Au fost vremuri cand englezii au confundat carnea de vita cu carnea de... om :) Stadionul Stamford Bridge pastreaza o amintire de care oficialii se jeneaza sa vorbeasca azi:
True Story
La mijlocul anilor '80, presedintele clubului Chelsea a luat o decizie stranie pentru a stopa 'fenomenul hooligans' pe Stamford Bridge
Stadioanele, galeriile, jucatorii, antrenorii si, in general, tot fenomenul fotbalistic pe care il vedem astazi in Anglia trezesc in noi un foarte mare sentiment de respect. Si totul provine tocmai din respectul cu care englezii isi trateaza sportul pe care chiar ei l-au inventat. Pe stadioanele pe care tot ei le-au inventat, toate invaluite intr-un fum alb de civilizatie, exprimand in cor un slogan religios, 'Habemus fooootbaaaall'.
Da, stim cu totii, e frumos in Anglia, mai ales cand vine vorba de fotbal... dar lucrurile n-au stat mereu asa. Au fost vremuri in care nici cele mai stralucite minti n-au stiut ce sa faca in fata unor provocari pe care omenirea nu le mai infruntase.
La inceputul secolului XX, englezii si-au construit majoritatea stadioanelor pe care le vedem si astazi. S-au facut o multime de greseli care au dus la tragedii inimaginabile. Chiar cel care avea sa devina cel mai important proiectant de arene din Marea Britanie a gresit primul stadion. Au murit 26 de oameni, dar nimeni nu l-a tras la raspundere. Povestea lui Archibald Leitch, mai jos, in partea a doua a articolului.
HULIGANISMUL - CEA MAI MARE PROBLEMA A ANILOR '80
O alta problema care i-a pus la grea incercare pe englezi a fost cea a huliganismului, din anii '80, cand a fost nevoie de o tragedie crunta, cea de la Hillsbrough, din '89, pentru ca lumea sa-si deschida ochii si mintile in fata unor realitati dure.
La mijlocul anilor '80, tratarea huliganismului s-a facut dupa 'retete babesti', fiecare cum s-a priceput mai bine. In lipsa unui cadru legislativ concret, presedintii cluburilor engleze de la acea vreme si-au luat masuri care mai de care mai ingenioase.
Clubul Chelsea ramane in istoria fotbalului englez pentru o masura absolut socanta luata de conducere in returul sezonului 1984-1985.
Satul de amenzile venite de la Federatie, din cauza comportamentului suporterilor, Ken Bates, presedintele de pe Stamford Bridge a hotarat sa instaleze plase electrice intre tribune si suprafata de joc, tocmai pentru a-i descuraja pe fani sa invadeze terenul.
CHELSEA GASESTE SOLUTIA - GARDURI ELECTRICE DE LA FERMA DE VACI :)
Aceste gardulete proveneau, atentie, de la ferma de vaci detinuta de presedintele clubului :) Masura clubului Chelsea a atras imediat indignarea oamenilor din Federatie, dar, culmea, a fost primita cu admiratie de Politia londoneza.
Informatia apare in paginile publicatiei The Glasgow Herald, de pe 20 aprilie 1985.
"Domul Bates planuieste sa instaleze gardurile, similare cu cele de la ferma, pentru a fi gata inainte de meciul de prima liga cu Tottenham. Incarcatura electrica nu va putea sa provoace rani severe cuiva, ci doar o intepatura ascutita. Federatia de Fotbal a reactionat imediat, ingrijorata pentru siguranta suporterilor. Un purtator de cuvant ne-a declarat: 'E clar ca nu va fi sigura metoda aceasta. Puterea incarcaturii electrice va trebui sa fie foarte bine controlata.' In schimb, ideea domnului Ken Bates a fost primita bine de politisti. 'Suntem de acord cu propunerea clubului de a instala aceste garduri, pentru a-i descuraja pe suporteri sa mai intre pe teren, nu avem nicio obiectie in aceasta privinta.', a declarat un purtator de cuvant al Scotland Yard. Investitia va costa clubul Chelsea aproximativ 50.000 de lire.", scriau jurnalistii britanici la acea vreme.
Planul lui Ken Bates a fost pus in practica doar pana la un anumit punct. Gardurile au fost instalate, dar nu s-a dat niciodata drumul la curent. Si asta pentru ca, din fericire, in Londra existau atunci si oameni care nu lucrau in Politie :)
STAMFORD BRIDGE A GAZDUIT ALT CLUB INAINTE DE CHELSEA
Ken Bates a cumparat clubul Chelsea cu 1 lira in 1982 si i l-a cedat lui Roman Abramovici 21 de ani mai tarziu, pentru 140 de milioane de euro. Bates, in varsta de 81 de ani, este acum presedintele clubului Leeds United.
Stadionul Stamford Bridge a fost dat in folosinta pentru prima data in 1877, pentru a gazdui activitatile sportive ale clubului London Athletics. Nu se juca doar fotbal, stadionul fiind prevazut si cu o pista de atletism foarte moderna la acea vreme.
Arena a fost transformata intr-un stadion exclusiv de fotbal abia in 1905, odata cu infiintarea clubului Chelsea. Omul care si-a pus amprenta asupra transformarii stadionului a fost scotianul Archibald Leitch, cel mai important proiectant de stadioane din Marea Britanie. Povestea lui este una impresionanta.
Dincolo de partea tangibila a lucrurilor pe care le-a lasat in urma, istoria vietii lui vorbeste despre modul in care englezii au construit si dezvoltat intr-un ritm fantastic fenomenul fotbalistic la inceputul secolului XX.
