'Cioaro! Maimuto! IESI din teren! Urca inapoi in copac!' Asta e momentul ISTORIC dupa care fotbalul n-a mai fost NICIODATA la fel! Povestea unui destin halucinant

True Story

Data publicarii: 17 Decembrie 2012, 11:15

Data actualizarii: 10 Noiembrie 2024, 15:20

Despre legende care au fost si legende care ne fac weekendurile mai frumoase. Despre povestile bunicilor cu Nadia, Dobrin si Pele. Despre meciurile de saptamana asta, la care le cumparam noi bilete tatilor nostri. Despre fotbal si nu numai. Azi, despre omul care a schimbat istoria fotbalului.

TAGS:

'Cioarooo! Maimutoooo! Uh uh uh! N-o sa fii niciodata unul dintre noi! Dispari, fotbalul nu se joaca in copaci!' Lacrimile nu sunt pentru toata lumea. De fiecare data cand auzea asta strigandu-i-se din tribuna, fie zambea, fie isi dadea seama ca bucuria jocului e mai importanta decat detaliile sinistre care tin s-o faca sa dispara.

Arthur Wharton n-a avut timp sa se complice cu oameni care n-au inteles diversitatea. Se uita in jur, vedea numai albi, dar depresiile nu-i stateau in caracter. A continuat sa joace. Doar sa joace.

Cand a ajuns in Anglia, la 17 ani, ghanezul a renuntat la un viitor de bogat pentru pasiunile care-l faceau fericit. Crescut intr-o familie din clasa privilegiata, Arthur n-a avut in comun cu ai lui decat numele. A vrut sa se joace, sa fie iubit, sa arate ca oamenii care nu si-au ales culoarea chiar nu sunt cu nimic inferiori majoritatii. In perioada rasismului ca normalitate, Wharton s-a pus cu zecile de mii pentru care nu era decat un sclav norocos. A fost primul fotbalist profesionist de culoare din istoria fotbalului!

Record mondial pe suta de yarzi
Refuzul pe care l-a primit dupa ce a aplicat pentru un post in Administratia Coloniala din Ghana ("ceea ce faci tu in afara orelor de munca, adica sport, nu e bun, nu dai exemplul de superioritate de care avem nevoie") i-a dovedit ca lumea in care voia sa intre chiar nu-l merita. Pe englezi i-a fortat sa-i dea TOT aurul! In 1886, a stabilit recordul mondial de viteza pe distanta de 100 de yarzi (91,44 metri), pe care i-a alergat in 10 secunde la cursa anuala organizata de Asociatia de atletism Amator. Si-a pastrat titlul si in 1887, insa fara sa mai forteze depasirea pe care o astepta publicul.

Chiar daca pare bizar, NU, nu atletismul a fost viata lui. Arthur a mai facut cricket, ciclism si..., bineinteles, fotbal. Din pacate, mingea il incurca. Era atat de rapid, incat cursele cu obstacole nu faceau decat sa-i avantajeze pe adversari. Asa ca a renuntat la visele de gol si a trecut in poarta.

Nebun, disperat sau criminal?
Ce insemna poarta atunci? Dam timpul cu 100 de ani in urma. "Prin 1890, ca sa fii portar, trebuia sa fii nebun, disperat sau aproape criminal. Portarii puteau lua mingea in mana oriunde in jumatatea lor de teren, iar adversarii aveau voie sa-i atace fie ca aveau mingea in mana sau nu.

Ca sa poti lua mingea in mana la o faza, aveai nevoie de calitati similare celor ale unui practicant de box thailandez. Arthur nu numai ca lovea mingea ca pumnul intr-un mod unic pentru perioada lui. Ii placea si boxul thailandez..." :). Descrierea pe care i-o face asociatia 'Football Unites, Racism Divides' spune totul despre omul care a schimbat istoria fotbalului in Anglia.

'Sa mai bem o bere! Si inca una!"
Povestea de fotbalist a lui Wharton continua. Si exista pentru doua motive. Pumni si bere. Multa, multa bere, si, dupa meciuri, whisky-ul din sticla pentru care se munceste cateva zile dintr-o saptamana. Vazut de sefii lui Preston North End intr-un meci jucat pentru Darlington, Arthur a fost chemat sa joace pentru una dintre marile campioane ale inceputului in 'football'.

A ajuns cu PNE intr-o semifinala de Cupa Angliei, apoi a trecut pe la Rotherham, Sheffield United, Stalybridge Celtic si Ashton North End, inainte sa-si incheie cariera in 1902, la Stockport, in liga a doua. Jurnalistii inceputului de secol il descriu ca pe un personaj 'neortodox si excentric, excelent in momentele in care trebuia sa respinga mingea cu forta pumnilor, un om care arunca tribunele in aer cu trucurile lui'. Numai dupa aplauze simtea ca-si merita seara prelungita in pub. Unde si-a petrecut cea mai frumoasa parte a carierei, cum spune intr-un interviu acordat The Athletic Journal.

Retragerea in mină
Uita de culoare si simtea ca echipa incepe cu el. Cel putin, asta credea ca vor sa-i transmita suporterii. "Wharton a sarit, s-a prins de bara transversala si a oprit mingea intre picioare exact in momentul in care 3 adversari incercau sa marcheze. S-au ciocnit si au intrat cu totii in poarta. Stadionul a explodat!". Pentru astfel de secunde, Wharton ar fi dat ORICE.

Chiar si bere nelimitat 'on the house' la pub-ul pe care Sheffield United i l-a dat ca sa-l convinga sa semneze.

Dupa retragere, a ramas langa bar. Sa-si bea linistit berea dupa ziua de munca in mina de carbune. Si sa fie fericit in pielea lui intr-o lume de albi.