DRAMA ne macina de 12 ani! Ziua in care fotbalul s-a terminat pentru Generatia de Aur! 'Nimeni' ne-a ELIMINAT si a ajuns erou national: Slovenia ne-a invatat sa PLANGEM:
True Story
Am incercat sa stergem din memorie o noapte dupa care au plans milioane de oameni, fara exagerare. Povestea care ne-a distrus sperantele si Generatia de Aur. 2001. Slovenia.
Baraj, calificare si tot ce mai trebuie ca sa fim fericiti. Dar am sperat 12 ani sa mai fim o data aici.
2001, Hagi si noroiul
.jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=3438%2C2569%2C0%2C0&w=190)
Era o seara de octombrie, cand Romania afla ca mai avea doar o formalitate de bifat ca sa ajunga la un Campionat Mondial. Era 2001, o vreme in care Generatia de Aur apusese si urma o trecere la o generatie care nu avea sa ne mai aduca nimic. Niciodata.
Erau clipele in care ne-am dorit ca Hagi sa mai fie in teren, cat si minutele in care ne-am simtit, romaneste, blestemati. Era Slovenia.
Mondialul din 2002 avea sa fie un moment in premiera istorica: prima competitie de acest fel care nu se juca nici in Europa, nici pe vreunul dintre continentele americane. Coreea de Sud si Japonia organizau primul CM din Asia.
Romania jucase in preliminarii intr-o grupa in care doar Italia ne pusese reale probleme. Am terminat atunci pe locul doi, cu 16 puncte, in timp ce italienii castigau grupa cu 20. Noi mergeam la baraj, cu regretul de a fi pierdut fara drept de apel de doua ori cu Italia: 0-3 in tur, in 'cizma', inca din min. 42, si 0-2 in retur, in Romania, inca din min. 33.
Sa mai spunem ca Romania mergea in acele preliminarii de CM in grupa a 8-a din postura de cap de serie, 2,60 coeficient, in timp ce Italia era in urna a doua, cu 2.06. Nationala aia care jucase la CM '94, CE '96, CM '98 si CE 2000 era, dupa coeficient, a doua din Europa - dupa Spania, care avea 2,61...
Apoi vine tragerea la sorti: bucurie mare la sfarsit de octombrie 2001, cand aflam ca aveam de jucat cu micuta Slovenie. Adica fix cu nimeni. In ultimele doua partide din preliminarii, Sandu il pusese pe Hagi selectioner, om care doar ce isi incheiase conturile cu fotbalul, ca jucator.
Fara experienta, doar cu ambitie si respect din partea jucatorilor, Hagi isi putea trece in palmares o calificare la Mondial. Insa n-a fost sa fie. Fericiti ca jucam in fata Sloveniei, in Romania lui 2001 erau valuri imense de simpatie pentru tricolori: ii aveam pe Dorinel, Stelea, Gh. Popescu, Mutu, Adrian Ilie sau Ganea. O echipa din care se vedeau Mutu si Chivu, tineri si fara experienta, o echipa in care Mutu, intrat pe final, cu Italia, in preliminarii, stia sa faca ceva la perfectiune: se arunca in careu sa scoata un penalty pe final. Si cam atat in acel moment.
Nimeni nu intelegea, de fapt, ca era ultima suflare a Generatiei de Aur. In locul ei urmau sa faca meciuri (mari?!) Mutu, Chivu sau Marius Niculae. Era gata!
Prima runda, pe 10 noiembrie, in Slovenia
Slovenia: Simeunovic - Milinovic, Vugdalic, Galic, Karic, Novak, Ceh, Osterc, Pavlin, Rudonja, Acimovic
Romania: Stelea - Contra, Miu, Iencsi, Chivu, Popescu, Sabau, Munteanu, M. Niculae, Mutu, Ad. Ilie
Marcam primii. Niculae inscrie primul gol al meciului, in minutul 26, in fata unui stadion de, atentie, 8500 de oameni! De zece ori mai putini sa-si vada nationala decat avea Romania la meciul de retragere al lui Hagi. Sau de 'n' ori mai putini decat ieseau la Universitate in anii marilor batalii castigate de Iordanescu si Hagi.
Nici ei, in Slovenia, nu credeau ca ne pot elimina. Eram o forta. Sau poate ca nu: cu noroc, Acimovic (da, n-ati mai auzit de el) inscrie in minutul 41, lovind mingea cu capul, de la vreo 12 metri... Intram cu 1-1 la pauza, apoi Osterc (cine-i asta?) inscrie in minutul 70 cu un sut sen-za-tio-nal! Trage din stanga, mult din stanga, din preajma liniei de sase metri. Mingea capata un efect din stangul sau si intra la vinclu, peste Stelea, la coltul lung! Din unghi!!!
