Cand pasiunea pentru o echipa te ajuta sa-ti indeplinesti un vis. Cum au ajuns 9 romani pe Anfield la marele meci cu Chelsea
True Story
Nu se poate compara nimic pe un stadion de fotbal cu momentul in care auzi 'You'll never walk alone'. Chiar daca e 0-2 si ai lacrimi in ochi
"De ce tii cu Liverpool in loc sa tii cu o echipa din tara ta?" Aceasta cred ca e intrebare care mi-a fost pusa de zeci de ori. De ce Liverpool? Cum poate o echipa din alta tara sa iti trezeasca emotii, sa te faca sa investesti tot in ea? Pasiune, timp, bani, sentimente si, mai ales, sa te faca sa fii dispus sa sacrifici orice pentru a o sustine. E o intrebare pe care mi-am pus-o si eu. Si sunt constient ca nu poti convinge pe cineva care nu simte la fel. Tin minte si acum prima data cand am vazut-o pe Liverpool jucand. Finala cu Alaves din Cupa UEFA. Toata Romania tinea cu spaniolii. Normal, la ei era Cosmin Contra. Dar mie echipa care mi-a atras atentia intr-un mod inexplicabil a fost Liverpool. Apoi, dupa ce am aflat de Bill Shanky, de fani, de Paisley, Fowler, despre 'the Liverpool Way', dupa ce l-am vazut pe Owen de ce era in stare sa faca, trecand cu vederea dezamagirea pe care le-a provocat-o fanilor lui Liverpool ulterior, totul s-a intensificat. Si Steven Gerrard. Un jucator complet despre care poti vorbi ore intregi fara sa te repeti. Nu a fost nevoie de mult timp ca unul dintre visele mele in viata sa fie sa ajung pe Anfield, legendarul stadion al celei mai galonate echipe din Anglia.
Nu e deloc usor sa ajungi pe Anfield. Am avut noroc. Am aflat de fan clubul oficial din Romania destul de tarziu. Hazardul (no pun intented) a facut sa aflu ca ceea ce ma atragea pe mine la Liverpool nu era un caz singular. Din contra. Liverpool este cea mai populara echipa straina din Romania. Si aici ma refer la fani care se implica, fani care sunt membrii oficiali in branch, fani care se strang la meciuri si care sunt gata sa puna aceasta echipa pe primul loc. Pentru a ajunge pe Anfield, am avut nevoie de noroc sa cunosc fani la fel ca mine. E nevoie de determinare pentru a nu lasa niciun obstacol sa te opreasca din aceasta dorinta de a-ti indeplini visul. Si trebuie sa fii gata sa sacrifici destul de multe. Asta pentru ca e nevoie de un efort financiar considerabil si trebuie sa fii dispus ca mai multe luni de munca sa fie investite intr-o perioada scurta pentru a ajunge acolo. Dar merita!
Pentru a ajunge pe Anfield a fost nevoie de noroc pentru ca branch-ul din Romania a fost recunoscut oficial de catre club si acesta ne-a pus la dispozitie bilete la mai multe partide din acest sezon. Astfel, la partida cu Manchester United de pe 1 septembrie anul trecut, 12 romani au fost pe stadion pentru victoria cu 1-0. Si la aproape fiecare meci de pe Anfield din acest sezon a exista cel putin un fan din Romania prezent 'la datorie' sa o sustina pe Liverpool, in timp ce la Bucuresti zeci de suporteri s-au strans in Centrul Vechi. Inca o dovada a iubirii imposibil de explicat pe care multi dintre noi o avem pentru aceasta echipa - in momentul in care scriu acest articol, peste 100 de fani Liverpool s-au strans la Cluj pentru a 3-a reuniune anuala a suporterilor echipei!
Am hotarat prin octombrie ca voi merge pe Anfield in acest sezon. Afland ca vom avea la dispozitie bilete la un meci de campionat, asta dupa ce in 2012 am incercat timp de 3 luni sa fac rost, fara succes, am considerat ca e oportunitatea perfecta. Iar planetele s-au aliniat perfect pentru mine si pentru echipa. Cel mai bun sezon pentru Liverpool din era Premier League. Cu Brendan Rodgers, echipa a jucat fenomenal reusind record de goluri pentru club si avand sanse mari la titlu cu 2 etape inainte de final. Cand m-am hotarat sa merg, speram ca acest meci sa fie cel in urma caruia Liverpool sa-si asigure prezenta in Champions League in sezonul viitor. Numai ca totul a fost si peste cele mai optimiste asteptari. Inainte de meciul cu Chelsea, Liverpool avea deja asigurat matematic locul 3. Primii 2 golgheteri din campionat, un atac ce a reusit 96 de goluri. Un Steven Gerrard parca mai bun ca niciodata. Si rivale care se impiedicau neasteptat. Asadar, totul era pregatit pentru zilele de vacanta din Liverpool si cele 90 de minute de vis de pe Anfield.
