Drama prin care a trecut Mike Tyson cu mama lui. "A murit de cancer dar eu cred ca a murit de inima franta. E singura poza cu ea"

Este greu sa incerci sa explici un personaj asa complex cum este Mike Tyson. Toata viata sa a fost ca o carte deschisa pentru intreaga lume, celebritatea expunandu-i si cele mai mici defecte in lumina reflectoarelor, insa adevaratele drame ale lui Mike se citesc printre randurile cartii pline de glorie si agonie, etape ce s-au succedat agonizant in viata celui mai tanar campion mondial din toate timpurile.

Copiii sunt mereu influentati de parintele de sex opus, asa se spune. Fetele cauta in toti iubitii lor imaginea tatalui iar baietii imaginea mamei. Relatia lui Mike cu mama sa poate fi una dintre explicatiile vietii fascinante (desi nu mereu in sensul bun al cuvantului) pe care a dus-o acesta.

Mike nu a avut sansa sa o cunoasca pe mama sa, dupa cum povesteste chiar el. Aceasta a murit cand el avea 16 ani si nu era nimic altceva decat un infractor din Brooklyn. Tyson a vorbit in mai multe randuri despre relatia pe care a avut-o cu mama sa, si cum se reflecta acest lucru in personalitatea sa de azi. Felul in care a interactionat cu femeile a fost mereu o replica a relatiilor pe care mama sa le-a avut cu barbatii din viata ei, iar acest lucru explica multe.

Va las ma jos cu un "monolog" al lui Mike Tyson, despre mama sa. Trairile, sentimentele, sperantele, dorintele, regretele si amintirile pe care le are unul dintre cei mai mari boxeri din toate timpurile despre persoana care i-a lasat un gol imens in suflet atunci cand a murit:

"Totul a inceput cu ea, mama mea, Lorna May Tyson... era o femeie simpla din Virginia, s-a mutat in nord pentru a-si indeplini visurile. Inca nu stiu cine a fost tata, nu sunt sigur. Percel Tyson era un imigrant jamaican, el este cel scris pe certificatul meu de nastere, dar am fost crescut de omul care traia cu mama, un peste din Brooklyn. Am vrut ca el sa fie tatal meu, de unde veneam eu asta insemna mult, chiar daca vedeam ca mama este distrusa incet dar sigur de aceasta relatie.

Sincer sa fiu, nu stiu prea multe despre mama, tin minte doar ca bea mereu si era nervoasa. Voia sa fie profesoara si s-a mutat in New York pentru a-si indeplini visul, apoi l-a intalnit pe tata, pestele, proxenetul ... asta i-a schimbat viata pentru totdeauna, a ajunsa sa traiasca pe strada. Dar lucrul asta a daramat-o pentru ca de fapt ea nu era asa, avea o inima pura, nu fusese crescuta pentru o astfel de viata. Si uite asa a inceput sa bea ca sa isi acopere durerea. Dependenta mea a inceput aici, cu ea, am fost nascut cu o gena dependenta, pe care o am si astazi, cea care s-a strecurat pe sub piele in cele mai importante momente din viata mea si cea care mi-a furat cele mai frumoase clipe din cariera.

Ma rog... mama parea fericita in unele poze, as fi vrut sa o cunosc mai mult. Nu credea ca voi iesi din cartier. Singurele mele sanse erau sa merg in puscarie sau sa fiu omorat. Trebuie sa intelegeti, locul de unde vin eu nu este unul cu care sa te mandresti, nu este un loc in care amintirile sunt tinute la loc de cinste. De altfel, nu exista nicio poza cu mine si cu mama, cand eram mic. Primele poze le-am facut abia pe la 10 ani...

Mama era un om complex, avea foarte multe probleme cu barbatii. Nu se intelegea prea bine cu ei. Era o figura importanta pentru mine si cand ii vedeam ce urat se poarta cu ea, si ea accepta, mi-a permis sa nu am o relatie foarte buna cu femeile. O vedeam cum se bate cu iubitul si el o maltrata, iar apoi o vedeam cum ii ia cadouri iar si se inteleg bine. Asta a fost si viata mea cu femeile, am avut conflicte, ne batem, le iau cadouri si iar suntem prieteni. Dar nu m-am gandit niciodata care este motivul pentru care cumpar acele cadouri, ce rau am facut si incerc sa il indrept cu cadouri? Ma rog, foarte putine femei din viata mea nu au fost materialiste, asa ca m-am complacut in aceasta situatie...

Asa cum va spuneam, mama era alcoolica, tata a fost alcoolic. Cand eram mic, mama imi dadea alcool ca sa adorm, sa nu mai fac galagie, asta e viata pe care am avut-o. Nu am stiut niciodata cat de bolnava era mama, a murit de cancer dar cred ca a murit de inima franta, din cauza visurilor pe care nu si le-a indeplinit. Mama vorbea mereu despre moartea ei, cu cativa ani inainte sa moara a economisit bani si si-a cumparat locul de veci. Cand a murit, doar cativa oameni au venit la inmormantare, era pacat, trebuia sa o trimitem in cer altfel, sa fie o sarbatoare, cu multi oameni si cu un cavou frumos. Dar eram asa de saraci incat am ingropat-o intr-o cutie de lemn. Apoi, mai tarziu, am scos-o de acolo si am pus-o in cel mai frumos cosciug. Am exhumat-o si am ingropat-o in cel mai scump decor. Am facut-o pentru mine, ea era deja moarta, cum ar fi putut sa ii placa? Poate m-am simtit vinovat pentru ca nu eram un fiu bun. Poate ca asa am incercat sa ii arat ca o iubesc. Dar asa a fost mereu viata mea, mi-am cumparat dragostea.

Nu am avut o astfel de relatie cu mama, sa ii spun ca o iubesc. Cred ca mama a fost dezamagita de mine, furam si ma bateam mult, faceam multe rele. Cand am venit din scoala de corectie si i-am spus ca o sa fiu cel mai mare boxer din istorie a zis ca am innebunit.

Nu am vazut-o niciodata pe mama fericita si mandra ca am facut ceva. A murit cand aveam 16 ani, cand stia ca tot ce faceam era sa stau pe strada, sa fur si sa vin acasa cu haine pentru care nu plateam. Profesional, faptul cam nu am cunoscut-o pe mama nu m-a afectat deloc, am ajuns cel mai tanar campion mondial din toate timpurile. Dar emotional si personal este zdrobitor. Incerc sa nu ma gandesc la asta, altfel ma voi tavali si zvarcoli pe jos de durere. Mike Tyson, campionul mondial, cel mai rau om de planeta, se zvarcoleste pe jos de durere...".