Filmarile il arata pe portarul lor cu mainile in cap, uluit ca ai sai conduc Romania si speriat de cum avea sa se apere in fata noastra. Dar se termina 2-1 pentru ei.
Sa nu uitam ca Hagi, 'inspirat', face prima schimbare abia in minutul 84, adica doua in acelasi timp: ies Sabau si Ilie, intra Ghioane si Rosu. Abia in prelungiri, cu Slovenia (!), alege sa bage un atacant in plus: pe Pancu, in locul lui Miu...
Nu aveam nimic, baietii nu mancasera ceva stricat, se simteau bine. Sa zicem ca ne-au speriat putin, dar am pus-o pe noroc, pe entuziasmul lor. Era bun si golul ala in deplasare. Urmau sa vina in Ghencea, unde ii mancam de vii. Sau nu.
A doua runda: 14 noiembrie, pe Ghencea
Pe o ploaie cum rar iti e dat sa vezi si pe un noroi cum numai in Romania fotbalistica s-a mai vazut, nationala juca returul barajului de calificare cu Slovenia. Era direct teren arabil. Ud.
Si juca, normal, pentru milioanele alea de oameni care se uitau la TV, pentru sutele de mii care asteptau finalul celor 90 de minute ca sa iasa pe strazi de bucurie si pentru cele cateva zeci de mii care stateau in ploaie ca sa-l vada pe Hagi cum ne duce la Mondial. Am asteptat degeaba. E drept, trecusera doar patru zile de la partida tur. Nu e o scuza, e realitatea.
Romania: Lobont - Contra, Miu, Ghioane, Chivu, Gh. Popescu, Sabau, Munteanu, M. Niculae, Mutu, Ad. Ilie
Slovenia: Simeunovic - Milinovic, Vugdalic, Galic, Novak, Ceh, Osterc, Pavlin, Rudonja, Gajser, Acimovic
In prima repriza i-am dominat cum nu mai dominasem pe nimeni de la Azerbadjan si Andorra incoace. I-am distrus efectiv, Hagi cerea de pe banca tot mai multi oameni in fata, 'sus, sus' era cea mai folosita vorba timp de 45 de minute. Dar nu a intrat! A intrat, in schimb, in poarta lui Lobont si in acel blestemat minut 55.
Baietii nostri, care jucau la Ajax, Milan sau Valencia, au luat gol de la Rudonja, atacant cu multe meciuri pentru nationala lor, insa care marca pentru prima data in cariera. Si singura! Ne-a dat un gol cu noroc, cu un efect pe care nu si l-a dorit, dar ne-a dat.
Apoi, fortam din nou, Contra inscrie si el, in minutul 65, cu un sut de la distanta. Fortam, ne aruncam in atac, totul pentru ca meciul sa mearga in prelungiri, insa nu s-a mai intamplat nimic. Am avut la final chiar si atacanti pe teren...
Am facut 1-1 in Ghencea, iar lacrimile lui Contra, Chivu sau Munteanu, ne spuneau ca s-a terminat. La interviuri, baietii au avut taria de a vorbi in fata camerei pentru milioanele de fani. Pierdusera calificarea, noi pierduseram Generatia de Aur...
Ce a urmat:
- Rand pe rand, oamenii care au dus greul timp de 10-12 ani la nationala s-au retras. Popescu sau Stelea le lasau locul celor mai tineri, insa degeaba.
- Slovenia a mers atunci la CM, insa a iesit dupa grupe, cu trei infrangeri din trei meciuri...
- Chiar si asa, in tara sa, Rudonja, cel care marca golul decisiv in Ghencea, ajunsese erou national pentru ca isi dusese echipa la CM.
- Dupa baraj, Hagi si-a dat demisia de la nationala, era normal.
- Noi nu ne-am mai calificat vreodata la CM, nici macar la vreun baraj.
Bifam, desigur, un Euro 2008 cu Mutu, Chivu, Radoi sau Tamas, in care Romania jucase cel mai urat fotbal, lucru discutat in presa internationala. Nu mai eram cei din 1994, nici cei de la barajul cu Slovenia, macar.
Astazi, fara Mutu, Chivu, Tamas sau Radoi, Romania pare sa fi depasit o perioada de ratari. Ani de trista amintire. Acum, in 2013, speram iar sa mergem la mondiale si sa trecem de un baraj, primul dupa o seceta de 12 ani.
HAI ROMANIA!
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
