EROU. REGE. LEGENDA. Cand superlativele nu pot descrie suficient omul care a transpus in realitate "You'll never walk alone"
True Story
Despre legende care au fost si legende care ne fac weekendurile mai frumoase. Despre povestile bunicilor cu Nadia, Dobrin si Pele. Despre meciurile de saptamana asta, la care le cumparam noi bilete tatilor nostri. Despre fotbal si nu numai. AZI: Despre omul care nu a lasat pe nimeni, niciodata, singur.
LEGENDA
Loialitatea in fotbal este deja un subiect depasit. Fotbalistii schimba cluburile in cautare de inca o cifra in plus pe cecul de salariu, iar cei care joaca in cariera lor la un singur club sunt o specie pe cale de disparitie. Jucatorii nu mai vor sa stie de istorie, de fani, de onoare, ci doar cate Ferrari-uri pot sa-si cumpere pana la finalul activitatii. Cu atat mai mult e de apreciat omul pentru care un oras si un club inseamna mai mult decat propria viata si propria sanatate.
 (16).jpg?fm=jpg&q=80&fit=max&crop=4959%2C3712%2C348%2C0&w=190)
Nu s-a nascut nici macar in aceeasi tara, nu si-a inceput cariera si nici macar nu s-a transferat de tanar la clubul pe care a ajuns sa-l personifice. Dar l-a inteles ca nimeni altul, s-a identificat cu spiritul si traditia locului, cu fiecare suporter din tribune, cu fiecare om pe care l-a intalnit pe strazile din Liverpool. Este Kenneth Mathieson Dalglish sau, cum i-au spus fanii, King Kenny.
Avea deja 26 de ani cand a fost transferat de la Celtic, ca sa-l inlocuiasca pe legendarul Kevin Keegan, caruia i-a preluat si numarul 7. Nimeni nu se astepta sa il poate suplini, cu atat mai mult sa-l depaseasca. A facut-o fara probleme si a castigat 23 de trofee pentru Liverpool doar ca jucator, intre care si Cupa Campionilor Europeni de nu mai putin de 3 ori, pe langa cele 9 deja acontate la clubul "infratit" prin imn cu Liverpool, Celtic Glasgow.
REGE
A fost numit manager in cea mai neagra perioada din istoria lui Liverpool. Dupa tragedia de pe Heysel, in care 39 de fani si-au pierdut viata, Joe Fagan si-a dat demisia, iar jucatorului Dalglish i-a fost incredintata in plus si sarcina de a conduce echipa. A castigat din primul sezon campionatul, chiar in fata rivalei locale Everton, cu Dalglish marcatorul golului care a decis matematic titlul, si a facut dubla invingand-o pe aceeasi Everton si in finala Cupei Angliei.
A adunat 9 trofee in 6 ani, toate interne, pentru ca Liverpool era exclusa din Europa si a construit ceea ce specialistii spun ca a fost cea mai buna echipa a lui Liverpool din istorie si ca ar fi dominat Europa chiar mai clar decat cea a lui Bob Paisley, singurul manager din istorie cu 3 Cupe ale Campionilor Europeni castigate.
In cele 6 sezoane, de 4 ori a fost si managerul anului in Anglia. La revenirea din 2011, cand a preluat un club disfunctional si in deriva totala sub comanda lui Roy Hodgson, zambetul sau de pe margine a fost suficient pentru a reuni jucatorii si suporterii. A dus Liverpool de 3 ori pe Wembley in 2012, si a castigat al 10-lea trofeu pentru Liverpool ca manager. Nu a fost suficient pentru calculatii patroni ai lui Liverpool, care au decis sa-si aduca alt manager.
Clasa lui Dalglish s-a aratat inca o data. Pentru a nu pune presiune pe noul si tanarul manager, Dalglish a evitat sa vina la meciurile de acasa, mai ales avand in vedere debutul de sezon extrem de slab, care i-ar fi facut pe toti suporterii sa se uite prin tribune in cautarea zambetului linistitor al Regelui.
EROU
Momentul critic pentru Dalglish a fost tragedia de la Hillsborough, dovedita dupa 23 de ani drept cea mai mare conspiratie a autoritatilor impotriva suporterilor de fotbal din istorie. Dalglish a facut ceva inimaginabil, care l-a marcat pentru totdeauna: a fost prezent la toate ceremoniile funerare ale victimelor de la Hillsborough pe cat a fost fizic posibil. A cerut chiar o escorta a politiei pentru a se putea deplasa rapid si a putea fi alaturi de familiile indurerate. A fost prea mult chiar si pentru el. Imaginile l-au bantuit pana in momentul in care a fost primul manager din istorie are si-a dat demisia din cauza stressului. A continuat insa sa sustina familiile victimelor, moral si material, pana in ziua de azi.
Se vorbeste mult despre datoria sociala a cluburilor de fotbal. Kenny Dalglish este printre putinii care au si inteles ce inseamna asta. In momentul in care un tanar din Southampton a aflat ca are o forma de cancer agresiv si nu mai are decat doua luni de trait, mama acestuia a indraznit sa sune la clubul de pe Anfield. Mare fan al lui Liverpool, ultima dorinta a acestuia era sa vada un meci de acasa al lui Liverpool, pentru ca niciodata in viata sa nu apucase sa fie in tribune pe Anfield.
A primit un raspuns din categoria celor clasice, "va sunam noi inapoi". Peste 10 minute insa, telefonul chiar a sunat : "Buna ziua, numele meu este Kenny Dalglish si as dori sa vorbesc cu fiul dumneavoastra."
Managerul lui Liverpool a glumit si i-a povestit din istoria mai mult sau mai putin cunoscuta a celui mai faimos club din Anglia tanarului lovit de drama timp de o ora. Apoi l-a invitat pe Anfield. Aici i-au fost prezentati toti jucatorii, a fost lasat sa asiste la antrenamente, iar apoi impreuna cu familia sa a vazut meciul din loja conducatorilor lui Liverpool. La finalul partidei a facut o vizita la magazinul oficial al clubului, de unde i-au fost facute cadou cate un exemplar din toate materialele promotionale. Ziua nu s-a oprit aici. Managerul lui Liverpool a aflat ca se face o colecta pentru a plati cheltuielile de spitalizare si de ingrijire a acestuia si a donat din propriul buzunar 250.000 de lire sterline Totul fara presa de fata, fara laude, fara publicitate. Doar multa umanitate.
"Niciodata, in nicio situatie, nicio persoana n-a fost si nu va fi mai mare decat acest club" - Kenny Dalglish.
Astazi Kenny Dalglish implineste 62 de ani. GOD SAVE THE KING
Urmăriți SPORT.RO și pe Google News
