri. Site-ul lui, https://martinmanley.org, a fost lansat oficial la cateva ore dupa moartea sa. Site care va fi in continuare public pentru inca 5 ani fiind pre-platit.
Viata si moartea, povestite pe blog
"Sa va pun o intrebare" scrie Manley pe site-ul lui care are 34 de categorii si 34 de subcategorii. "Dupa ce mori, poti fi amintit cu cateva citate obituare pentru o zi intr-un ziar cand esti prea batran pentru a mai conta pentru cineva oricum. SAU poti sa fii in mintea oamenilor pentru multi ani printr-un site ca acesta. Aceasta era alegerea pe care trebuia sa o fac si am ales ce era evident pentru mine" explica jurnalistul.
Desi se apropia de 60 de ani, Manley se adaptase perfect la era digitala. A dezvaluit ca a petrecut zeci de ore singur la calculator uitandu-se peste cifre si discutand rezultatele gasite cu oameni care au interese similare in statistici sportive: "Am comunicat cu sute de cititori de-a lungul anilor si mi-am facut multi prieteni pe internet. Sunt impresionat ca mai sunt in continuare oameni inteligenti pe acolo avand in vedere declinul din sistemul educational" a scris el in ultima postare de pe blogul sau.
Conform site-ului sau, moartea lui Manley se invarte si ea in jurul numerelor. Sustine ca era sanatos si fericit. Statea bine din punct de vedere financiar, avand o investitie in aur de 200.000 de dolari. Spune ca nu era depresiv - "Cine spune asa ceva e fie un ignorant, fie un mincinos". Canta in corul Bisericii, juca poker cu prietenii si nu era singuratic. Atunci de ce a luat aceasta decizie cu efecte irevocabile? O decizie care nu a fost luata prematur, ci la care s-a gandit timp de un an.
"Asadar, cum poti justifica sinuciderea? Sa va dau un indiciu... Nu poti! Sunt un pacatos. Am pacatuit pana in ziua in care am murit. M-am impartasit chiar inainte sa mor, mi-am pus aceasta cruce in mana stanga si l-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte. Asta era tot ce puteam sa fac.
Nu voiam sa mor. Daca as fi putut agita o bagheta magica si sa traiesc 200 de ani, as fi facut-o. Din pacate, asta nu e o optiune. Asadar, din moment ce moartea este inevitabila, intrebarea cea mai buna este ... vreau sa traiesc cat de mult e posibil sau vreau sa controlez momentul, maniera si circumstantele mortii mele? Asta e alegerea mea. Am ales varianta care ma atragea cel mai mult" scrie Manley, cel care a decis ca ziua sa de nastere sa fie ziua in care moare. La 60 de ani, a considerat ca a trait suficient.
Divortase de 2 ori pana atunci. Nu a avut copii, nici nepoti. Ambii sai parinti murisera, mama in 2002, apoi tatal sau in 2007. Avea o sora si un frate care nu traiau insa in apropiere si nu se vizitau prea des. Cei care l-au cunoscut pe Manley ii sustin insa punctul de vedere: "Poate ca avea nevoie de ajutor, dar nu ar fi recunoscut niciodata sau nu ar fi acceptat asta" spune Barbie Flick, sora lui. "Cat despre faptul ca ar fi fost singuratic - cred ca toti cei care il cunosteau sa bucurau foarte mult de compania lui". Manley avea ciudateniile lui - avea o colectie de 25 de palarii de fetru, se lauda ca a purtat aceeasi pereche de pantofi de 12 dolari timp de 12 ani. Avea o colectie de peste 1000 de filme pe casete VHS si o baza de date pe calculator prin care aceste filmere erau sortate in functie de titlu, nota, an si gen.
Cu cateva ore inainte de moarte, Manley a programat un ultim post pe blogul sau si a trimis e-mailuri si scrisori peste noapte prin FedEx catre sora lui si alti prieteni si le-a spus ce a facut. Alaturi de el era un mesaj detaliat catre politie carora le cerea scuze pentru ca au fost pusi in fata unei sinucideri si explicandu-le ca familia si prietenii lui vor fi contactati in orele urmatoare. Le lasase numarul de la sectia de politie. Manley prevestea pe site-ul sau ca va muri entuziasmat de faptul ca si-a creat o mostenire digitala pentru el. Asa sa fi fost oare? Lawrence Calhoun, profesor de psihologie la Universitatea din Charlotte, Carolina de Nord, incearca sa raspunda. "In perioada ce precede actul final, oamenii tind, poate ca irational, sa isi imagineze cum scapa de durere si extenuare si vad ca singura solutie sinuciderea. Nu e insa neobisnuit ca oamenii sa incerce si sa esueze in tentativa lor de a fi recunoscatori, poate pentru ca, partial, ajung sa vada alternative la singura cale pe care o vedeau pana in acel moment" spune Calhoun. Prietenii lui Manley sunt siguri ca acesta ar fi distrus acest punct de vedere. "Va garantez, avand in vedere ca mi-am imaginat calea mea de sute de ori, singurul lucru care imi va trece prin cap e sa cer iertare, sa imi aduc aminte de cei pe care ii iubesc, sa fiu fericit ca am putut sa termin totul in maniera dorita si entuziasmat ca am putut sa las acest website. Nu plangeti pentru mine ca am murit singur. Toti murim singuri" mai scrie Manley.
Ok, asta-i momentul in care trebuie sa-mi spun opinia. Am scris pana acum despre eroi. Despre oameni care trebuie luati ca exemple, despre povesti care sunt cu adevarat impresionante. Nu este cazul lui Martin Manley. Povestea lui este reala, cumplita si unica. In era digitala, a reusit sa povesteasca tot ce a gandit pana in ultima clipa cand a decis sa-si incheie viata. Punctul lui de vedere, desi pare logic, arata insa doar unde se poate ajunge cand nu constientizezi ca ai nevoie de ajutor si nu il cauti. Sinuciderea, asa cum recunoaste si el, nu are justificare. Este un act de egoism si lasitate. Din pacate insa, dupa cum a fost si cazul lui Manley, statisticile arata ca exista multi oameni care ajung sa creada ca asta e singura optiune. Si nu e adevarat.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