Am fost alaturi de 4 bucuresteni la Liverpool. Am reusit sa obtinem o cazare buna la un englez, sau mai bine spus scouser, numit ... Henderson. Cu alte cuvinte, tizul celui mai controversat jucator al lui Liverpool. Am vorbit cu acesta si era surprins de faptul ca atatia romani au reusit sa faca rost de bilete la un meci cu Chelsea, penultimul de pe Anfield din acest sezon. Iar gazda noastra a pus o intrebare foarte interesanta: Oare jucatorii stiu cati oameni din strainatate fac asemenea sacrificii pentru a ajunge pe Anfield? Si despre asta-i pana la urma povestea. Despre o echipa care face atatia oameni dispusi sa sacrifice orice pentru echipa lor.
Intr-un fel, stii la ce sa te astepti cand mergi pe Anfield. Stii cantecele, realizezi ca vei fi inconjurat de oameni care sunt ca tine. Insa nimic nu te poate pregati de aceasta experienta - entuziasmul din oras se simte in aer avand in vedere ca Liverpool e aproape de primul titlu din era Premier League. Am intalnit fani Everton care spuneau fara sa aiba vreun regret: "You're gonna win it". Liverpool a atras in acest sezon jucand un fotbal incantator si s-a luat la tranta cu gigantii care au investit sute de milioane de lire.
Ajungi la stadion cu aproape 3 ora inainte de meci. In Romania, asta se intampla pentru ca vrei sa te asiguri ca intri in arena avand in vedere aglomeratia de la porti. In Anglia, accesul pe stadion se poate face usor cu 30 de minute inainte de primul fluier. Atunci de ce am ajuns cu 3 ore mai devreme? Pentru ca toata strada pe care urma sa vina autocarul echipei era plina! Fanii erau pe trotuare, urcati pe garduri. Cantau melodiile care ne-au facut sa ragusim in ultimele luni, diferenta fiind ca se simtea accentul tipic zonei. Am vazut un banner imens al unor fani veniti din Cipru. Iar cand a aparut autocarul, a inceput nebunia. E greu sa descriu sentimentele, asa ca va las sa priviti in clipul de mai jos
Vedeti ceva ciudat in aceasta poza? :)
Vine marele moment. Urma sa intru pe legendarul stadion al lui Liverpool. Iar norocul a facut ca biletele pe care le aveam noi, romanii, sa fie in celebra peluza The Kop! Aproape ca simteai ajungand acolo toata istoria cu care erau incarcati peretii, treptele, scaunele. Mi-am gasit locul rezervat si eram pregatit. Unul dintre primele cantece cantate de fanii din peluza inainte de meci mi-a aratat inca o data de ce Liverpool este, cu adevarat, o echipa speciala. 'Luis García, he drinks Sangria/he came from Barça to bring us joy!/He's five-foot seven, he's football heaven/So please don't take our Luis away!'. Melodie dedicata spaniolului care a jucat doar 3 sezoane la Liverpool si a plecat acum aproape 7 ani! Fanii insa isi cinstesc starurile care au lasat ceva in urma, care au dat totul pe club. Iar o scurta privire aruncata pe comentariile jucatorului de pe Twitter iti arata ca Liverpool ocupa un loc special in inima jucatorului iar fanii respecta asta.
Urma cel mai asteptat moment pe orice fan care ajunge pe Anfield - intonarea celebrului imn, 'You'll never walk alone'. Prima data cand asculti, ti se face pielea de gaina. Nu iti dau inca lacrimile pentru ca esti concentrat pe versuri si sa tii camera bine, dorind sa imortalizezi acele minute.
