Ascensiunea si ESECUL ULUITOR al primului super club de bogati din Paris! Ce lectie invata seicii de la un experiment de 300 de milioane
True Story
Cu mult inaintea seicilor din Qatar, un club din Paris incerca sa dea lovitura in fotbal.
Transferuri pe bani grei, salarii mari toata media cu ochii pe clubul din Paris.
Va suna cunoscut?
Mai mult, unul dintre cei mai talentati jucatori sud-americani transferati pe o suma imensa.
Nu, nu e vorba de Neymar si nici despre PSG. In anii '80, un alt club milionar isi facea aparitia in capitala Frantei cu ambitii uriase.
Cu 6 ani inainte ca Neymar sa se nasca, atacantul uruguayan Enzo Francescoli, poreclit El Principe, deschidea drumul catre Paris cu un transfer spectaculos si promisiunea unui viitor stralucit in Franta.
Echipa in cauza era Matra Racing Paris, iar proprietarul ei era afaceristul Jean-Luc Lagardere. Acesta incerca sa obtina cu ajutorul fotbalului glorie personala si avantaje comerciale.
Spre deosebire de familia din Qatar care conduce acum PSG, ambitiile lui Lagardere erau locale. Presedintele conglomeratului Matra, care producea de orice, de la reviste si pana la rachete, visa sa restaureze clubul Racing din Paris, unul dintre cele mai vechi cluburi din Franta, cu rezultate impresionante in anii '30, cand a castigat titlul de campioana.
Sumele investite de Lagardere nu erau la fel de impresionante ca cele platite de Qatar Sports Investment in PSG in ultimii 7 ani, insa nici fotbalul nu era atat de pretentios in anii '80.
Cu putin timp inainte de Cupa Mondiala din 1986, Lagardere a reusit sa-l convinga pe uruguayanul Francescoli cu un salariu de 700.000 de franci pe luna, o casa in Montmartre si un Peugeot 205. Neymar e platit cu 37 de milioane de euro pe sezon plus alte sume imense din drepturile de imagine.
Cele doua cluburi nu se pot compara direct, insa Matra poate reprezenta un exemplu pentru seicii care conduc azi destinele celui mai important club din Paris. Cele doua au impartit chiar stadionul pentru o scurta perioada de timp.
Ce poate sa invete PSG de la Matra?
"Nu exista rabdare la Paris", spune Alain De Martigny, fost antrenor la Matra Racing. "La Paris ai vizibilitate mai mare decat in oricare alt loc din Franta. Asa a fost mereu. O echipa din Paris nu poate fi mediocra", mai spune el.
RACING, UN MARE EXPERIMENT
Aventura milionarului Lagardere la Racing a inceput 1982, dupa ce cunoscuse succesul in cursele auto si cele de cai. El si-a indreptat atentia catre fotbal si spera sa uneasca doua cluburi pentru a rivaliza pentru suprematia din oras cu PSG. Planul de fuzionare dintre Racing si Paris FC a fost respins initial, astfel ca a renuntat la idee si a ramas sa conduca Racing. Un an mai tarziu a cumparat si Paris FC, iar cele doua cluburi s-au unit.
Noua echipa a inceput din liga a doua franceza, iar Lagardere a facut achiztii spectaculoase pentru ca echipa sa promoveze inca din primul sezon. "Transferurile au fost spectaculoase pentru echipa de liga a doua. Aveam echipa de prima liga, iar De Martigny era unul dintre cei mai valorosi antrenori din Franta", povesteste fostul jucator Fathi Chebel in New York Times.
Prima lovitura a lui Lagardere pe piata transferurilor a fost algerianul Rabah Madjer, un jucator extrem de promitator la acea ora. "Era spectaculos. Poate fi comparat cu Neymar", povesteste De Martingny.
Echipa a promovat in prima liga in 1984 si a inceput sa joace pe Parc des Princes alaturi de rivalii de la PSG.
VIATA BOEMA LA PARIS
Atmosfera in sanul echipei era excelenta, jucatorii erau vecini, iar patronul Lagardere ii incuraja as socializeze impreuna.
"In fiecare saptamana, un jucator organiza un eveniment si mergeam cu totii impreuna la un restaurant sau la un concert", isi aminteste Chabel. "Lagardere incuraja beoemia, invita jucatorii la cine impresionante. Sotia lui aducea cadouri scumpe sotiilor jucatorilor", mai spune Chebel.
Dar boemia n-a ajutat-o pe Racing, care a retrograt in primul sezon de la promovare. De Martigny a fost concendiat, iar Racing a promovat din nou in 1986.
Lagardere a decis sa duca clubul la un alt nivel si a socat lumea fotbalului, la fel cum o face PSG 30 de ani mai tarziu.