POVESTEA LUI ARCHIBALD LEITCH
- A gresit primul stadion. Au murit 26 de oameni. A fost iertat -
Interesul britanicilor pentru fotbal a cunoscut o ascensiune fulminanta la sfarsitul secolului XIX. Deja, secolul XX prindea majoritatea cluburilor care evolueaza si acum in primele ligi si Anglia si Scotia in plina activitate, in cautare de dezvoltare si de optimizare a tuturor factorilor pentru progres. Si aici vorbim atat de calitarea jocului in sine, cat si de imbunatatirea infrastructurii.
UN ARHITECT SCOTIAN PRIMESTE "PROIECTUL VIETII"
A aparut, asadar, nevoia fireasca de a construi stadioane cat mai mari. "Sa vina lumea, sa se bucure, sa ne vada, sa devenim eroi". Cam asta era telul suprem pentru un manager de club de pe la 1900.
In 1899, arhitectul scotian Archibald Leitch punea mana pe un proiect la care indraznise sa viseze inca din anii studentiei. Nascut si crescut in Glasgow si suporter infocat al lui Rangers, Leitch a acceptat fara sa clipeasca misiunea de a desena si construi un stadion gigant, cel mai mare din Scotia, pentru echipa sa de suflet. Locatia: Ibrox Park.
Entuziasmul fantastic l-a facut sa refuze orice suma de bani in schimbul muncii sale si s-a apucat imediat de treaba. Doi ani mai tarziu, lucrarile la constructia stadionului erau finalizate complet. Ibrox era gata sa gazduiasca cele mai importante meciuri de fotbal din Scotia.
5 APRILIE 1902 - PRIMUL MARE DEZASTRU PE UN STADION DE FOTBAL
Din cauza bugetului "subtire" al clubului, Leitch a folosit materiale low-cost, in special lemnul, pentru ridicarea tribunelor. Doar structura a fost construita din otel. Decizia s-a dovedit in final a fi fatala.
Pe 5 aprilie 1902, Ibrox a gazduit partida dintre Scotia si Anglia, iar interesul a fost unul extrem de ridicat. 68.144 de suporteri au umplut in acea zi tribunele noului stadion. Un numar "safe", dupa cum a spus chiar proiectantul arenei, care daduse in scris ca structura rezista chiar si greutatii a 80.000 de fani.
Pana la acest meci, Tribuna Vest (cea mai mare de pe Ibrox) nu fusese umpluta niciodata la capacitate maxima, adica 36.000 de spectatori. De la "oficiala", arhitectul Archibald Leitch privea mandru cum in tribuna din fata lui nu aveai loc sa arunci un ac. Totul s-a transformat insa intr-un dezastru in doar cateva minute.
MOMENTE TERIBILE - MORTII AU FOST SCOSI DIN STADION, MECIUL A CONTINUAT
Structura tribunei a cedat sub presiunea greutatii, si cateva sute de spectatori au cazut in gol. 26 dintre ei au murit pe loc, iar alti aproximativ 500 au fost raniti in toata invalmaseala care s-a creat. A fost primul incident major pe un stadion de fotbal si organizatorii pur si simplu nu au stiut cum sa reactioneze.
Meciul a fost intrerupt pentru 20 de minute, pentru ca fortele de ordine si echipajele medicale sa intervina, iar apoi s-a luat decizia ca partida sa fie continuata, pentru a nu se instala panica in randul celor peste 68.000 de oameni veniti la meci. In cazul in care lumea s-ar fi ingramadit la porti, incidentul putea lua proportii catastrofale.
Jucatorii, cuprinsi de o spaima teribila, au dus la bun sfarsit partida, care s-a incheiat la egalitate, 1-1. Martorii au povestit ulterior ca portarul Scotiei a plans ca un copil pe toata durata reprizei secunde.
TRIBUNALUL DIN GLASGOW: LEITCH, VINOVAT! PARADOXAL, INCEPE O CARIERA FANTASTICA
Dupa tragedia de pe Ibrox a urmat o ancheta, iar Tribunalul din Glasgow a stabilit ca singurul vinovat pentru producerea dezastrului a fost arhitectul Archibald Leitch. Scotianul in varsta de 36 de ani nu a fost insa tras la raspundere in niciun fel.
Mai mult, la scurt timp dupa verdictul dat de tribunal, Leitch a trimis o scrisoare pe adresa clubului Glasgow Rangers in care isi cerea scuze pentru "cel mai nefericit eveniment al vietii sale", si cerea totodata sa fie lasat tot el sa repare ce a gresit. Spunea ca stie exact ce trebuie corectat si ca "siguranta suporterilor" va fi prioritara.
In mod incredibil, intr-un compromis echivalent parca cu tributul suprem adus fotbalului la inceputul secolului XX, Leitch a primit din nou incredere din partea oficialilor de pe Ibrox, pentru reconstructia tribunelor. Acela a fost momentul in care a inceput ceea ce avea sa devina cariera celui mai important proiectant de stadione din Marea Britanie.
Pana in 1939, cand a incetat din viata, Archibald Leitcht a construit/modernizat peste 30 de stadioane la care fotbalul se inchina si astazi: Goodison Park, Craven Cottage, Highbury, Celtic Park, Leeds Road, Old Trafford, Anfield, White Hart Lane, Stamford Bridge, Villa Park... si lista poate continua.
In 1902, britanicii au inchis ochii la evenimentul nefericit de pe Ibrox. In zilele noastre, probabil ca unui arhitect care da gres intr-o astfel de maniera, i s-ar ridica imediat dreptul de a mai profesa. La inceputul secolului XX insa, fotbalul britanic n-avea timp de discutii. Avea nevoie de stadioane. Le-a primit... pe cele mai frumoase!
Sursa: cartea "Day Of The Match", scrisa de Scott Murray si Rowan Walker; The Glasgow Herald; The Guardian;
Sursa foto: Getty Images
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