Apoi a inceput meciul. Sa va reamintesc care era situatia - Liverpool se afla pe primul loc in clasament, cu 5 puncte peste Chelsea si la 6 de Manchester City, ultimii avand insa si o restanta si un golaveraj superior lui Liverpool astfel ca, in caz de egalitate de puncte la final, City ar iesi campioana. Asadar, Liverpool avea nevoie de un egal sau o victorie pentru a depinde doar de propriile rezultate pana la final. Insa, intr-un sezon in care in 35 de etape liderul s-a schimbat de 22 de ori, orice era posibil. Ma gandisem bine cand am ales meciul daca sa merg la acesta cu Chelsea, sau la cel cu City care a avut loc cu 2 saptamani mai devreme. Teama era ca meciul o sa fie stricat de jocul inchis al londonezilor. Of, si ce dreptate am avut. Inca din secunda 30, vedetele pe care Abramovici a dat 1 miliard de euro au inceput sa traga de timp. Un joc inchis, tipic pentru Jose Mourinho. Apropo, cifra din intertitlu e intentionata - asta pentru ca acela este numarul de suporteri care o sa faca vreodata un sacrificiu pentru a vedea pe viu o echipa antrenata de Jose Mourinho.
Exista oare un jucator care sa merite un titlu mai mult decat Steven Gerrard? Cand te gandesti ca acest trofeu a ajuns la jucatori mult mai putin relevanti pentru istoria fotbalului, pare nedrept. Iar ultima faza primei reprize a fost ca un blestem. Gerrard, cel care si-a adunat coechipierii alaturi dupa meciul cu City spunandu-le: 'This does not slip', a alunecat el si i-a dat sansa lui Demba Ba sa inscrie. Fara acea faza, Chelsea n-ar fi inscris si daca se juca pana astazi. Repriza s-a incheiat dupa acea faza, fiind doar a 2-a repriza in 2014 in care Liverpool nu a marcat. Iar jocul jenant al lui Chelsea era abia la inceput. Da, fiecare cu tactica pe care i-o permite echipa. Mourinho era constienta ca daca se deschidea, Liverpool era capabila sa-i marcheze 3-4 goluri cum a tot facut in acest sezon. Jocul urat al lui Chelsea, in combinatie cu unul foarte slab al lui Liverpool daca il comparam cu celelalte meciuri din acest sezon a dus la o infrangere care striveste visul titlului 19 pe jumatate.
A venit in prelungirile meciului si golul al doilea al lui Chelsea. Stupoarea si frustrarea a durat aproximativ 10 secunde. Pentru ca doar atat s-a auzit bucuria fanilor lui Chelsea. Apoi, aceasta a fost inghitata de un 'You'll never walk alone' mai puternic ca niciodata. Cantat printre lacrimi de mii de suporteri, raspunsul perfect la jocul de echipa de duzina a lui Chelsea. Si modul perfect de a arata inca o data de ce atatia fani iubesc aceasta echipa, de ce fanii din intreaga lume sacrifica multe pentru a ajunge sa sustina aceasta echipa.
Probabil ca vor exista multe pareri ale fanilor care nu sunt de acord cu ce spun despre Mourinho si merg pe mana lui 'scopul scuza mijloacele'. Da, total de acord. Dar, ca fan al echipei de pe Anfield, eu cred in 'The Liverpool Way'. Si pentru a intelege perfect ce inseamna asta, iata ce spunea Bill Shankly: "I was the best manager in Britain because I was never devious or cheated anyone. I'd break my wife's legs if I played against her, but I'd never cheat her" (Am fost cel mai mare manager din Marea Britanie pentru ca nu am fost niciodata necinstit si nu am inselat pe nimeni. I-as fi rupt picioarele propriei sotii daca jucam contra ei, dar n-as fi inselat-o niciodata). Iar la acel meci, Chelsea a inselat fotbalul, nu a jucat sa castige desi era singurul rezultat de care avea nevoie, iar un astfel de joc nu merita decat critici.
Infrangerea cu Chelsea e dureroasa si Liverpool asteapta acum o surpriza de la rivala locala, Everton. Echipa al carei stadion e la mai putin de 1 kilometru de Anfield. Fanii spera la titlu, orasul urmand sa fie umplut pana la refuz in data de 11 mai cand are loc ultimul meci, cel cu Newcastle. Nu mai exista locuri de cazare pentru acel weekend de aproape o luna. Un fan irlandez care locuieste in Australia merge 16.900 de kilometri pentru a fi in oras in ziua meciului chiar daca nu are bilet! La fel, 10 fani din Romania si-au cumparat bilete de avion pentru a ajunge la Liverpool in acea zi desi nu au bilet la meci. Daca lucrurile vor merge in favoarea lor, pe 12 mai vor fi imagini de neuitat din orasul Beatlesilor. Iar orice fan Liverpool ar fi in stare de orice sacrificiu pentru a fi acolo.
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