In acea vara, chiar inaintea Cupei Mondiale, a fost transferat tanarul Francescoli de la River Plate. Un alt uruguayan valoros, Ruben Paz, dar si extrema germana Pierre Littbarski l-au urmat. Dar si Luis Fernandez, international francez si capitan la PSG!
"Aveam 13 internationali in echipa. Era o idee interesanta, sansa de a construi ceva din nimic", spune Littbarski.
Intaririle au continuat in anul urmator. Lagardere l-a adus ca antrenor pe portughezul Artur Jorge, proaspat castigator al Cupei Campionilor cu Porto.
David Ginola a jucat pentru Toulon ca adolescent impotriva celor de la Racing in 1987 si a fost impresionat. "E incredibil sa vezi atatea nume faimoase intr-o echipa", isi aminteste el. Anul urmator, presedintele lui Toulon l-a anuntat ca l-a vandut la Matra. "Nu-mi venea sa cred. Cand am facut fotografia de echipa aveam jucatori cat pentru doua echipe de prima divizie", spune Ginola.
Dar Lagardere voia mai mult si l-a ofertat si pe tanarul Eric Cantona de la Auxerre. I-a invitat pe jucator si pe sotia acestuia la cina, iar Cantona isi aminteste ca a vazut servitori cu peruci si halebarde. "Era ca in Evul Mediu", a comentat Cantona in stilul caracteristic. Cantona a refuzat.
BANII NU ADUC PROFESIONALISMUL
Dar in timp ce Lagardere promova o imagine seducatoare, a unui club bogat si bine organizat, jucatorii nu erau fericiti.
"Nu era un mediu profesionist. Cand te gandesti la cat s-a investit, ai fi surprins sa vezi cum arata baza de antrenament. Noi trebuia sa ne spalam echipamentul singuri, chestii de genul asta", spune neamtul Littbarski. Dupa doar un sezon, Littbarski si-a platit singur transferul si s-a intors la Koln. "Am recuperat apoi o parte din bani. Jucatorii erau ok, eram apropiat de Paz si Francescoli, insa eram nefericit in sinea mea la Paris", povesteste el.
Nu a fost singurul. Francescoli a rezistat 3 ani, insa era disperat sa paraseasca clubul. "Nivelul de agresiune de la antrenamente era incredibil. Atmosfera era foarte complicata. Erau multe nume mari care nu prindeau prima echipa si nu erau fericiti. Era greu si pentru manager si era greu si pentru jucatorii tineri. Vestiarul era oribil", povesteste Ginola.
Rezultatele lui Racing erau modeste, departe de nivelul investitiilor. In 1987 a terminat pe locul 13, iar in '88 pe 7. Parc des Princes a atras in medie 7000 de oameni la fiecare meci.
"Imi amintesc la un meci, ca sa incerce sa umple Parc des Princes, Matra a invitat multi copii gratis. Jucam cu St. Etienne, una din echipele istorice din Franta. Am iesit la incalzire si toti copiii au venit imbracati in tricouri verzi cu St. Etienne. Parea ca un meci in deplasare", isi aminteste Ginola.
Atmosfera toxica din cadrul clubului a continuat, iar in 1989 echipa abia a evitat retrogradarea la un singur gol diferenta. Lagardere s-a saturat, iar la presiunea actionarilor a decis sa se retraga.
Clubul s-a redenumit din nou in Racing Paris si si-a vandut vedetele. Ginola a plecat la Brest, Francescoli la Marseille, acolo unde castiga titlul si il inspira pe un tanar Zinedine Zidane in asemenea maniera incat acesta si-a botezat primul copil Enzo.
Racing Paris a fost dat uitarii si nu si-a mai revenit nici azi. Toata aventura l-a costat peste 300 de milioane de dolari pe Lagardere.
LECTIE PENTRU PSG
Sigur, asa ceva nu se poate intampla azi cu PSG. Sunt prea multi bani la mijloc, dar sunt lectii de invatat, mai ales ca echipa lui Emery de azi nu are liniste ciuda fortei financiare. Neymar e acuzat ca evita jocurile cu echipele modeste din liga franceza, iar rivalitatea lui cu Cavani a e vizbila pe teren. Tot despre el se spune ca vrea sa plece la nici un an dupa ce a venit.
Carlo Ancelotti acuza in 2013 cand a plecat de la PSG lipsa de profesionalism din club. El a dezvaluit ca jucatorii nu erau obisnuiti sa se antreneze duminica sau ca nu acordau importanta alimentatiei.
"Parisul e un loc special. Poate e la fel ca Madrid: fotbalul trebuie sa fie incantator. Oameni vor sa fie distrati. Asta e cel mai dificil", spune Littbarski.
"Poti sa aduci tot talentul din lume. Dar cel mai important e sa investesti cu cap, nu doar sa cumperi multi jucatori talentati. Toate piesele trebuie sa se potriveasca", incheie David Ginola.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
